Declaraţie notarială. Mandatarea unei persoane să solicite reconstituirea dreptului de proprietate, fără consinţământul mandatarului. Desfiinţare
| Comentarii |
|
Declaraţie notarială prin care s-a atestat mandatarea unei persoane de către o alta, să solicite reconstituirea dreptului de proprietate, fără consinţământul mandatarului. Desfiinţare
Curtea de Apel Cluj, secţia I-a civilă, decizia civilă nr. 919 din 7 octombrie 2014
I. Prin cererea precizată Parrchetul de pe lângă Judecătoria Bistriţa, în contradictoriu cu pârâta B.M., a solicitat desfiinţarea declaraţiei autentificată la notar prin încheierea nr.418/24.03.2008 autentificată de BNP G.G.S. sub numărul 418, dată de învinuita B.M. (aflată în copie la fila 141 din dosar).
Pe parcursul judecării cauzei a survenit decesul pârâtei B.M., astfel că acţiunea promovată s-a extins contra succesorilor săi legali B.E.M. (parte vătămată în dosarul penal), G.S., P.P.M., B.S., P.D.E. şi B.V.E. (f.9).
II. Prin sentinţa civilă nr. 760/F din 05.05.2014 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosar nr. .../190/2013 s-a admis acţiunea precizată formulată de reclamantul Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistriţa, în contradictoriu cu pârâta B.M., decedată pe parcursul procesului, extinsă în contradictoriu cu succesorii G.S., B.E.M., P.P.M., B.S. Afrodita, P.D.E. şi B.V.E. şi, în consecinţă:
- s-a desfiinţat declaraţia notarială autentificată sub nr.418/24.03.2008 la BNP G.G.S. dată de pârâta B.M., decedată pe parcursul procesului, cu privire la menţiunile referitoare la mandatul verbal primit de la fiica sa B.E.M. avut la depunerea cererilor privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi cu vegetaţie forestieră (pădure) ori cu altă destinaţie cuvenite după defunctul ei soţ B.T., decedat la
3.06.2001.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Intre pârâta B.M. şi fiica sa B.E.M. subzistă o stare conflictuală permanentizată în ultimii 10 ani, aceasta din urmă, stabilită de mult timp în jud. Timiş, fiind într-un conflict acut cu şi cu sora sa G.S..
După decesul soţului, respectiv a tatălui celor două survenit în anul 2001, în temeiul Legii nr. 247/2005 atât prima, cât şi secunda s-au adresat Comisiei locale pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Dumitriţa cu solicitări de restituire a diferenţei de teren cu vegetaţie forestieră ce a aparţinut antecesorilor comuni, înregistrate sub nr. 65/2005, respectiv 85/2005 (f.29-31 dos .../190/2011), ambele soluţionate favorabil prin Hotărârea nr. 84/13.02.2008 a Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistriţa-Năsăud, de validare a celor două în cuprinsul anexei 37 la poziţia 25 (f.34).
La data de 24.03.2008 în faţa notarului public G.G.S., pârâta B.M. a declarat următoarele:„La depunerea cererilor privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi cu vegetaţie forestieră (pădure) ori cu altă destinaţie cuvenite defunctului meu soţ B.T., fost cu ultimul domiciliu în satul R., nr. 122, comuna Dumitriţa, judeţul Bistriţa-Năsăud, decedat la data de 3.06.2001, fapt atestat prin certificatul de deces seria DM nr. 834238 eliberat la 5.06.2001 de Primăria comunei Cetate, judeţul Bistriţa-Năsăud am avut mandat verbal pentru a depune cererile de mai sus şi din partea descendenţilor mei rezultaţi din căsătoria cu defunctul, respectiv a fiicelor mele: G.S.
domiciliată , posesoarea cărţii de identitate cnp...., B.E.M. cu domiciliul în şi
a fiului meu B.R.T.A. şi urmaşilor acestuia P.P.M., B.S.A., P.D.E. şi B.V.E.. Dau prezenta
pentru a-mi servi la soluţionarea cererilor depuse la Comisia de aplicare a Legii funciare iar dacă va fi cazul şi la instanţele judecătoreşti competente.” Declaraţia a fost autentificată de BNP G.G.S. sub nr. 418/24.03.2008 (f.25 dos .../190/2013).
Ulterior cealaltă fiică a pârâtei B.M., G.S., şi nepoata de fiu predecedat B.S.A., care singura dintre cei 4 succesori a acceptat moştenirea tatălui său B.R.T.A., au promovat o acţiune judecătorească, soluţionată favorabil prin sentinţa civilă nr. 2264/2008 pronunţată în dosar nr..../190/2008 şi menţinută după exercitarea căilor ordinare şi extraordinare de atac de către sora şi respectiv mătuşa B.E.M., în baza căreia s-a modificat Hotărârea Comisiei Judeţene nr. 84/2008 şi beneficiul reconstituirii dreptului de proprietate după antecesorii comuni a fost acordat, alături de soţia supravieţuitoare şi una dintre fiice, şi celeilalte fiice şi nepoatei de fiu predecedat (f. 35-43 dos. .../190/2011) în considerarea declaraţiei evocate privitoare la mandatarea petiţionarei de a acţiona nu doar în nume propriu, ci şi al succesorilor săi.
Nemulţumită de soluţia instanţelor judecătoreşti şi extinderea beneficiului retrocedării şi către sora şi nepoata de frate ca efect al mandatării mamei, respectiv bunicii, de a acţiona şi în numele lor, în final restituirea vizând pe patru dintre succesori ( soţie supravieţuitoare, 2 fiice şi nepoata de fiu predecedat), la data de 26.10.2009 B.E.M. a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistriţa în legătură cu săvârşirea de către mama sa în vârstă de 82 de ani a infracţiunii de fals în declaraţii şi de către sora sa G.S. a infracţiunii de instigare la fals în declaraţii şi uz de fals, susţinând inexistenţa mandatului confirmat în declaraţia notarială autentificată sub nr. 418/2008 şi conivenţa rudelor în scopul ca terenul retrocedat să revină exclusiv surorii G.S., fără a formula plângere şi împotriva nepoatei de frate B.S.A. (f. 3 dos .../190/2011).
În dosarul penal înregistrat sub nr. 3066/P/26.10.2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistriţa părţile au fost audiate, au fost ascultaţi martori şi administrate probe scrise, iar la data de 17.02.2011 s-a dispus prin rezoluţie de către procurorul de caz neînceperea urmăririi penale faţă de cele două învinuite în temeiul art. 10 lit. a Cod proc. pen. deoarece nu s-a putut stabili cu certitudine dacă soţia supravieţuitoare a def. B.T. a fost sau nu mandatată verbal de moştenitorii soţului pentru a solicita reconstituirea dreptului de proprietate a terenurilor rămase de pe urma decesului, reţinându-se că toţi succesorii, cu excepţia lui B.E.M., au confirmat că la discuţiile privind împărţirea moştenirii a participat şi aceasta din urmă şi a fost de acord cu mandatarea mamei-soţie supravieţuitoare. Prin sentinţa penală nr. 1048/2011 dată în dos. nr. .../190/2011 (f.65-66 dos. menţionat) s-a desfiinţat această soluţie, cauza fiind restituită către procuror în vederea începerii urmăririi penale pentru comiterea celor două infracţiuni sesizate apreciindu-se că se impune lămurirea deplină a împrejurărilor în care soţiei supravieţuitoare a defunctului i-a fost conferită şi calitatea de reprezentant al descendenţilor săi şi prin recurgerea la procedura confruntării între rude. La data de 23.05.2012 s-a dispus începerea urmăririi penale însă, procedându-se la efectuarea de verificări conforme îndrumărilor date de judecător, reaudierea părţilor şi confruntarea lor, procurorul a conchis că într-adevăr mandatul de petiţionare ( solicitarea de retrocedare) a fost dat soţiei supravieţuitoare a defunctului de către toţi descendenţii cu excepţia fiicei B.E.M., pe care a trecut-o în declaraţia notarială întrucât este descendentă a familiei şi are drepturi egale cu ceilalţi moştenitori, chiar dacă se află în conflict de foarte mult timp, fără a fi fost instigată de cineva să facă declaraţia notarială şi fără intenţia de a o elimina pe această fiică a ei din drepturile de moştenire. Astfel, la data de 11.06.2013 prin Ordonanţă (f.3-5 dos .../190/2013) s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a pârâtei
B.M. întrucât fapta imputată de fals în declaraţii nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni şi a lui G.S. deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive sub aspectul laturii subiective a faptelor pentru care a fost cercetată de instigare la fals în declaraţii şi uz de fals, primei aplicându-i-se sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii de 1000 lei avându-se în vedere atitudinea sinceră, comiterea faptei fără rea-credinţă şi cu scopul de a se obţine reconstituirea dreptului de proprietate a terenului în cauză pentru toţi moştenitorii, inclusiv fiica aflată în conflict cu mama şi sora sa. Totodată s-a dispus sesizarea instanţei civile în vederea desfiinţării declaraţiei autentificate.
Dovezile cauzei sunt unitare în a demonstra că deşi pârâta B.M., decedată pe parcursul procesului, s-a menţionat ca petentă unică în cererea de retrocedare adresată în temeiul Legii nr. 247/2005 comisiei locale de fond funciar, confirmarea notarială a dresării solicitării atât în nume propriu cât şi în calitate de mandatară a descendenţilor săi şi ai defunctului soţ după care se solicita restituirea s-a fundamentat neechivoc pe mandatul verbal dat de fiica sa G.S. şi nepoţii de fiu predecedat, B.R.T.A., dintre care doar B.S.A. este succesor acceptant al moştenirii tatălui predecedat, de a acţiona în contextul discuţiilor purtate între rude vizând dezbaterea succesiunii defunctului soţ, tată şi bunic patern B.T.. Împrejurarea includerii fiicei B.E.M. printre mandanţi nu semnifică nicidecum vătămarea intereselor sale, care prin menţiunea respectivă au fost în realitate conservate de mama cu care se afla în conflict, prin acordarea beneficiului retrocedării terenului ce a aparţinut defunctului său tată şi către acest succesor. Însă negarea vehementă de către B.E.M. de a-şi fi mandatat mama să acţioneze în numele său, dublată de solicitarea proprie de restituire a proprietăţii ce a aparţinut antecesorului, ambele împrejurări circumstanţiază echivocul manifestării sale de voinţă afirmată în cuprinsul declaraţiei notariale a mamei în sens contrar, respectiv în acord cu teza afirmată în plângerea penală - lipsa mandatului. Însă, cum înainte s-a reţinut, în procedura confruntării rudelor acestea şi-au menţinut constant poziţiile exprimate anterior confirmând cu tărie că toţi, cu excepţia lui B.E.M., au mandatat-o pe pârâta B.M. (mamă şi bunică paternă) să acţioneze şi în numele lor cu referire la deferirea succesiunii def. B.T. în circumstanţele impuse de legile fondului funciar.
Independent însă de desfiinţarea declaraţiei notariale în limitele arătate, beneficiul reconstituirii dreptului de proprietate în conformitate cu prevederile Legii nr. 247/2005 profită atât petentei B.M. şi mandanţilor săi G.S. şi Bolog Sutănica Afrodita, cât şi petentei
B.E.M. care a dresat în nume propriu cerere de reconstituire, soluţionată favorabil.
Pentru considerentele expuse, constatând că declaraţia notarială a cărei desfiinţare se pretinde pentru considerentul nerealităţii mandatării mamei B.M. de către fiica B.E.M. consemnează existenţa unui mandat ce nu a fost dat de secunda către prima, instanţa a admis acţiunea formulată şi a desfiinţat declaraţia notarială autentificată sub nr.418/24.03.2008 la BNP G.G.S., dată de pârâta B.M., decedată pe parcursul procesului, cu privire la menţiunile referitoare la mandatul verbal primit de la fiica sa B.E.M., avut la depunerea cererilor privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi cu vegetaţie forestieră (pădure) ori cu altă destinaţie cuvenite după defunctul ei soţ B.T., decedat la
3.06.2001.
III. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, calea de atac fiind apoi precizată ca apel, pârâta B.E.M. solicitând admiterea apelului şi în consecinţă admiterea acţiunii parchetului şi desfiinţarea în totalitate a declaraţiei autentificate sub nr. 418/24.03.2008 de către B.M..
În motivare, după prezentarea istoricului cauzei şi a litigiilor purtate de pârâtă cu membrii familiei sale, s-a arătat că după cercetările efectuate în cadrul dosarului penal s-a stabilit că nu există dovada echivocă a mandatului verbal şi nici revenirea asupra primei declaraţii, în consecinţă declaraţia autentificată trebuind a fi desfiinţată total.
În cererea de apel pârâta a înţeles să facă referiri ample la modalitatea în care s-a efectuat cercetarea ca urmare a plângerii formulate de către aceasta.
Precizând că nu a putut ataca în termen ordonanţa parchetului deoarece şi-a schimbat adresa, neintrând în posesia comunicării, pârâta a arătat că ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală a lui G.S. este nelegală, iar preluarea soluţiei de către instanţă este şi mai nelegală deoarece probele din dosar dovedesc că G.S. a instigat la fals şi apoi a uzat de fals.
La judecarea cauzei civile instanţa de fond a comis erori, neapreciind corect efectele declaraţiei autentice nr. 418/2008, comparativ cu cererea de retrocedare şi prima declaraţie din 10.02.2010 dată de B.M., declaraţie care este cea adevărată. Nu se poate pronunţa anularea parţială a declaraţiei autentice.
De asemenea, cererea în probaţiune formulată de către pârâtă nu a fost examinată şi încuviinţată deoarece instanţa a refuzat să pronunţe o sentinţă de desfiinţare a declaraţiei autentice care are un conţinut neadevărat în totalitate.
Foarte subiective sunt motivările sentinţei, nerezultând pe ce anume s-a bazat instanţa de fond la pronunţarea soluţiei. Prima instanţă reţine în mod greşit că din unele înscrisuri ar rezulta că B.M. recunoaşte că singurul neadevăr din declaraţia ei autentică ar fi cu privire la pârâtă. În acelaşi sens sunt şi declaraţiile date de către P. Paula şi B. Vasile.
In mod greşit reţine instanţa de fond că declaraţia autentică nu a produs nicio consecinţă juridică, pe baza acesteia pronunţându-se sentinţa civilă nr. 2264/2008 şi modificându-se titlul de proprietate.
Declaraţia făcută de B.M., neconformă cu adevărul, nu poate fi reţinută fracturat, creând conjunctural drepturi necerute la timpul potrivit, B.M. declarând expres că a cerut în nume personal pentru că ei i se cuvine totul, atâta timp cât este în viaţă.
În probaţiune s-a solicitat prin cererea iniţială audierea unor martori şi reascultarea celor audiaţi la fond şi solicitarea de la Primăria Dumitriţa a dosarului de fond funciar, ulterior prin răspunsul la întâmpinare formulat la data de 17.09.2014, prin care a fost precizată calea de atac ca fiind apelul solicitându-se pronunţarea hotărârii pe baza probelor existente sau şi prin completarea acestora conform cererii de la tribunal, în aceste condiţii Curtea apreciind că nu au fost formulate cereri în probaţiune în apel.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 292 şi urm. C.pr.civ.
IV. În apărare, intimaţii G.S., P.P.M., B.S. A., P.D.E. şi B.V.E. au formulat întâmpinare prin care au solicitat recalificarea căii de atac din recurs în apel, iar pe fond respingerea acestuia ca nefondat.
In motivare s-a arătat că cererea formulată de către apelantă nu cuprinde motive temeinice pentru ca instanţa de control să modifice sau să anuleze soluţia Tribunalului Bistriţa-Năsăud, majoritatea motivelor invocate fiind străine de obiectul dosarului.
Din probele existente în dosarele penale a rezultat că singura menţiune din declaraţie care nu corespunde adevărului şi se impune a fi anulată este referirea pe care defuncta B.M. a dat-o cu privire la mandatul primit din partea pârâtei apelante.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 205 şi urm. din N.C.pr.civ.
V. Pârâta apelantă a formulat răspuns la întâmpinare, înregistrat la dosar la data de 17.09.2014, reiterând prin acesta în mare parte cererea de apel.
VI. Analizând apelul declarat de pârâta B.E.M. împotriva sentinţei civile nr. 760 din
05.05.2014 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud pronunţată în dosarul nr. .../190/2013, Curtea reţine următoarele:
Prin ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală şi aplicare a unei sancţiuni administrative din 11.06.2013, pronunţată în dosarul penal nr.3066/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistriţa s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitelor B.M. şi G.S. în cea ce priveşte infracţiunea de fals în declaraţii, respectiv instigare la fals în declaraţii şi uz de fals. Învinuitei B.M. i s-a aplicat o sancţiune cu caracter administrativ în considerarea faptului că s-a reţinut că aceasta a dat în faţa unui notar public o declaraţie necorespunzătoare adevărului în vederea producerii unor consecinţe juridice, declaraţia servind la producerea acelor consecinţe, respectiv obţinerea unui titlu de proprietate. Declaraţia necorespunzătoare adevărului a constat conform ordonanţei în aceea că B.M. a menţionat-o în declaraţia notarială şi pe fiica sa B.E.M., fără a fi fost împuternicită în acest sens de către B.E.M..
Împotriva ordonanţei nu s-a formulat plângere conform art.275 şi urm. C.pr.pen.
Având în vedere aspectele reţinute în ordonanţa procurorului, pe baza probelor administrate în dosarul penal, Curtea apreciază că în mod temeinic şi legal a apreciat instanţa de fond că declaraţia notarială dată de B.M., autentificată sub nr.418/24.03.2008 de BNP G.G.S., se impune a fi desfiinţată doar parţial, cu privire la menţiunile referitoare la mandatul verbal dat de fiica sa B.E.M. în ceea ce priveşte cererile formulate în temeiul legilor fondului funciar. În ceea ce îi priveşte pe ceilalţi descendenţi, nu s-a făcut dovada faptului că aceştia nu au mandatat-o pe B.M. să formuleze cererile de reconstituire a dreptului de proprietate, dimpotrivă, reţinându-se prin ordonanţă faptul că aceştia au confirmat faptul că au mandatat-o pe B.M. să acţioneze în numele lor în ceea ce priveşte cererile formulate în temeiul legilor fondului funciar. Mandatul dat numitei B.M. a fost deci confirmat de către mandanţi, cu excepţia pârâtei B.E.M., nefiind deci necesară administrarea de probe suplimentare în acest sens.
Sunt lipsite de relevanţă în soluţionarea cererii de chemare în judecată formulate de parchet în temeiul art. 245 alin.1 lit.c1 C.pr.pen aspectele învederate de către pârâtă în cererea de apel referitoare la condiţiile în care a fost formulată cererea de reconstituire a dreptului de proprietate de către B.M. şi cele în care a fost dată declaraţia autentică notarială care face obiectul cererii de chemare în judecată având în vedere că prin acestea se încearcă modificarea celor reţinute prin ordonanţa procurorului referitor la existenţa faptei, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia. Cererea prevăzută de art. 245 alin.1 lit.c1 şi art.249 C.pr.pen. îl are ca titular pe procuror, obiectul acesteia constând în desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris, instanţa civilă nefiind investită conform art.129 alin.6 C.pr.civ. să se pronunţe asupra altor aspecte în acest cadru procesual, ci numai în limitele investirii sale, limite care rezultă din cererea de chemare în judecată. Nici aspectele invocate de către pârâtă referitor la nelegala reţinere prin ordonanţa parchetului a faptului că învinuita G.S. nu a săvârşit infracţiunile de instigare la fals şi uz de fals nu pot deci face obiectul analizei în acest cadru procesual, calea legală în care puteau fi invocate fiind aceea a plângerii împotriva ordonanţei, cale de atac care nu a fost exercitată de către pârâta recurentă.
Relevant este şi faptul că a exercitat calea de atac a apelului împotriva hotărârii pronunţate în primă instanţă numai pârâta( în calitate de succesor al autoarei falsului-pârâtă în cauză, decedată în cursul procesului, iar nu de parte vătămată în dosarul penal) iar nu şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistriţa, titularul acţiunii civile deduse judecăţii conform art. art. 245 alin.1 lit.c1 C.pr.pen.
În aceste condiţii în mod corect s-a dispus prin sentinţa atacată desfiinţarea parţială a înscrisului fals, exact în limitele în care s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii în urma cercetării penale finalizate prin ordonanţa din 11.06.2013.
Prin urmare, raportat la cele reţinute mai sus, şi făcând aplicarea prevederilor art.245 alin.1 lit.c1 şi art.249 C.pr.pen, Curtea apreciază că soluţia pronunţată de către Tribunalul Bistriţa este temeinică şi legală, în consecinţă urmând a fi respins în temeiul art.480 alin.1 din N.C.pr.civ. ca nefondat apelul declarat de către pârâta B.E.M. împotriva sentinţei civile nr. 760 din 05.05.2014 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud pronunţată în dosarul nr. .../190/2013, care va fi păstrată în întregime.
| ← Preluarea de datorie fără consimţământul creditorului care... | Declaraţie notarială. Mandatarea unei persoane să solicite... → |
|---|
