Preluarea de datorie fără consimţământul creditorului care nu-1 liberează de datorie pe debitorul iniţial
| Comentarii |
|
Persoana care se obligă să preia o datorie urmează să devină proprietar (noul debitor) al imobilelor ce aparţin debitorului iniţial care sunt ipotecate în favoarea creditorului (banca). Prin urmare, actul ce se va încheia de către notar urmează să aibă ca obiect transmiterea proprietăţii acestor imobile de la debitorul iniţial către cel care preia datoria şi va arăta în ce va consta contraprestaţia: de ex, o sumă de bani care reprezintă preţul (caz în care, potrivit art. 1255, obiectul contractului va fi vânzare cu preluarea de către cumpărător a datoriei datoriei pe care vânzătorul o are faţă de bancă).
Dacă proprietatea imobilului se transferă fără contraprestaţie, numai în considerarea executării viitoare a acestei obligaţii (adică fără contraprestaţie pentru partea din datorie plătită de primul debitor către bancă) contractul va fi donaţie cu sarcina preluării datoriei ce-i revenea primului debitor; noul debitor este ţinut să achite în întregime restul datoriei ce-i revenea primului. în această situaţie, nu va exista un preţ al vânzării imobilului, ca în primul caz.
Revenind la vânzare preţul se poate achita integral de către noul debitor către debitorul iniţial la data întocmirii contractului sau la o dată ulterioară, ceea ce va reprezenta o altă obligaţie asumată de către acesta în afară celei de a plăti restul de datorie.
în acest caz, plata se va putea considera ca fiind făcută de către noul debitor (dacă banca acceptă angajamentul acestuia de preluare a datoriei) sau de către cel iniţial (dacă nu îl acceptă), dar momentul efectuării ei, nu este obligatoriu a fi concomitent cu autentificarea actului, ci poate să aibă loc ulterior, noul debitor beneficiind în acest caz de un termen suspensiv şi de posibilitatea achitării în rate.
| ← Transfer proprietate autoturism prin act juridic unilateral -... | Declaraţie notarială. Mandatarea unei persoane să solicite... → |
|---|
