Recursul – cale extraordinară de atac. Exercitarea omisso medio. Inadmisibilitate
| Comentarii |
|
Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un cadru „prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, între care şi stabilirea ordinii în care se exercită căile de atac şi categoriile de hotărâri judecătoreşti supuse căilor ordinare şi extraordinare de atac”. Astfel, din coroborarea dispoziţiilor art. 299 cu cele ale art. 377 C.proc.civ., rezultă că hotărârile date în primă instanţă şi care nu au fost atacate cu apel nu pot fi atacate cu recurs. Astfel spus, recursul nu poate fi exercitat trecând peste apel, omisso medio.
Secţia I civilă, Decizia nr. 614 din 12 septembrie 2012
Prin acțiunea disjunsă, conform încheierii de ședință din 23.05.2005 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul civil nr. 2663/2005, și înregistrată sub nr. 772/212/2005 pe rolul Judecătoriei Constanța, reclamanții C.M. și S.A. au solicitat dezbaterea moștenirii rămase de pe urma defuncților S.V.S. și S.D.A., respectiv stabilirea masei succesorale, a moștenitorilor și a cotelor succesorale, și partajarea bunurilor prin formarea și atribuirea loturilor corespunzătoare cotelor succesorale.
în motivarea acțiunii s-a susținut că tatăl reclamanților, S.V.S., a decedat la data de 26.12.1996 în satul Dorobanțu, comuna Nicolae Bălcescu, județul Constanța, iar masa succesorală rămasă de la de cuius este formată din terenul extravilan în suprafață de 9 ha și 5.800 mp, 5.000 mp teren intravilan situat în localitatea Dorobanțu, o casă de locuit cu 4 camere și două săli, 40 de acțiuni la SC E. SA în valoare de 25.000 lei vechi fiecare.
Se mai susține că la data de 19.03.2003 a decedat și mama reclamanților, numita S.D.A., iar masa succesorală rămasă de pe urma acesteia se compune din cota de ¼ din suprafața de teren agricol de 10 ha și 800 mp, cota de ¼ din terenul în suprafață totală de 31 ha și 1.000 mp situate pe raza satului Dorobanțu, comuna Nicolae Bălcescu.
în probațiune s-au administrat probe cu înscrisuri și expertize de specialitate.
Prin sentința civilă nr. 11348/08.06.2011 Judecătoria Constanța a admis în parte acțiunea precizată și a constatat deschisă succesiunea defunctului S.V.S.
A constatat masa succesorală rămasă de pe urma acestui defunct și a dispus partajarea ei în natură, prin atribuirea de loturi către fiecare coindivizar.
împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta S.A. care a criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul modalității de partajare, apreciind că prin atribuirea unei părți importante în natură din moștenire pârâtei S.C., se încalcă dreptul succesoral al celorlalte părți. S-a mai susținut că prima instanță nu a inclus în masa partajabilă toate bunurile succesorale, omițând partajarea terenului agricol în suprafață de 7,9 ha.
Prin decizia civilă nr. 336/15.05.2012 Tribunalul Constanța a anulat ca netimbrat apelul reclamantei, în referire la critica ce viza neincluderea în masa partajabilă a terenului extravilan de 7,9 ha și a respins ca nefondate celelalte critici ale apelantului reclamant S.A.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut, în esență, că la ieșirea din indiviziune a părților, Judecătoria Constanța a valorificat în mod judicios materialul probator administrat în cauză, în referire la compunerea masei partajabile, iar sub aspectul formării și atribuirii loturilor, au fost aplicabile corect criteriile legale impuse de art. 6739C.proc.civ.
în referire la terenul intravilan de 0,5 ha și casa de locuit realizată pe teren, s-a constatat că prima instanță a reținut că părțile au cote egale de 1/6 fiecare și în raport de expertiza imobiliară s-au format 6 loturi egale, de câte 901 mp fiecare, astfel încât fiecare succesor a primit în natură câte 1 lot din terenul intravilan.
Cum reclamantul a primit lotul nr. 4, compus din 901 mp teren intravilan, s-a apreciat că sunt nefondate criticile ce vizau partajarea incorectă a imobilului situat în intravilanul satului Dorobanțu, str. P., nr. 36.
împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs pârâții S.S.S., S.A. și C.M., care au solicitat modificarea sentinței Judecătoriei Constanța, în sensul atribuirii către recurentul S.S.S. a loturilor de teren atribuite moștenitorilor S.C. și C.M.L.
Au susținut recurenții S.A. și C.M. că înțeleg să îi cedeze fratelui lor, recurentul S.S.S., loturile ce le-au revenit din terenul intravilan situat în localitatea Dorobanțu, având în vedere că acesta din urmă locuiește în această localitate și s-a ocupat de imobilul succesoral. întrucât recurentul pârât S.S.S. urmează să cumuleze 3 loturi din totalul de 6 loturi în care a fost partajat imobilul din satul Dorobanțu, se impune ca aceste loturi să formeze un tot unitar pentru a fi mai bine expertizate, sens în care se impune a se realiza un schimb între loturile atribuite de prima instanță recurenților și cele atribuite intimaților S.C. și C.M.L., acestea din urmă fiind intercalate cu loturile recurenților.
La termenul de judecată din 12.09.2011, prin întâmpinare, intimatele pârâte S.C. și C.M.L. au invocat excepția de inadmisibilitate a recursului formulat de S.S.S., S.A. și C.M., motivat de faptul că acesta a fost exercitat omisso medio, cu încălcarea dispozițiilor art. 377 alin. (2) C.proc.civ.
Susțin intimații că modalitatea de partajare a terenului intravilan situat în localitatea Dorobanțu s-a stabilit irevocabil prin sentința civilă nr. 11348/08.06.2011 pronunțată de Judecătoria Constanța, întrucât recurenții pârâți nu au exercitat calea de atac a apelului împotriva acestei sentințe, iar apelul formulat de reclamantul S.A. a vizat alte aspecte de nelegalitate și a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 336/15.05.2012 a Tribunalului Constanța.
în temeiul art. 137 C.proc.civ., Curtea va analiza cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, excepție de procedură ce face inutilă cercetarea fondului recursului pârâților.
Excepția este fondată pentru următoarele considerente:
Recursul constituie o cale de atac extraordinară calificată ca atare de lege și poate fi exercitat numai pentru motivele prevăzute limitativ de art. 304 C.proc.civ. și în condițiile legii, împotriva hotărârilor judecătorești date fără drept de apel, în apel, sau de un organ cu activitate jurisdicțională.
Posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârii judecătorești, pentru motive referitoare la nepronunțarea acestora cu respectarea condițiilor formale, legal prevăzute, de desfășurare a judecății sau ca o consecință a unui raționament jurisdicțional eronat este reglementată în prezent prin normă constituțională.
însă, potrivit art. 129 din Constituția României, revizuită, părțile interesate pot exercita căile de atac numai în condițiile legii procesuale.
Corespunzător acestui principiu constituțional, legiuitorul a reglementat în mod expres hotărârile judecătorești susceptibile a fi supuse reformării, căile de atac și titularii acestora, precum și cazurile de casare, iar acest mod de determinare asigură un control judicios efectiv al hotărârii judecătorești și satisface exigențele art. 21 din legea fundamentală, referitoare la liberul acces la justiție și la dreptul la un proces echitabil, reglementate prin Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Astfel, din coroborarea dispozițiilor art. 299 cu cele ale art. 377 C.proc.civ., rezultă că hotărârile date în primă instanță și care nu au fost atacate cu apel nu pot fi atacate cu recurs. Astfel spus, recursul nu poate fi exercitat trecând peste apel, omisso medio.
în practică s-a decis, de asemenea, că soluția primei instanțe prin care s-a admis în totalitate sau în parte cererea reclamanților, neatacată cu apel de partea interesată, nu mai poate fi pusă în discuție în recurs de aceeași parte decât cu privire la modul de rezolvare a apelului declarat de partea adversă.
în speță, se constată că sentința civilă nr. 11348/08.06.2011, pronunțată de Judecătoria Constanța, prin care s-a dispus partajarea terenului intravilan din localitatea Dorobanțu, prin formarea a 6 loturi egale și atribuirea lor către cei 6 succesori, inclusiv către recurenții pârâți, nu a fost atacată cu apel de către aceștia.
împotriva acestei sentințe a exercitat apel numai reclamantul S.A., care a criticat-o sub alte aspecte, astfel încât dispozițiile sentinței cu privire la formarea și atribuirea celor 6 loturi în cadrul imobilului succesoral intravilan au intrat în autoritate de lucru judecat, recurenții neavând posibilitatea să conteste această partajare pentru prima dată în recurs.
Se reține, de altfel, că prin decizia civilă nr. 336/15.05.2012, Tribunalul Constanța a respins ca nefondat apelul reclamantului S.A., astfel că sentința civilă nr. 11348/08.06.2011 a Judecătoriei Constanța nu a cunoscut nicio modificare, situație în care recurenții pârâți nu pot invoca, omisso medio, direct în recurs motive de nelegalitate sau de netemeinicie ale hotărârii instanței de fond.
Prin Decizia nr. 1/1994 Curtea Constituțională a statuat că liberul acces la justiție presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește actul de justiție. S-a considerat că legiuitorul are competența exclusivă de a stabili regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, soluție ce se rezultă din dispozițiile constituționale ale art. 125 alin. (3), potrivit cărora „Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege”.
Prin urmare, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un cadru „prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, între care și stabilirea ordinii în care se exercită căile de atac și categoriile de hotărâri judecătorești supuse căilor ordinare și extraordinare de atac”.
Cum, în speță, recursul formulat de pârâții S.S.S., S.A. și C.M. a fost exercitat omisso medio, respectiv fără să se fi utilizat mai întâi calea de atac a apelului de către pârâți și fără ca aceștia să conteste vreo dispoziție din hotărârea pronunțată în apelul declarat de reclamantul S.A. (apel respins ca nefondat), Curtea constată, în raport de dispozițiile art. 299 C.proc.civ. coroborate cu dispozițiile art. 377 C.proc.civ. că excepția inadmisibilității recursului este fondată și urmează a fi admisă, cu consecința respingerii recursului.
în raport de soluția pronunțată pe excepția inadmisibilității recursului, criticile de fond invocate de recurenți nu se mai impune a fi analizate.
(Judecător Mihaela Popoacă)
| ← Întoarcerea executării silite. Sume reprezentând drepturi... | Buna-credinţă şi abuzul de drept. Delimitare → |
|---|
