pretenţii-acţiune judecători. Jurisprudență Cereri
| Comentarii |
|
Judecătoria TÂRGU JIU Sentinţă civilă nr. 22 din data de 07.01.2013
Operator 2445
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA TÂRGU JIU
SECȚIA CIVILĂ
TÂRGU JIU
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 22/2013
Ședința publică din 07 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE LILIANA-MARIA CRUCERU
Grefier MIHAELA SIRBU
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanții CV, SC I SRL și pe pârâții RAM și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-au depus la dosar note de ședință în două exemplare de către pârâta RAM în data de 28.12.2012.
Se prezintă în instanță numitul RV,ce învederează instanței că îi reprezintă pe reclamanți, având la dosar și delegație de reprezentare, înțelegând să depună la dosar la acest termen de judecată și o cerere de recuzare împotriva instanței de judecată.
Instanța constată că la dosarul cauzei nu există delegația de reprezentare a numitului R V pentru reclamanți și acesta nu are delegație de reprezentare , instanța întrebându-l dacă depune delegație de reprezentare, acesta răspunzând că nu mai depune delegație, întrucât prin oamenii săi va verifica să vadă ce s-a întâmplat cu delegație de reprezentare de la dosar.
Având în vedere că filele dosarului sunt numerotate corect și neexistând un înscris din care să rezulte în ce calitate numitul RV depune o cerere de recuzare, instanța îi precizează acestuia că nu poate primi o astfel de cerere de la persoane ce nu au calitate procesuală sau de reprezentant.
Instanța constată că la dosar au fost depuse note scrise din partea pârâtei prin care solicită judecată în lipsă, invocând excepția inadmisibilității cererii , reținând cauza spre soluționare pe această excepție.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Tg-Jiu sub nr. 18883/318/2012, reclamanții CV, SC I SRL , a chemat în judecată pe pârâții RAM și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând daune morale în cuantum de 2 lei pentru tracasările și umilirea reclamanților.
În motivare se arată că pârâta , în calitate de judecător a încălcat dispozițiile procedurii civile și art. 6 CEDO, prin tracasarea morală și psihică a acestora în instanță.
În dovedire nu se depune nici un înscris.
În drept își întemeiază acțiunea pe art. 3CEDO.
Pârâta depune note de ședință prin care invocă excepția inadmisibilității acțiunii, arătând că a fost investită cu soluționarea dosarului nr. 859/318/2012, ce avea ca părți pe reclamanți, că sentința pronunțată nu este irevocabilă, întrucât s-a formulat recurs de către reclamanți, că acțiunea nu este motivată în fapt și în drept, fiindu-i aplicabile dispozițiile Legii 303/2004 și Cod de Procedură Penală, că răspunderea civilă operează numai în raport cu statul, iar acțiunea în regres a acestuia pentru erori judiciare nu se va putea exercita decât în cazul în care s-a stabilit în prealabil printr-o hotărâre definitivă răspunderea penală sau disciplinară a judecătorului respectiv, motiv pentru care nu se poate formula o acțiune directă împotriva judecătorului.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Reclamanții solicită de la pârâți plata daunelor morale cuantificate în sumă de 2 lei motivat de faptul că pârâta RAM, în calitate de judecător , i-a tracasat moral și psihic întrucât i-a purtat prin instanțele de judecată, nerespectând dispozițiile procedurale prevăzute de codul de procedură de civilă și art.6 CEDO. Deși, cererea de chemare în judecată nu este motivată în fapt, din cuprinsul concluziilor scrise depuse de pârâtă se reține că , în calitate de judecător, fiind investită cu soluționarea dosarului 859/318/2012, a pronunțat sentința civilă 14779 în data de 26.11.2012.
Motivul de drept invocat îl reprezintă art.3 CEDO ce prevede faptul că ,,Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante,,.
Prezenta acțiune este inadmisibilă din două aspecte: pe de o parte motivele de fapt iar pe de altă parte temeiul de drept al cauzei.
Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor prevede la art.1 că magistratura este activitatea judiciară desfășurată de judecători în scopul înfăptuirii justiției și de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societății, a ordinii de drept, precum și a drepturilor și libertăților cetățenilor.
Activitatea de bază a judecătorilor o reprezintă soluționarea cauzelor cu care aceștia sunt investiți. Articolul 4 din același act normativ evidențiază concret ce obligații au judecătorii și procurorii, respectiv, prin întreaga lor activitate, să asigure supremația legii, să respecte drepturile și libertățile persoanelor, precum și egalitatea lor în fața legii și să asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanților la procedurile judiciare, indiferent de calitatea acestora, să respecte Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor și să participe la formarea profesională continuă. Judecătorii nu pot refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă.
Ca urmare a acestor obligații ale pârâtei, în calitate de judecător, a soluționat cauza cu nr. 859/318/2012 unde reclamanții au avut calitatea de părți, fiind o cauză de natură civilă. Împotriva unei hotărâri judecătorești, cei nemulțumiți pot formula calea de atac prevăzută de lege, în cauză, calea de atac fiind recursul.
Art.96 din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor prevede că statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare, erori judiciare ce trebuie confirmate în prealabil printr-o hotărâre. Astfel, alin.4 din același articol arată că dreptul persoanei vătămate la repararea prejudiciilor materiale cauzate prin erorile judiciare săvârșite în alte procese decât cele penale nu se va putea exercita decât în cazul în care s-a stabilit, în prealabil, printr-o hotărâre definitivă, răspunderea penală sau disciplinară, după caz, a judecătorului sau procurorului pentru o faptă săvârșită în cursul judecății procesului și dacă această faptă este de natură să determine o eroare judiciară. La art.96 alin.6 se prevede că pentru repararea unui eventual prejudiciu, persoana vătămată se poate îndrepta cu acțiune numai împotriva statului, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.
Față de aceste dispoziții legale ce se aplică motivelor de fapt invocate în acțiune și care nu sunt îndeplinite în cauză, instanța constată că prezenta cerere de chemare în judecată este inadmisibilă.
Referitor la temeiul de drept invocat, respectiv, art.3 CEDO, aplicarea efectivă a acestui articol așa cum rezultă din jurisprudența în materie a Comisiei și Curții Europene se realizează cu privire la gradul de gravitate al suferințelor provocate, criteriu ce "depinde de toate circumstanțele unei cauze, cum ar fi durata tratamentelor, efectele lor fizice sau mentale și, în unele cazuri, sexul, vârsta și starea de sănătate a victimei etc.";
Instanța are în vedere și faptul că împrejurările de fapt și de drept se înscriu în limitele cadrului procesual sub aspectul obiectului și persoanelor între care s-a stabilit raportul juridic procesual. În cauză este vorba despre fundamentul pretenției dedusă judecății ce nu poate fi schimbat de către instanță. De altfel, art.84 cpc îi conferă judecătorului dreptul și obligația calificării juridice a cererii dar nu îi conferă posibilitatea modificării împrejurărilor de fapt și de drept pe care reclamanta își întemeiază pretenția iar calificarea juridică a situației de fapt și aplicarea textului de lege sunt două operațiuni diferite. Având în vedere faptul că reclamanții și-au precizat temeiul juridic al obiectului acțiunii, respectiv, răspunderea statului pentru prejudiciile create ca urmare a torturii, pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante, în baza art.3 CEDO, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile acestui articol ci dispozițiile Legii 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor. Întrucât instanța nu poate schimba temeiul de drept al acțiunii, conform principiului disponibilității părților, va admite excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată și va respinge acțiunea ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității acțiunii.
Respinge acțiunea formulată de reclamații CV, cu domiciliul procesual ales la SC I SRL din comuna … și SC I SRL , cu sediul în comuna … împotriva pârâților RA M, citată la judecătoria … și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în …, ca inadmisibilă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 07 Ianuarie 2013, la Judecătoria Tg-Jiu.
Președinte,
LILIANA-MARIA CRUCERU
Grefier,
MIHAELA SIRBU
| ← plangere contraventionala. Jurisprudență Amenzi | Rezolvarea actiunii penale prin individualizarea pedepsei si a... → |
|---|
