Plasament. Revocarea plasamentului. Audierea minorului la sediul Ambasadei Române din Atena. Neprezentarea în instanţă. Consecinţe
| Comentarii |
|
Este real faptul că minorul cu privire la care s-a solicitat revocarea măsurii plasamentului nu s-a prezentat în instanţă pentru a-şi exprima opţiunea în legătură cu cererea reclamantei, dar în cauză a fost depusă declaraţia dată de minor la sediul Ambasadei României din Atena, în prezenţa coordonatorului secţiei consulare, înscrisul având caracterul unui înscris autentic, similar declaraţiei date în faţa instanţei. În măsura în care instanţa nu apreciază ca fiind suficientă declaraţia dată de minor la sediul Ambasadei României din Atena, în prezenţa coordonatorului secţiei consulare, instanţa are posibilitatea de a dispune audierea minorului, prin comisie rogatorie.
Secţia I civilă, Decizia nr. 1720 din 27 iunie 2012
Prin acțiunea adresată Tribunalului Botoșani la data de 23.09.2011 și înregistrată sub nr. 9128/40/2011, reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B. a solicitat, în contradictoriu cu A.M., O.D.M., Serviciul de Autoritate Tutelară din cadrul primăriei D., județul B. și Ministerul Public, revocarea măsurii de plasament pentru copilul A.F.L., de la doamna A.E. și reintegrarea lui la familia mamei, A.M.
în motivarea acțiunii arată că, în fapt, minorul A.F.L. s-a născut în urma unei relații de uniune consensuală dintre O.D.M. și A.M. De la o vârstă fragedă, copilul a fost lăsat în grija bunicii paterne, care, datorită vârstei înaintate, nu s-a mai putut ocupa de creșterea acestuia. Conform Hotărârii nr. 1722/17.07.2003 a Comisiei pentru Protecția Copilului I., s-a stabilit plasamentul și domiciliul copilului la Centrul de Plasament nr. 1, iar prin Hotărârea nr. 2570/09/10/2003 a Comisiei pentru Protecția Copilului I. s-a dispus revocarea măsurii de plasament de la Centrul de Plasament nr. 1 și s-a dispus plasamentul copilului A.F.L. la Centrul de Plasament al Fundației V. din comuna G., județul I. Din anul 2007, copilul a fost luat de către bunica maternă, A.E., ulterior fiind dispusă măsura plasamentului la aceasta. Tatăl copilului a executat o pedeapsă privativă de libertate, în prezent fiind eliberat. Mama copilului se află în prezent în Grecia, împreună cu fiul său, A.F.L.
Prin cererea înregistrată la D.G.A.S.P.C. Botoșani sub nr. 19772/29.08.2011, A.E. a solicitat revocarea măsurii de plasament pentru nepotul său, A.F.L. și reintegrarea lui la mamă. Conform declarației minorului A.F.L., dată la Ambasada României din Grecia, rezultă că acesta dorește să stea cu mama în Republica Elena. De asemenea, mama copilului, prin declarația dată la Ambasada României din Grecia, dorește „oprirea plasamentului la bunica”, pentru ca acesta să locuiască cu ea în Republica Elena. Tatăl copilului, O.M., domiciliat în B., declară că este de acord cu revocarea măsurii de plasament pentru fiul său, de la A.E. (bunica maternă) și reintegrarea minorului la familia mamei, care se află în Grecia.
Analizând situația minorului A.F.L., reclamata a constatat că împrejurările care au stat la baza instituirii măsurii de protecție s-au modificat, motiv pentru care propune revocarea măsurii de plasament a minorului în cauză de la bunica maternă și reintegrarea lui în familia mamei.
în drept, a invocat dispozițiile Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Prin încheierea din 4.11.2011, Tribunalul Botoșani, Secția civilă, a suspendat judecata cererii, conform art. 1551C.proc.civ., reținând că, deși instanța a constatat necesară și obligatorie ascultarea copilului în instanță, în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (2) raportat la art. 125 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, reclamanta nu s-a conformat acestei obligații, pusă în vedere acesteia la termenele anterioare.
împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta D.G.A.S.P.C. B., care a arătat că, în fapt, copilul A.F.E. s-a aflat în plasament la bunica maternă din anul 2007, deoarece mama, care nu dispunea de condiții materiale și financiare suficiente, a plecat la muncă în străinătate, iar tatăl executa o pedeapsă privativă de libertate. Mama copilului a ținut permanent legătura cu familia sa, inclusiv cu copilul, prin convorbiri telefonice și prin vizite în țară ori de câte ori a fost posibil. La momentul la care mama a considerat că, în Grecia, țara unde și-a stabilit domiciliul și unde lucrează, îndeplinește condițiile necesare pentru ca fiul său să crească alături de ea și să se bucure de o viață de familie, a revenit și a decis să îl ia pe F. de la bunicii materni. Având în vedere faptul că mama avea în Republica Elenă un loc de muncă, de la care nu putea lipsi foarte mult, așa cum aceasta a declarat, în momentul în care s-a decis să ia copilul pentru a se ocupa de creșterea și îngrijirea sa, aceasta nu a dispus de timpul necesar pentru a întocmi un dosar și pentru a solicita D.G.A.S.P.C. Botoșani revocarea măsurii de protecție. Cu toate acestea, mama, în momentul în care a ajuns cu copilul în Grecia, s-a prezentat, împreună cu minorul, la sediul Ambasadei Române de la Atena, unde, în fața Coordonatorului Secției Consulare, Ministru Plenipotențiar, a declarat că dorește oprirea plasamentului pentru fiul său, urmând ca acesta să locuiască cu ea, iar copilul a declarat în fața autorității consulare că dorește să stea cu mama. Mai mult, tatăl copilului a depus la sediul D.G.A.S.P.C. B. o declarație prin care era de acord cu revocarea măsurii de protecție pentru copilul său și reintegrarea în familia mamei. Având în vedere solicitarea mamei, dorința copilului de a locui împreună cu aceasta și de a se bucura împreună de o viață de familie, D.G.A.S.P.C. B. a depus la instanță o acțiune privind revocarea măsurii de plasament și reintegrare în familia mamei. Având în vedere faptul că minorul era deja în Grecia, împreună cu mama sa, prezența acestuia pentru a fi audiat nu a putut fi asigurată.
Instanța de fond își întemeiază decizia de suspendare pe dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. în opinia sa, obligativitatea impusă de Legea nr. 272/2004 este aceea de „a asculta” copilul, și nu neapărat aceea de „a audia” copilul în fața unei autorități judiciare, părinți, profesori, reprezentanți ai unor autorități, în orice procedură judiciară sau administrativă referitoare la copil. Astfel, Legea nr. 272/2004 are în vedere respectarea dreptului copilului de a fi ascultat, auzit, de a nu fi ignorat, de a-și exprima dorința și opinia în toate cauzele care îl privesc. Este important de subliniat că ascultarea copilului nu reprezintă o obligație, ci este un drept recunoscut al copilului. Așadar, prin declarația dată de către copil în fața unei autorități consulare, consideră că i s-a respectat dreptul de a fi ascultat, de a-și exprima voința liber și dorința în ceea ce îl privește, iar opinia sa a fost aceea de a locui împreună cu mama sa. Având în vedere prevederile cuprinse în Legea nr. 272/2004,art. 30 alin. (2) și faptul că protecția specială se acordă copiilor numai pe perioada în care sunt lipsiți temporar/definitiv de ocrotirea părinților, precum și faptul că menținerea măsurii de protecție nu mai este necesară, aceasta implicând cheltuieli privind indemnizația de plasament, în contextul în care mama realizează venituri și are o situație care îi permite creșterea și îngrijirea copilului, precum și declarația copilului, în sensul că dorește să crească alături de mama sa, consideră nejustificată soluția instanței de fond de a suspenda cauza. Recurenta a arătat că principiul interesului superior al copilului trebuie să prevaleze în toate demersurile și deciziile care îl privesc pe acesta, luate de către autoritățile sau instituțiile publice sau de către instanțele judecătorești, iar interesul copilului este acela exprimat chiar de către acesta, și anume de a locui împreună cu mama sa, care dispune de condițiile necesare pentru a-i asigura acestuia o creștere și îngrijire corespunzătoare.
Analizând recursul, ale cărui motive se încadrează la art. 304 pct. 9 C.proc.civ., instanța îl constată a fi întemeiat.
într-adevăr, în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (2) raportat la art. 125 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, în cauzele prevăzute de prezenta lege privind stabilirea măsurilor de protecție specială audierea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie. Fără îndoială, audierea minorului are drept scop să confere „copilului posibilitatea de a cere și de a primi orice informație pertinentă, de a fi consultat, de a-și exprima opinia și de a fi informat asupra consecințelor pe care le poate avea opinia sa, dacă este respectată, precum și asupra consecințelor oricărei decizii care îl privește”, astfel cum rezultă din cuprinsul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 272/2004. Dispozițiile imperative invocate de către prima instanță au drept finalitate garantarea exercitării dreptului minorilor a dreptului de a fi ascultați, fără a împiedica, în cazul în care obiectiv prezența minorului în fața instanței nu poate fi asigurată, soluționarea cauzelor în care este solicitată modificarea măsurilor de protecție, cum este cazul în prezenta cauză.
Este real faptul că minorul cu privire la care s-a solicitat revocarea măsurii plasamentului nu s-a prezentat în instanță pentru a-și exprima opțiunea în legătură cu cererea reclamantei, dar în cauză a fost depusă declarația dată de minor la sediul Ambasadei României din Atena, în prezența coordonatorului secției consulare, înscrisul având caracterul unui înscris autentic, similar declarației date în fața instanței.
Instanța de recurs subliniază că imposibilitatea audierii minorului se datorează faptului că acesta este în prezent împreună cu mama sa, la domiciliul acesteia din orașul Atena, din Republica Elenă, neexistând nicio persoană interesată care să se fi opus revocării măsurii plasamentului. Prin încuviințarea solicitării reclamantei, instanța este chemată să restabilească acordul situației de fapt cu situația juridică a minorului, întrucât acesta se află în prezent în îngrijirea mamei lui, la domiciliul acesteia.
în măsura în care instanța nu apreciază ca fiind suficientă declarația dată la data de 26.08.2011, instanța are posibilitatea de a dispune audierea minorului, prin comisie rogatorie, în conformitate cu dispozițiile art. 169 C.proc.civ. și ale Legii nr. 189/2003, declarația astfel obținută „având aceeași valoare ca și când actul judiciar respectiv ar fi fost îndeplinit de către autoritatea judiciară română competentă”, în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. (2) din acest din urmă act normativ.
în caz contrar, instanța ar impune reclamantei recurente o sarcină disproporționată, constând în aducerea minorului din alt stat în vederea audierii acestuia, în condițiile în care a dat o declarație autentică prin care și-a exprimat dorința de a locui împreună cu mama sa, respectiv de a fi încetată măsura de protecție, iar instanța are posibilitatea de a dispune ea însăși completarea probatoriului administrat, conform art. 129 alin. (5) C.proc.civ., fără a stabili în sarcina părților obligații imposibile ori extrem de costisitoare.
Constatând că în cauză nu sunt motive pentru a se dispune suspendarea cauzei, în conformitate cu art. 1551C.proc.civ., instanța de recurs va admite recursul, va casa încheierea recurată și va trimite cauza pentru continuarea judecății aceleiași instanțe.
| ← Prescripţia dreptului de executare silită în cazul... | Executare contract de achiziţii publice. Competenţă... → |
|---|
