Încheierea contractului de ipotecă de reprezentanţii băncii
| Comentarii |
|
Reprezentanţii legali ai societăţilor bancare, desemnaţi cu respectarea tuturor cerinţelor prevăzute de lege, actul constitutiv sau statut nu au nevoie de o împuternicire specială dată în formă autentică pentru încheierea contractului de ipotecă
Societatea este reprezentată prin administratorii cu drept de reprezentare (art.1919 cod civil). Reprezentantul legal al unei societăţi (indiferent de forma juridică) este acel administrator căruia asociaţii i-au conferit prin actul constitutiv sau printr-o decizie ulterioară, dreptul de a exprima voinţa juridică a societăţii (art.8 din Legea nr.31/1990 a societăţilor, republicată). Dreptul de a reprezenta societatea în societăţile pe acţiuni îl au:
- administratorul unic , conform art.137 din Legea nr.31/1990;
- consiliul de administraţie format din mai mulţi administratori care reprezintă societatea prin preşedintele său, dacă în actul constitutiv nu se prevede altfel (art.1432, alin. (1) din lege); în cazul în care consiliul de administraţie delegă atribuţiile de conducere a societăţii unuia sau mai multor directori, puterea de a reprezenta societatea aparţine directorului general (art. 1432, alin. 4 - sistemul unitar). în cazul instituţiilor de credit, în sistemul unitar de administrare, conducerea este delegată de către consiliul de administraţie la cel puţin 2 directori (art. 107, alin. 1 din OUG 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului).
- directoratul format din unul sau mai mulţi membri (art. 1531 coroborat cu art. 1533); în situaţia în care membrii directoratului reprezintă societatea doar acţionând împreună, prin acordul lor unanim, acesta îl poate împuternici pe unul dintre ei să încheie anumite operaţiuni. In cazul instituţiilor de credit dacă se optează pentru sistemul dualist, directoratul este format din cel puţin 3 membrii (art. 107, alin. 2 din OUG 99/2006).
Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată prevede că administratorii societăţii trebuie menţionaţi în registrul comerţului făcându-se precizarea care dintre ei are împuternicirea să reprezinte societatea. în acest sens, potrivit art. 45 din Legea nr. 31/1990 coroborat cu art.19 din Legea nr. 26/1990, reprezentanţii societăţii sunt obligaţi să depună la oficiul registrului comerţului semnăturile lor, la data depunerii cererii de înregistrare, dacă au fost numiţi prin actul constitutiv, iar cei aleşi în timpul funcţionării societăţii, în termen de 15 zile de la alegere. însă, această obligaţie se referă la administratorii care au dreptul de a reprezenta societatea, întrucât ceilalţi au doar un mandat limitat la operaţiuni de gestiune internă a societăţii astfel încât nu pot reprezenta societatea în relaţiile cu terţii, motiv pentru care semnătura lor nu trebuie făcută publică. în privinţa instituţiilor de credit, persoanele care au atribuţii de conducere în cadrul acestora (membrii consiliului de administraţie şi directorii sau, după caz, membrii consiliului de supraveghere şi ai directoratului) trebuie aprobate de Banca Naţională a României înainte de începerea exercitării responsabilităţilor (art. 108, alin. 3 din OUG nr.99/2006).
în cazul societăţilor pe acţiuni, consiliul de administraţie sau directoratul poate delega o parte din drepturile sale de reprezentare unor anumiţi membri (la minim 2 directori pentru instituţiile de credit7), dacă nu le este expres interzis (art. 71, alin. 1). Hotărârea unilaterală de a delega anumite atribuţii, urmată de acceptarea celui desemnat, produce efectele unui contract de mandat. Decizia de delegare din partea consiliului de administraţie sau directoratului este dată în condiţiile legii, astfel încât cei mandataţi în acest sens au dreptul de a reprezenta societatea. Dacă aceştia sunt salariaţi, li se va suspenda contractul de muncă pe toată durata mandatului (art. 1371). Persoanele astfel numite sunt, în fapt, mandatari ai consiliului de administraţie sau ai directoratului şi au aceleaşi drepturi, obligaţii şi răspunderi în îndeplinirea puterilor ce le sunt conferite ca şi administratorii (art. 152 alin. 1, respectiv art. 1532 din Legea nr. 31/1990), ceea conduce la concluzia că puterile lor derivă preponderent din dispoziţiile legale şi, în subsdidiar, din voinţa părţilor ce poate fi exprimată în formă unui înscris sub semnătură privată.
Pe de altă parte, art. 701 din Legea nr. 31/1990 republicată prevede că actele de dispoziţie asupra bunurilor unei societăţi pot fi încheiate în temeiul puterilor conferite reprezentanţilor legali ai societăţii, după caz, prin lege, actul constitutiv sau hotărârile organelor statutare ale societăţii -nefiind necesară o procură specială şi în formă autentică în acest scop, chiar dacă actele de dispoziţie trebuie încheiate în formă autentică. Noţiunea „acte de dispoziţie" cuprinde nu numai actele ce au ca obiect transferul proprietăţii, ci şi actele prin care se constituie, se modifică sau se sting drepturi asupra imobilelor înscrise în cartea funciară, atât pentru drepturile reale principale, cât şi accesorii.
Pentru a califica raporturile juridice dintre administrator şi societate trebuie să pornim de la dispoziţiile Legii nr. 31/1990 care reglementează răspunderea administratorilor faţă de societatea în care îşi exercită mandatul. Precizăm că puterea conferită unui administrator de a reprezenta societatea, trebuie exercitată de administratorul însuşi. Soluţia se întemeiază şi pe principiul dreptului comun (art. 1919 alin. 1 din Codul civil), potrivit căruia mandatarul trebuie să execute personal însărcinarea primită, deoarece contractul de mandat este încheiat intuitu personae, dar şi pe dispoziţiile art. 209 alin. (3) din acelaşi cod, conform căruia raporturile dintre persoana juridică şi cei care alcătuiesc organele sale de administrare sunt supuse, prin analogie, regulilor mandatului, dacă nu s-a prevăzut altfel prin lege, actul de constituire sau statut. Prin urmare, raporturile dintre societate şi administrator sunt cele referitoare la mandat. Persoana juridică are dreptul de a stabili şi modifica limitele împuternicirilor conferite organului de administrare precum şi de a-i da instrucţiuni cu privire la modul cum să-i reprezinte interesele.
In privinţa încheierii contractelor de ipotecă, Codul civil dispune că acestea se încheie în formă autentică de către notarul public, sub sancţiunea nulităţii absolute (art. 2378). Coroborând acest text cu cel din materia mandatului (art. 2013, alin. 2), reiese că sancţiunea pentru mandatul dat într-o altă formă decât cea autentică este aceeaşi, adică a nulităţii absolute. In schimb, al doilea alineat al aceluiaşi articol 2378 derogă de la regula simetriei formei actelor şi dispune că ipoteca asupra bunurilor unei persoane juridice poate fi consimţită în virtutea puterilor conferite în urma deliberărilor sau a împuternicirilor întocmite sub semnătură privată, în conformitate cu regulile din actul constitutiv privitoare la reprezentare. După cum am arătat, în acelaşi sens sunt şi prevederile art. 70‘ din Legea societăţilor nr. 31/1990 republicată. Prin urmare, ipoteca presupune aceleaşi formalităţi ca şi înstrăinarea.
Legea nr. 31/1990 a dispus în privinţa administratorilor în sensul că aceştia pot să transmită puterea de reprezentare unei alte persoane dacă această facultate li s-a acordat în mod expres prin act constitutiv sau hotărârea adunării asociaţilor (art. 71, alin. 1 din lege şi art. 2023 din Codul civil). în cazul în care substituirea altui mandatar se va acorda în alte condiţii decât arătate mai sus, art. 701 din Legea societăţilor nr. 31/1990 nu va mai fi aplicabil, astfel încât este necesar un mandat special în formă autentică pentru încheierea unui act juridic a cărui formă autentică este cerută de lege ad validitatem.
în consecinţă, dacă persoana de la care emană împuternicirea are calitatea de reprezentant legal al persoanei juridice în baza Legii nr.31/1990, a actului constitutiv al societăţii sau a hotărârilor organelor statutare, adoptate în baza legii, nu va fi nevoie ca împuternicirea ei să rezulte dintr-o procură specială în formă autentică, actul de numire sub semnătură privată fiind suficient pentru ipotecarea. în schimb reprezentantul/reprezentanţii persoanei juridice poate da un astfel de mandat către cel împuternicit să primească o garanţie numai în formă autentică.
Deci este posibil ca reprezentarea să fie realizată de altă persoană decât reprezentantul legal al persoanei juridice, dar aceasta o va face fără împuternicire sau depăşind limitele mandatului şi va fi obligat să răspundă pentru prejudiciile cauzate terţului contractant care s-a încrezut, cu bună-credinţă, în încheierea valabilă a contractului (art. 1310 din Codul civil). Cu toate acestea, cel în numele căruia s-a încheiat contractul (reprezentatul iar nu reprezentantul legal) poate să îl ratifice (art. 1311), respectând formele cerute de lege pentru încheierea sa valabilă. In lipsa ratificării, actele excesive ale mandatarului îl obligă pe mandant numai în condiţiile gestiunii de afaceri sau a îmbogăţirii fără justă cauză.
| ← Contract de ipotecă în care nu se menţionează cauza... | Procură dată pentru transcrierea unui act de stare civilă sau... → |
|---|
