prelungire ordin de protectie. Jurisprudență Minori
| Comentarii |
|
Judecătoria IAŞI Sentinţă civilă nr. 406 din data de 09.10.2015
Prin sentinta civila nr. 406/26.06.2015 instanta a admis în parte cererea de instituire a unui ordin de protectie, formulata de reclamanta P.A.A.E în contradictoriu cu pârâtul P.A.C, a dispus, pentru o perioada de 6 luni de la data pronuntarii prezentei sentinte: evacuarea temporară a pârâtului P.A.C. din imobilul situat în Iași; reintegrarea reclamantei si a minorului in locuinta familiei; obligarea pârâtului să păstreze o distanță minimă de 200 de metri față de reclamantă, față de copilul minor P.A.R.G., față de reședința acestora, locul de muncă al reclamantei, unitatea de învățământ a minorului; interzicerea oricarui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamanta sau cu minorul P.A.R.G; a dispus ca exercitarea autorității părintești cu privire la minor să se realizeze, temporar, în mod exclusiv de către mamă și a stabilit locuința acestuia împreună cu reclamanta; a respins cererea de obligare a pârâtului la predarea catre politie a armelor deținute.
A retinut instanta ca părțile din prezenta cauză sunt căsătorite legal și din această căsătorie a rezultat minorul P.A.R.G. Prin sentinta civila nr.15171 din 11.12.2014 pronuntata in dosar nr. 40689/245/2014 avand ca obiect "ordin de protectie"; s-a dispus emiterea unui ordin de protectie impotriva paratului si totodata evacuarea temporara a acestuia din locuinta comuna a partilor, prezenta instanta retinand, din considerentele cu putere de lucru judecat, ca paratul a exercitat de-a lungul casatoriei partilor acte de violenta fizica si psihica atat impotriva reclamantei cat si impotriva minorului, acesta din urma fiind umilit, denigrat in fata profesorilor, a antrenorului, paratul determinandu-l sa renunte la activitatile sportive. Minorul a asistat la multe scene de violenta fizica si verbala manifestate de catre parat asupra mamei sale dar si asupra sa, in ultima perioada tatal parat manifestandu-se agresiv verbal si psihologic.
Astfel, pe fondul unei dispute intre soti, reclamanta impreuna cu minorul au parasit locuinta comuna la data de 03.11.2014, iar la data de 11.12.2014 s-a pronuntat in cauza ordinul de protectie si evacuarea paratului din locuinta comuna pentru perioada de 6 luni.
Sentinta a fost pusa in executare la data de 18.12.2014 astfel cum rezulta din adresa inaintata de IPJ Iasi la Judecatoria Iasi, iar nu la data de 23.12.2014 astfel cum a sustinut reclamanta.
Audiata in cauza, martora B.M.C. a relatat ca la data de 23 sau 24 decembrie a insotit-o pe reclamanta si pe minor la locuinta comuna, dupa plecarea paratului, si au constatat ca minorului ii lipseau o serie de obiecte personale, precum si o suma de bani, aspecte care se coroboreaza si cu sustinerile minorului audiat nemijlocit in camera de consiliu.
Dupa ce reclamanta a intrat efectiv in imobilul locuinta comuna a putut constata ca imobilul este debransat de la utilitati la cererea paratului asa cum rezulta si din inscrisurile depuse la dosar, iar aceasta situatie a impiedicat-o pe reclamanta sa revina in locuinta comuna, fiind nevoita sa inchirieze un apartament.
In luna februarie 2015 reclamanta s-a mutat cu minorul in Bucuresti, iar in luna aprilie, in urma unei vizite inopinate a bunicilor paterni la scoala in care invata minorul in Bucuresti, acesta a avut un atac de panica, a fugit acasa sarind gardul scolii si ulterior a refuzat sa mai mearga la scoala, asociind imaginea bunicilor cu cea a tatalui.
Din procesul-verbal de audiere a minorului instanta retine ca acesta este puternic afectat de relatia cu tatal sau, prezentand simptome specifice victimelor abuzului emotional, cum ar fi timiditatea excesiva, sentimentele de inferioritate, frica, anxietate, minorul relatand despre tatal sau ca este un om rau si ca l-a jignit de cand era mic si a fost agresiv fizic si cu el si cu mama lui.
Se reține totodată că reclamanta este medic farmacist iar pârâtul este angajat în cadrul M.A.I, minorul avand rezultate foarte bune la scoala pana in luna octombrie 2014.
Din ansamblul probator administrat în cauză rezultă asadar că acest comportament agresiv al pârâtului a culminat cu un episod de violenta sexuala din data de 03.11.2014 in urma caruia reclamanta s-a mutat cu minorul din locuinta comuna, iar dupa 18.12.2014, cand aceasta a vrut sa revina in domiciliu, nu a mai fost posibil acest lucru deoarece paratul a debransat imobilul de la utilitati.
Aceste aspecte sunt interpretate de prezenta instanta ca o continuare a formelor de violenta psihologica a paratului fata de reclamanta si minor, ca si actiunea de sustragere a sumei de bani si bunurile copilului din locuinta.
Desi paratul a sustinut ca a respectat intocmai ordinul de protectie anterior si ca nu a contactat in nici un fel pe reclamanta si pe copil, aceasta conduita nu il plaseaza in afara oricarei culpe dat fiind ca, anterior emiterii primului ordin de protectie, in considerarea calitatii de parinte, acesta oricum nu a dat dovada de diligenta, nu a înteprins nici un demers si nu a avut o atitudine pro activa, pentru a indrepta starea de fapt creata chiar de el si in vederea limitarii traumelor create copilului si nu in ultimul rand reclamantei.
Desi in fata instantei nu au fost administrate probe din care sa rezulte in concret actele materiale de violenta care au condus la instalarea acestei stari de fapt, acestea fiind administrate in cadrul dosarului nr. 40689/245/2014 avand ca obiect "ordin de protectie";, prezenta instanta a putut constata in mod nemijlocit efectele acestor forme de violenta asupra membrilor familiei precum si continuarea acestora sub forma violentei economice si psihice, prin aceea ca a impiedicat pe reclamanta si minor sa se intoarca in locuinta comuna, imobilul fiind debransat in plina iarna de la utilitati din initiativa paratului, acesta sustragand bunuri ale minorului. Instanta nu poate retine apararea paratului in sensul ca debransarea a fost justificata de lipsa oricarei persoane din imobil, intrucat, data fiind contorizarea separata a gazului nu ar fi existat riscul unor costuri suplimentare.
In drept, potrivit art.2 din Legea nr.217/2003, "violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale sau emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.";
Potrivit disp.art.89 din Legea nr.272/2004 privind privind protecția și promovarea drepturilor copilului "Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva abuzului, neglijării, exploatării, traficului, migrației ilegale, răpirii, violenței, pornografiei prin internet, precum și a oricăror forme de violență, indiferent de mediul în care acesta se află: familie, instituții de învățământ, medicale, de protecție, medii de cercetare a infracțiunilor și de reabilitare/detenție, internet, mass-media, locuri de muncă, medii sportive, comunitate etc.";
Potrivit disp.art.33 din Legea nr.217/2003, "la expirarea duratei măsurilor de protecție, persoana protejată poate solicita un nou ordin de protecție, dacă există indicii că, în lipsa măsurilor de protecție, viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea i-ar fi puse în pericol.";
Din această dispoziție legală rezultă că pentru a fi admisă cererea de emitere a unui nou ordin de protectie trebuie să fie îndeplinita conditia existentei unor indicii că in lipsa masurilor de protectie, integritatea psihica a reclamantei si a minorului ar fi in pericol, ceea ce s-a dovedit in cauza cu cele anterior dezvoltate, atitudine de natura a concluziona că măsurile solicitate de către reclamanta sunt parțial justificate.
De altfel, revine jurisprudentei sarcina de a permite evolutia de la actiuni reactive in caz de abuz, cum este cazul ordinului de protectie, catre actiuni preventive care sa evite aparitia abuzurilor asupra copiilor, cum este si scopul acestei proceduri speciale.
Astfel, faptele reclamate prin cererea de emitere a acestui ordin de protecție, de altfel dovedite prin mijloacele de probă administrate constituie, cu certitudine, un pericol real și concret pentru integritatea fizică și psihică a reclamantei și a minorului, motiv pentru care se va dispune obligarea pârâtului să păstreze o distanță minimă de 200 de metri față de reclamantă, față de copilul minor P.A.R.G., față de reședința acestora, locul de muncă al reclamantei, unitatea de învățământ a minorului, precum si interzicerea oricarui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamanta sau cu minorul.
În contextul în care instanța a reținut că pârâtul a instituit o stare de tensiune și teroare asupra întregii familii este necesar ca exercitarea autorității părintești cu privire la minor să se realizeze temporar, în mod exclusiv de către mamă, și locuința acestuia să fie stabilită împreună cu reclamanta.
Evacuarea este impusă de împrejurările reținute, de lipsirea reclamantei și a minorului de posibilitatea de a-și continua traiul în domiciliul comun.
Referitor la cererea reclamantei de obligarea pârâtului la predarea armelor deținute către poliție instanța o va respinge întrucât în prezenta cauză nu s-a dovedit fără nici un dubiu că reclamanta sau minorul ar fi fost amenințati cu arma.
De altfel există și alte motive pentru care nu se justifică luarea acestei măsuri : instanța nu poate interveni în raporturile de serviciu ale pârâtului și nici nu se mai impune în condițiile în care s-a stabilit evacuarea pârâtului și obligarea acestuia să păstreze o distanță determinată față de victime, reședința, locul de muncă și școala minorului. Pentru aceste considerente nu se impune obligarea pârâtului la predarea armelor la poliție.
| ← Tagada de paternitate formulata de minor- calitate procesuala... | pretentii. comunitate de bunuri. Jurisprudență Minori → |
|---|
