Pretenţii – admisă în parte
| Comentarii |
|
Judecătoria MIZIL Sentinţă civilă nr. 232 din data de 30.03.2015
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mizil la data de ........2014 sub nr......../259/2014, reclamanta S.C.O.I. Prod Com S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C.A.I.S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata creanței certe, lichide și exigibile în cuantum total de 11.202,57 lei, ce urmează a fi actualizată până l data plății efective în funcție de nivelul ratei dobânzii penalizatoare stabilită de Banca Națională a Românii, în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr.13/2011, creanță compusă din: suma de 10.999,30 lei, reprezentând contravaloarea a 22.000 kg. tărâță de grâu, marfă livrată în baza facturii fiscale seria F5 OLTI nr.1041775/28.04.2014, care nu a fost achitată la termenele scadente convenite; suma de 203,27 lei, reprezentând dobânda penalizatoare legală calculată conform prevederilor art.3 alin.2 din Legea 72/28.03.2013 pentru neplata în termen a facturii de livrare mărfuri mai sus menționate, la nivelul ratei dobânzii penalizatoare legală stabilit de Banca Națională a României în baza Circularei nr.07/04.02.2014, publicată în Monitorul Oficial nr.90/05.02.2014, de la data scadenței și până la data de 30.09.2014 și a Circularei nr.32/30.09.2014, publicată în Monitorul Oficial nr.714/30.09.2014, de la data de 01.10.2014 până la 20.11.2014.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că la data de 28.04.2014 orele 15:27 minute, la solicitarea telefonică a administratorului pârâtei-debitoare, creditoarea S.C.O.I.PROD COM.S.R.L., prin Serviciul Desfacere și delegatul L.I. cu auto nr. ...... în baza facturii fiscale seria F50LTI nr.1041775/24.08.2014, a livrat cantitatea de 22.000 kg. tărâță de grâu în valoare de 10.999,30 lei, ambalată în saci de rafie imprimați.
Invocând faptul că livrarea mărfii s-a efectuat după orele de program și nu poate emite și completa ordinul de plată, deoarece personalul de la contabilitate terminase programul de lucru și plecase, în urma discuțiilor telefonice purtate de I.I.A. în calitate de reprezentant al paratei-debitoare cu B.I.-Șef Serv.desfacere la subscrisa reclamanta-creditoare, în prezența delegatului L.I., s-a stabilit de comun acord ca plata acestei mărfi să se facă a doua zi prin virament bancar.
Deoarece de la data livrării și recepționării mărfurilor au trecut mai mult de 30 de zile, prin adresa nr.2050/06.08.2014 transmisă prin scrisoare recomandată cu conținut declarat și confirmare de primire, debitorul a fost somat în scris, ca în termenul de 15 zile să-și achite datoria, însă acesta nu s-a prezentat la oficiul poștal
pentru a o ridica, fiindu-le returnată la data de 22.08.2014, cu mențiunea "expirat termen de păstrare";, motiv pentru care litigiul nu a putut fi soluționat pe cale amiabilă.
S-a făcut dovada participării la ședința de informare cu privire la avantajele medierii, deoarece în conformitate cu prevederile art.60 indice 1 litera f) din Legea 192/2006 la data de 14.11.2014 reprezentantul legal al pârâtului debitor a fost invitat la Birou Mediator - R.C., pentru a participa la ședința de informare cu privire la avantajele medierii, însă acesta nu a dat curs invitației.
Având în vedere faptul că nici până la data formulării prezentei cereri de chemare în judecată pârâta - debitoare nu a achitat factura fiscală seria F50LTI nr.1041775/24.08.2014 în sumă totală de 10.999,30 lei, conform prevederilor art. 3 alin.2 din Legea 72/2013,1a această sumă se adaugă și dobânda penalizatoare legală, calculată în conformitate cu prevederile art.3 alin. l lit. b din Legea 72/2013 de la data scadentă a facturii și până la data de 25.08.2014, în funcție de nivelul ratei stabilită de Banca Națională a României în baza Circularei nr.07/04.02.2014- publicată în Monitorul Oficial nr.90/05.02.2014, a Circularei nr.25/04.08.2014 - publicată în Monitorul Oficial nr.585/05.08.2014 și a Circularei nr.32/30.09.2014 - publicată în Monitorul Oficial nr.714/30.09.2014, după cum urmează:
A. Situația dobânzii penalizatoare legale datorate de la scadența facturii până la data de 05.08.2014, calculată conform art.3 alin.2 din Legea 72/2013 și Circularei nr. 7/04.02.2014 a B.N.R. :.....................
Situația dobânzii penalizatoare legale datorate, calculată conform art. 3 alin.2 din Legea 72/2013 și Circularei nr.25/04.08.2014 a B.N.R., de la data de 05.08.2014, până la 30.09.2014: ....................................
B. Situația dobânzii penalizatoare legale datorate de la data de 01.10.2014 până la data de 20.11.2014 calculată conform art. 3 alin.2 din Legea 72/2013 și Circularei nr.32/30.09.2014 a BNR ::::::::::::::::::::::
Față de considerentele în fapt și drept mai sus menționate, solicită admiterea prezentei cereri și obligarea pârâtului-debitor SC.A. INVEST.SRL, legal reprezentată de I.I.A.- în calitate de administrator, la plata integrală și imediată a creanței certe, lichide și exigibile în cuantum total de 11.202,57 lei, care se va actualiza până la achitarea acesteia în totalitate.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe disp. art.30,32,94 alin.l lit.j,95 pct.1,98 alin.l si 2;art.l07alin.l,art.l48 alin.l;art. 149 alin.l;art.l50 alin.l;art. 192-194, Cod proc. civilă.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri, respectiv Factura fiscala seria F50LTI nr.1041775/24.08.2014, Adresele nr.65814 si 65816/19.11.2014 emise de ORC Prahova din care rezulta calitatea de reprezentant legal al semnatarului prezentei cereri din partea subscrisei reclamanta-creditoare si starea actuala a paratei-debitoare; Dovada privind participarea si invitarea la ședința de informare cu privire la avantajele medierii, respectiv:proces-verbal din 07.11.2014, proces-verbal din 14.11.2014 si Certificat de informare nr. 1/14.11.2014,e mise de Birou de Mediator-R.C., taxa de timbru în valoare de 654,97 lei copii pentru comunicare.
În dovedirea cererii a solicitat proba cu înscrisurile atașate și doi martori B.I.și L.I., precum și alte probe pe care instanța le va considera pertinente și utile soluționării cauzei, solicitând cheltuieli de judecată, în temeiul art.451 Cod.pr. civilă.
La data de 29.12.2014 pârâta a depus întâmpinare (fila.......), prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivarea întâmpinării formulate pârâta a invocat excepția autorității de lucru judecat, având în vedere că reclamanta a mai introdus pe rolul acestei instanțe o cerere de chemare în judecată soluționată prin dosarul nr.1173/259/2014, prin care instanța s-a pronunțat prin încheierea din data de 09.10.2014.
Întrucât există tripla identitate de părți, obiect și cauză între cele două cereri de chemare în judecată, a invocat excepția autorității de lucru judecat, care este o excepție peremtorie și dirimantă și asupra căreia a solicitat instanței să se pronunțe, pentru că va duce la soluționarea procesului. A arătat că se opune probei cu martori solicitată de reclamantă, întrucât este inadmisibilă în această cauză. A solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, dar în primul rând în baza excepției invocate mai sus, autoritatea de lucru judecat, invocând în drept art.205 Cod pr. civilă. A atașat încheierea din data de 09.10.2014, copia cărții de identitate a reprezentantului legal, I.I.A., copia certificatului de înregistrare.
La data de 08.01.2015 reclamata a formulat răspuns la întâmpinare (filele .......), prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a excepției autorității de lucru judecat, pentru următoarele considerente:
Dosarul nr.1173/259/2014 la care aceasta face referire, a avut ca obiect judecarea cererii formulate de noi pe calea procedurii ordonanței de plată prevăzută de Titlul IX din Noul Cod de procedură civilă, iar prin încheierea din data de 09.10.2014, instanța a constatat faptul că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a acestei cereri, prevăzute de dispozițiile art. 1013 alin. 1, motiv pentru care a fost respinsă. După cum se poate observa în dispozitivul încheierii, nu se face referire despre existența sau inexistența creanței sale, ci numai cu privire la condițiile de inadmisibilitate a cererii de judecată formulate pe calea specială a procedurii ordonanței de plată, deoarece creanța nu rezultă dintr-un contract încheiat între profesioniști sau alt înscris însușit de părți prin semnătură sau în alt mod admis de lege. Având în vedere faptul că instanța nu s-a pronunțat cu privire la existența creanței pe care o dovedește cu martorii propuși. Învederează că în dosarul 1173/259/2014, pârâta debitoare nu a formulat întâmpinare prin care să conteste existența creanței și nici nu a formulat obiecții cu privire la petitul cererii formulate pe calea acțiunii în pretenții ce face obiectul prezentei cauze, solicitând respingerea excepției autorității de lucru judecat invocată de pârâta debitoare, ca inadmisibilă, deoarece nici o instanță nu s-a pronunțat până în prezent cu privire la existența sau inexistența sumei pretinse de reclamantă ca fiind datorată de pârâtă. A mai solicitat încuviințarea probei testimoniale cu martorii propuși în cererea de chemare în judecată și admiterea cererii formulate.
La data de 26.01.2015, reclamanta a depus o cerere precizatoare prin care a arătat că își majorează de la suma de 11.202,57 lei cât a fost menționată în cererea introductivă, la suma de 11.255,16 lei, creanță pe care o deține la data de 25.01.2015 asupra patrimoniului pârâtei, precizând că de la data formulării cererii introductive de chemare în judecată, pârâta debitoare nu a achitat nicio sumă, a fost calculată dobânda penalizatoare legală și pentru perioada 20.11.2014-25.01.2015 (65 zile întârziere), după cum urmează: valoare pretenții (factura restantă la plata și dobânda) la 20.11.2014=11.202,57 lei.
Dobânda penalizatoare datorată pentru perioada 21.11.2014-07.01.2015 (2,75 % an în conformitate cu Circulara BNR nr.36/04.11.2014)=39,78 lei.
Dobânda penalizatoare legală datorată pentru perioada 08.01.-25.01.2015 (2,5 % an în conformitate cu Circulara BNR nr.1/07.01.2015)=12,81 lei. Total pretenții la 25.01.2015=11.255,16. Conform art.451 Cod pr. civ. a solicitat cheltuieli de judecată în cuantum total de 683,74 lei reprezentând taxa judiciară de timbru de 662,10 lei, daune interese de 21,64 reprezentând cheltuieli efectuate pentru recuperarea creanței (taxe poștale expediere somație de plată și taxe magazinaj conform facturilor fiscale seria CNPRLPH23 nr.00004782/06.08.2014 și CNPRLPH23 nr.00005142/22.08.2014.
Prin rezoluția din data de 09.01.2015, s-a fixat primul termen de judecată pentru data de 26.01.2015, când instanța a dispus amânarea cauzei, admițând cererea formulată de apărătorul pârâtei de a lua cunoștință de precizarea la acțiune depusă de reclamantă. La termenul din data de 03.02.2015, după acordarea cuvântului reclamantului, prin consilier juridic și pârâtului, prin apărător ales, instanța a stabilit că este primul termen de judecată, a constatat că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze cauza, în conformitate cu disp. art. 94 și 107 C.pr.civ., sediul pârâtei fiind în Mizil, în raza de competență a Judecătoriei Mizil, estimând durata necesară soluționării procesului la un termen de șase luni și încuviințând pentru reclamantă proba cu înscrisuri și doi martori, iar pentru pârâtă proba cu înscrisuri și interogatoriul reclamantei, pârâta fiind decăzută din proba cu martori, care nu au fost propuși prin întâmpinare. La același termen de judecată instanța a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă prin întâmpinare, cu motivarea că prin încheierea pronunțată de Judecătoria Mizil la data de 09.10.2014, în dosarul nr.1173/259/2014 având ca obiect ordonanță de plată, s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta din prezenta cauză, în contradictoriu cu pârâta din prezenta cauză, această încheiere fiind definitivă prin neexercitarea căii de atac a cererii în anulare și având în vedere că obiectul prezentei cauze este pretenții, astfel încât nu există tripla identitate de părți, obiect și cauză reținând și faptul că art.1020 alin.3 C.pr.civ., precizează în mod expres faptul că în cazul respingerii cererii creditorului formulată pe calea ordonanței de plată, prin încheiere, creditorul poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun.
În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei și proba testimonială cu doi martori propuși de reclamantă.
La termenul din 03.03.2015 s-a depus interogatoriul formulat de pârâtă pentru reclamantă, ale cărei răspunsuri au fost depuse la dosar și au fost audiați martorii L.I. și B.I. (filele ......).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Între reclamantă și pârâtă au existat raporturi comerciale în baza cărora reclamanta S.C.O. I.Prod Com S.R.L în calitate de vânzător a livrat pârâtei S.C. A. I. S.R.L., 220 kg tărâță de grâu, în valoare de 10.999,30 lei, conform facturii fiscale seria F5 nr.1041775/28.04.2014, depuse la dosarul cauzei (fila.......) și care atestă livrarea mărfii pe care pârâta nu a achitat-o la scadența menționată în factură - 28.04.2014. Chiar dacă factura fiscală conține numai ștampila societății pârâte nu și semnătura, nu se poate nega existența raporturilor comerciale și nici livrarea produselor menționate în factură, deoarece, potrivit art.309 alin.2 din Codul de procedură civilă, dovada unui act juridic civil, indiferent de valoarea lui, se poate face cu martori contra unui profesionist, dacă a fost făcut de acesta în exercițiul activității sale profesionale, în afară de cazul când legea specială cere probă scrisă.
În drept, instanța a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului civil din 2009, în vigoare din data de 01.10.2011, raportat la data emiterii facturilor, 10.10.2012, precum și față de dispozițiile art. 102 alin. 1 din Legea 71 din 2011 (contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa";).
Instanța a reținut că potrivit art.1270 din C.civ.:contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.
Totodată, instanța a avut în vedere că în materie contractuală, sarcina probei este împărțită între creditor și debitor, în sensul că reclamantul are sarcina de a proba existența convenției, moment în care se prezumă faptul neexecutării culpabile din partea debitorului (1548 C.civ- culpa debitorului unei obligații contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării). Debitorul are posibilitatea să probeze contrariul, fie prin actul juridic al plății, în conformitate cu dispozițiile art. 1469-1505 C.civ. sau un alt mod de stingere a obligațiilor reglementat de lege, fie caracterul neculpabil al neîndeplinirii obligațiilor conținute de contract, conform art. 1351 C.civ.
Instanța a reținut că potrivit 1516 C.civ. " creditorul are dreptul la repararea integrală, exactă și la timp a obligației. Atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația asumată și de află în întârziere creditorul poate, la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune interese, să ceară sau, după caz să treacă la executarea silită a obligației";.
În cauză, instanța a avut în vedere că reclamanta a făcut dovada existenței convenției între părți, precum și a obligațiilor care îi reveneau pârâtei în baza raporturilor comerciale, operând astfel prezumția de culpă în sarcina pârâtei.
Instanța a reținut că factura fiscală care poartă ștampila debitoarei și care nu a fost contestată prin întâmpinare de către pârâtă - ca înscris sub semnătură privată - constată executarea unei operațiuni comerciale și face dovada deplină împotriva celor două părți ale contractului, respectiv împotriva destinatarului acceptant și în favoarea emitentului facturii fiscale.
Astfel, din declarațiile martorilor audiați în fața instanței sub prestare de jurământ, L.I. și B.I., proba fiind admisibilă potrivit art.309 alin.2 Cod pr. civilă, a rezultat că reclamanta a livrat, la solicitarea telefonică a pârâtei, prin administrator, cantitatea de 24 tone tărâță de grâu, ce a fost transportată și descărcată de martorul L.I., care avea calitatea de șofer în cadrul societății reclamante, căruia, administratorul societății pârâte S.C.A.Invest, i-a solicitat factura pentru a a vedea suma și a completa biletul la ordin pentru plata mărfii, acesta completând greșit cele două bilete la ordin pe care le avea asupra lui. Martorul L.I. a mai declarat că a luat legătura telefonic cu martora B.I., care avea calitatea de șef serviciu desfacere în cadrul societății reclamante, căreia i s-a propus de către administratorul societății pârâte ca plata să se facă prin ordin de plată în dimineața zilei următoare, fără ca această plată să mai fie făcută. În legătură cu circumstanțele aplicării ștampilei, martorul a relevat și faptul că patronul societății pârâte a plecat în timpul descărcării mărfii livrate, astfel că nu a mai semnat factura, ștampila fiind aplicată de o angajată a societății debitoare, la descărcarea mărfii asistând un angajat al pârâtei, care a spus că ,,marfa e OK";, trimițându-l să aplice ștampila pe factură.
Apărările pârâtei formulate prin întâmpinare au vizat, nu existența convenției dintre părți sau livrarea mărfii de către reclamantă pârâtei, ci excepția autorității de lucru judecat, asupra căreia instanța s-a pronunțat prin încheierea din data de 03.02.2015, respingând-o ca neîntemeiată, precum și inexistența condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească creanța datorată de către pârâtă, în sensul ca ea să fie certă, lichidă și exigibilă.
Potrivit art.662 alin.2 Cod pr.civilă, creanța este certă atunci când existența ei rezultă din chiar înscrisul constatator al creanței, respectiv din factura fiscală seria F5 nr.1041775/28.04.2014 emisă de reclamantă, depusă la dosarul cauzei (fila........), conform art.662 alin.3 Cod pr.civilă, creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul conține elemente care permit stabilirea lui, suma fiind determinată prin factura fiscală, iar potrivit art.662 alin.4 Cod pr. civilă, creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau dacă acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată, factura fiscală stabilind, ca termen de plată, 28.04.2014.
Având în vedere considerentele reținute precum și faptul că, prin probele administrate în cauză, reclamanta a făcut dovada unei creanțe certe, lichide și exigibile, văzând și prevederile art.1270 Cod civil, în sensul că un contract valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, instanța a constatat ca fiind întemeiată cererea dedusă judecății, astfel cum a fost precizată, a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâta să plătească acesteia suma de 11.255,16 lei, ce urmează a fi actualizată până la data plății efective în funcție de nivelul ratei dobânzii legale stabilite de BNR conform OUG nr.13/2011, din care suma de 10.999,30 lei reprezintă contravaloarea a 22.000 kg. tărâță de grâu livrată conform facturii fiscale F5 OLTI nr.1041775/28.04.2014, iar suma de 255,86 lei reprezintă dobânda legală calculată de la data scadenței-29.04.2014, până la data de 25.01.2015.
Cu privire la dobânda legală solicitată de către reclamantă, instanța a reținut că, potrivit art.2 indice 1 din Ordonanța Guvernului nr.13/2011, privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, ,,În raporturile dintre profesioniști și între aceștia și autoritățile contractante, dobânda legală penalizatoare se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință plus 8 puncte procentuale";, termenul ,,profesionist"; fiind definit de art.2 pct. 2 din Legea nr.72/2013, ca orice persoană fizică sau juridică care exploatează o întreprindere cu scop lucrativ.
În baza art.453 C.pr.civ., a obligat pârâta S.C.A. Invest S.R.L., la plata către reclamanta S.C. Oltina Impex Prod Com S.R.L., a sumei de 662,10 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.
| ← Partaj succesoral – respinge acţiunea. Jurisprudență Partaj | Pretenţii – admisă în parte → |
|---|
