Executare contract de achiziţii publice. Competenţă materială. Intrarea în vigoare a noului Cod civil. Irelevanţă
| Comentarii |
|
Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor de achiziţie publică se soluţionează în primă instanţă de către secţia comercială a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante. Ca atare, este fără relevanţă juridică, sub aspectul competenţei materiale, intrarea în vigoare a noului Cod civil, de vreme ce o lege specială prevede pentru asemenea litigii o competenţă specială, O.U.G. nr. 34/2006 nefăcând trimitere la normele de competenţă din Codul de procedură civilă.
Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 16 din 23 august 2012
Prin sentința civilă nr. 51/PI din 27.01.2012 Tribunalul Timiș a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cererii reclamantei SC A. SRL Timișoara, având ca obiect pretenții, în favoarea Judecătoriei Timișoara.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut că societatea reclamantă a solicitat ca pârâta Primăria P. să fie obligată să îi plătească suma de 121.214,25 lei, compusă din 49.912 lei drepturi de creanță și 71.302,25 lei penalități de întârziere, calculate conform art. 19 din contractul încheiat între părți. Litigiul dedus judecății este unul patrimonial și evaluabil în bani, iar cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 8.11.2011. Prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil,art. 2 pct. 1 lit. a) C.proc.civ., care statua că tribunalul judecă, în primă instanță, litigiile în materie comercială al căror obiect depășește ca valoare suma de 100.000 lei, a fost abrogat, astfel încât, după intrarea în vigoare a acestei legi, competența tribunalului este reglementată prin art. 2 pct. 1 lit. b) din cod, care prevede următoarele: „Tribunalul judecă: 1. în primă instanță: b) procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei, cu excepția cererilor de împărțeală judiciară, a cererilor în materia succesorală, a cererilor neevaluabile în bani și a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terții vătămați în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar”. Așadar, în ceea ce privește cererile al căror obiect are o valoare mai mică decât suma sus-arătată, competenta de soluționare revine judecătoriei, în considerarea prevederilor art. 1 C.proc.civ.
Prin sentința civilă nr. 16830 din 4.07.2012, Judecătoria Timișoara a reținut, la rândul său, că este necompetentă să soluționeze prezenta pricină, prin notele de ședință depuse în data de 20.06.2012, instituția pârâtă invocând excepția de ordine publică a necompetenței materiale a judecătoriei, cu motivarea că izvorul litigiului, respectiv contractul nr. 2/2008, este guvernat de O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, împrejurare dovedită și de referatul de achiziție anexat notelor, prin care, în condițiile art. 19 din ordonanță, încredințarea contractului către societatea reclamantă s-a făcut pentru prezentarea ofertei celei mai avantajoase, ceea ce atrage incidența art. 286 din lege. Conform textului de lege invocat, procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția comercială a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante.
Prin sentința civilă nr. 16 din 23.08.2012 Curtea de Apel Timișoara a stabilit competența de soluționare a acțiunii în pretenții formulată de reclamanta SC A. SRL Timișoara, în contradictoriu cu pârâta Primăria P., în favoarea Tribunalului Timiș, Secția a II-a civilă, căruia i se va trimite dosarul spre soluționare.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că cererea de chemare în judecată promovată de societatea reclamantă, chiar dacă nu a fost întemeiată în mod expres pe dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, fără putință de tăgadă are la bază contractul de execuție de lucrări nr. 2/17.04.2008, contract despre care însăși instituția pârâtă susține, iar pârâta nu neagă, că este unul de achiziții publice, dovadă în acest sens fiind referatul de achiziție nr. 2150/17.04.2008, depus la dosar, din care rezultă că respectivele lucrări au fost contractate cu reclamanta în considerarea celei mai avantajoase oferte de preț, în conformitate cu prevederile art. 19 din ordonanță, care permiteau, la acea dată, autorităților contractante să achiziționeze direct produse, servicii sau lucrări, dacă valoarea achiziției nu depășea echivalentul a 10.000 euro pentru fiecare achiziție de produse, servicii sau lucrări.
în atare situație și întrucât acțiunea introductivă de instanță a fost înregistrată după intrarea în vigoare a Legii nr. 278/2010 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 76/2010 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, competența de soluționare a litigiului pendinte revine secției civile (fosta secție comercială) a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante - respectiv Secției a II-a civilă a Tribunalului Timiș.
în sensul celor de mai sus, Curtea a constatat că, prin pct. 35 al articolului unic al Legii nr. 278/2010, s-a prevăzut că alineatul 1 al articolului 286 se modifică și va avea următorul cuprins: „Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția comercială a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante”, fiind fără relevanță, sub aspectul competenței materiale, intrarea în vigoare a noului Cod civil, de vreme ce o lege specială prevede pentru asemenea litigii o competență specială, O.U.G. nr. 34/2006 nefăcând trimitere la normele de competență din Codul de procedură civilă.
(Judecător dr. Csaba Bela Nasz)
| ← Plasament. Revocarea plasamentului. Audierea minorului la sediul... | Întoarcerea executării silite. Sume reprezentând drepturi... → |
|---|
