Întoarcerea executării silite. Sume reprezentând drepturi salariale. Conflict negativ de competenţă. Competenţa tribunalului
| Comentarii |
|
Motivele de fapt invocate în susţinerea cererii de către reclamantă confirmă ipoteza că aceasta urmăreşte recuperarea unei sume, justificat de faptul că aceasta a fost plătită de două ori, şi nicidecum că titlul executoriu în baza căruia s-a făcut plata sau actele de executare nu ar mai fi în fiinţă. Drept urmare, fiind un conflict între angajat şi angajatorul său privind drepturile rezultate din desfăşurarea raporturilor de muncă, prezenta cauză reprezintă un conflict de muncă, care, conform art. 2 lit. c) C.proc.civ., la care art. 209 din Legea nr. 62/2011 face trimitere, se judecă în primă instanţă de tribunal.
Secţia I civilă, Sentinţa nr. 39 din 5 iulie 2012
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Maramureș la data de 20.01.2012 reclamanta SC O. SA, în contradictoriu cu pârâtul U.I., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la restituirea către reclamantă a sumei de 2.046,82 lei, actualizată la data plății efective cu indicele de inflație.
în motivarea acțiunii s-a arătat că prin sentința civilă nr. 868 din 9.07.2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș, s-a admis acțiunea civilă formulată de pârâtul U.I. și, în consecință, a fost obligată reclamanta SC O. SA la plata către acesta a drepturilor reprezentând suplimentările salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști și de Crăciun începând cu anul 2004 la zi, calculate la nivelul salariului de bază mediu la nivelul societății, la valoarea actualizată în funcție de rata inflației, la data plății efective.
Executarea acestei hotărâri față de pârât s-a realizat voluntar, reclamanta plătindu-i pârâtului, la data de 3.09.2008, suma de 3.091 lei.
în baza aceleiași hotărâri, pârâtul a demarat împotriva reclamantei procedura executării silite, prin intermediul executorului judecătoresc, formându-se dosarul execuțional nr. 20/2009, în urma căreia pârâtul a mai încasat la data de 21.01.2009 suma de 2.046,82 lei.
Consideră reclamanta că, în speță, se impune întoarcerea executării prin restituirea sumei de 2.046,82 lei, având în vedere faptul că obligația rezultată din titlul executoriu a fost îndeplinită prin plata benevolă.
Ca mijloc procedural, reclamanta a indicat prevederile art. 256 alin. (1) C.muncii conform cărora „Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie”. De asemenea, potrivit art. 4042alin. (3) C.proc.civ., dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare, cel îndreptățit o va putea cere instanței judecătorești competente potrivit legii.
în drept s-au invocat prevederile art. 256 alin. (1) C.muncii și art. 4042alin. (3) C.proc.civ.
Prin sentința civilă nr. 259 din 17.02.2012 a Tribunalului Maramureș, a fost declinată competența materială de soluționare a cererii formulate de reclamanta SC O. SA București împotriva pârâtului U.I., în favoarea Judecătoriei Baia Mare.
Tribunalul a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 4041alin. (1) și 4042 alin. (3) C.proc.civ., justificat de faptul că solicitarea de întoarcere a executării este o cerere ce ține de faza procesuală a executării, subsecventă fazei procesuale de soluționare irevocabilă a fondului litigiului.
Astfel, dispozițiile legale aplicabile cu privire la instanța competentă și căile de atac sunt cele prevăzute capitolul pentru executare și, respectiv, contestație la executare.
Prin urmare, fiind stabilită o procedură judiciară contradictorie pentru soluționarea întoarcerii executării, reglementată subsecvent contestației la executare, acesteia îi sunt aplicabile procedura de soluționare și căile de atac prevăzute pentru contestația la executare, instituția cadru, generală, în raport cu procedura specială a întoarcerii executării, care reprezintă o contestație specială la executare.
Făcând aplicarea prevederilor art. 3733alin. (2) C.proc.civ. conform cărora instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se face executarea, tribunalul a apreciat că în speță aceasta este Judecătoria Baia Mare.
Prin sentința civilă nr. 5804 din 8.06.2012 a Judecătoriei Baia Mare, a fost admisă excepția de necompetență materială a Judecătoriei Baia Mare și, în consecință, s-a declinat competența de soluționare a acțiunii civile formulate de reclamanta SC O. SA București în contradictoriu cu pârâtul U.I. în favoarea Tribunalului Maramureș.
S-a constatat conflictul negativ de competență și în baza art. 21 C.proc.civ. s-a dispus înaintarea dosarului Curții de Apel Cluj.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că la termenul din 6.06.2012, reclamanta a arătat expres că temeiul juridic al cererii formulate îl constituie prevederile art. 256 C.muncii .
Pârâtul, prin întâmpinare, a invocat excepția inadmisibilității cererii de întoarcere a executării silite, apreciind că nu sunt întrunite cerințele art. 4041C.proc.civ. ca urmare a faptului că titlul executoriu nu a fost desființat.
Mai mult, sentința civilă nr. 868/09.07.2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș, ce constituie titlul executoriu, a rămas definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului de către Curtea de Apel Cluj.
De asemenea, pârâtul a invocat excepția prescripției dreptului de a cere restituirea plății voluntare făcute de reclamantă în 3.09.2008, în condițiile în care la data de 3.09.2011 s-a împlinit termenul general de prescripție prevăzut de art. 268 alin. (2) C.muncii.
în ședința publică din 6.06.2012 s-a invocat și s-a pus în discuție excepția necompetenței materiale de soluționare a cererii care a fost găsită întemeiată.
Astfel, s-a reținut că reclamanta a solicitat restituirea sumei de către pârât în temeiul art. 256 C.muncii . Acest articol prevede că „salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie”.
Aceste dispoziții legale se referă la raportul dintre angajat și angajator, respectiv la raportul de muncă. Cum aceste litigii care vizează raportul de muncă sunt de competența în primă instanță a tribunalului, conform art. 2 pct. 1 lit. c) C.proc.civ., acțiunea a fost declinată în favoarea Tribunalului Maramureș.
Examinând sesizarea Judecătoriei Baia Mare, Curtea se consideră legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit și, în temeiul art. 20 și urm. C.proc.civ., constată următoarele:
O consecință a principiului disponibilității este aceea că instanța este ținută să soluționeze cauza în limitele în care a fost învestită prin cererea de chemare în judecată, fiind ținută de temeiurile de fapt și de drept invocate în susținerea acesteia.
în acest sens sunt și dispozițiile art. 84 C.proc.civ. care stabilesc obligația instanței de a da o calificare corectă cererii cu care a fost învestită, independent de denumirea la care s-a oprit cel care a formulat-o, însă nu îi conferă posibilitatea de a modifica împrejurările de fapt și de drept pe care reclamantul își întemeiază pretenția.
în raport de documentația de la dosar și având în vedere principiul evocat, Curtea consideră că acțiunea reclamantei nu vizează întoarcerea executării, al cărei temei sunt prevederile art. 4042alin. (3) C.proc.civ., ci restituirea unor sume nedatorate, fundamentată pe dispozițiile art. 256 alin. (1) C.muncii.
Este adevărat că reclamanta și-a fundamentat în drept acțiunea atât pe dispozițiile acțiunea art. 4042alin. (3) C.proc.civ., cât și pe prevederile art. 256 alin. (1) C.muncii. Cum cele două temeiuri juridice nu pot fi aplicate concomitent, tribunalul avea posibilitatea, conform art. 84 C.proc.civ., să schimbe calificarea juridică dată de reclamantă, în funcție de conținutul cererii.
Motivele de fapt invocate în susținerea cererii de către reclamantă confirmă ipoteza că aceasta urmărește recuperarea unei sume, justificat de faptul că aceasta a fost plătită de două ori, și nicidecum că titlul executoriu în baza căruia s-a făcut plata sau actele de executare nu ar mai fi în ființă. De altfel, în cauză, nici titlul executoriu și nici actele de executare nu au fost desființate.
Or, dispozițiile art. 4042C.proc.civ. privind întoarcerea executării, așa cum au fost acestea interpretate cu caracter obligatoriu și prin Decizia nr. 5/2012 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, își găsesc aplicabilitate în măsura în care titlul executoriu sau executarea silită au fost desființate, ceea ce nu este însă cazul în speță.
în concluzie, reținând că se susține că pârâtul, în calitate de angajat, a încasat de la reclamantă (angajatoarea lui) drepturi salariale necuvenite, curtea de apel apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 256 alin. (1) C.muncii, care prevăd că „salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie”.
Drept urmare, fiind un conflict între angajat și angajatorul său privind drepturile rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă, prezenta cauză este un conflict de muncă, care, conform art. 2 lit. c) C.proc.civ., la care art. 209 din Legea nr. 62/2011 face trimitere, se judecă în primă instanță de tribunal.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior, al art. 20 pct. 2 și art. 22 alin. (2) și (5) C.proc.civ., se va soluționa conflictul negativ de competență stabilindu-se competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș.
(Judecător Daniela Griga)
| ← Executare contract de achiziţii publice. Competenţă... | Recursul – cale extraordinară de atac. Exercitarea omisso... → |
|---|
