Pretenţii – admisă în parte
| Comentarii |
|
Judecătoria MIZIL Sentinţă civilă nr. 220 din data de 24.03.2015
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de .......2014, pe rolul Judecătoriei Mizil sub nr......../259/2014, reclamanții N.Gh. și N.I. au chemat în judecată pârâta S.M,, solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 2.153,3 lei, reprezentând contravaloare utilităților consumate în perioada în care a locuit în imobilul proprietatea reclamanților și la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că la data de 01.03.2013 au convenit cu pârâta ca aceasta să locuiască în locuința proprietatea acestora situată în comuna ......, sat ........ nr......, județul Prahova. Având în vedere înțelegerea dintre părți, pârâta a locuit în imobilul mai sus descris până la data de 30.05.2014, iar în toată această perioadă, în temeiul convenției, pârâta a achitat o atât chirie lunară, precum și cheltuielile cu utilitățile imobilului (apa, energie electrică, gaze etc.) pentru perioada în care locuia în imobil.
Reclamanții au mai arătat că pârâta si-a achitat obligațiile aferente conform înțelegerii dintre părți până la începutul anului 2014, dar în luna mai a anului 2014 a părăsit locuința fără nici o notificare prealabilă. Mai precizează reclamanții că, ulterior, au descoperit că pârâta nu și-a achitat obligațiile ce îi reveneau, iar pentru perioada în care a locuit în imobil s-au acumulat datorii cu utilitățile în cuantum total de 2.153,3 lei respectiv:709,90 lei contravaloare consum gaze;1.117,66 lei contravaloare apa; 286,74 Iei contravaloare energie electrica;39 lei salubritate.
Au mai învederat că, la momentul la care S.M. a părăsit imobilul, a sustras mai multe bunuri din locuință, faptă pentru care au sesizat organele de cercetare penală, plângerea formând obiectul dosarului penal nr. 626/P/2014.
Reclamanții au precizat că, în toată această perioadă au întreprins nenumărate demersuri în vederea recuperării sumelor datorate de la pârâtă, sens în care au notificat-o pe aceasta atât în data de 27.06.2014 (notificare și convocare la mediere nr.42) cât și în data de 12.08.2014 prin notificarea nr.60, însă niciodată aceasta nu a dat curs solicitărilor reclamanților. în sfârșit, reclamanții au arătat că înțelegerea dintre părți a fost una verbală, iar contractual de închiriere nu a fost încheiat în formă scrisă. Cu toate acestea în opinia acestora contractul este unul valabil încheiat, fiind aplicabile dispozițiile art.1777 coroborat cu dispozițiile art.1781 C.civ., conform cărora contractul de locațiune se consideră încheiat îndată ce părțile au convenit asupra bunului si a prețului. Predarea bunului si stabilirea prețului s-a efectuat în data de 01.03.2013, dată începând cu care pârâta a și început să locuiască efectiv în imobilul proprietatea reclamanților.
În drept, reclamanții au invocat prevederile art.1516, art.1530, art.1777 și următoarele C.civ.
În susținerea acțiunii, au fost depuse la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: proces -verbal pentru ridicarea din sistem a apometrului încheiat la data de 25.09.2013, chitanța seria PHCHI nr.205887630, factura fiscală seria PHFPF nr.2122745708 din 14.04.2014, facturile fiscale nr.9201736366 din 06.06.2014, nr. 9150081884 din 27.05.2014, seria PHFPF nr.2123251574 din 09.06.2014, fișe client în perioada 01.01.2012-18.06.2014, 01.01.2012-18.06.2014 întocmite de S.C.Hidro Prahova S.A., copiile cărților de identitate ale reclamanților, foi de vărsământ din data de 11.06.2014, notificare 1-Anexa PE-C1, notificările nr.42/ 27.06.2014 și nr.60/12.08.2014, facturile seria PH THE nr.0793723 și nr.0782142, chitanța nr.69/18.06.2014, împuternicire avocațială nr.82/27.10.2014.
Acțiunea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 160 lei, conform chitanței nr.7319/23.10.2014, ce a fost anulată și atașată la dosarul cauzei (fila ..........).
La data de 02.12.2014, reclamanții N.Gh. și N.I. au depus, prin fax, o precizare la acțiunea introductivă cu privire la cadrul procesual, în sensul că au calitatea de pârâți în prezenta cauză S.M. și fiul acesteia, S. E.-C. (fila......). Drept urmare, instanța a dispus efectuarea de mențiuni în sistemul informatizat Ecris, potrivit susținerilor pârâților, precum și comunicarea către ambii pârâți a cererii de chemare în judecată, a înscrisurilor atașate precum și a cererii precizatoare, după efectuarea de fotocopii (fila .....).
Legal citați, pârâții, nu au formulat întâmpinare, dar la termenul din 12.03.2015 s-a prezentat în instanță pârâta S.M.
La termenele de judecată din data de 12.02.2015 și 12.03.2015, instanța în baza art.255 rap. la art.258 și art. 237 al.3 pct.7 C.pr.civ. a încuviințat pentru reclamanți proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei și interogatoriul pârâților, iar pentru pârâta S.M. proba cu înscrisuri.
La termenul din 12.03.2015, s-a administrat proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei, interogatoriul pârâtei S.M. (fila.....) și proba testimonială cu un martor, B.O. (filele ......).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
La data de 01.03.2013 N.Gh. și N.I. au convenit cu S.M. ca pârâta din prezenta cauză și fiul său, să locuiască în imobilul proprietatea reclamanților, din comuna ......, sat ......... nr......., județul Prahova.
Potrivit susținerilor reclamanților din cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, declarației martorului B.O.(filele .....) și recunoașterilor pârâtei, astfel cum reiese din interogatoriul luat pârâtei la data de 12.03.2015 (fila .....), înțelegerea părților a vizat, în esență, încheierea unui contract de locațiune, supus prevederilor art.1.777 și urm. C. civ., care încetat la data 30.05.2014.
Potrivit temeiului de drept invocat de reclamanți, art.1.777 rap. la art.1781 C.civ., locațiunea este contractul prin care o parte, numită locator, se obligă să asigure celeilalte părți, numite locatar, folosința unui bun pentru o anumită perioadă, în schimbul unui preț, denumit chirie, contractul considerându-se încheiat îndată ce părțile au convenit asupra bunului și prețului.
În conformitate cu art. 1270 al. 1 C.civ., convențiile au putere de lege între părțile contractante, părțile fiind ținute să-și execute obligațiile chiar dacă executarea a devenit prea oneroasă (art. 1271 al.1 C.civ.).
Pe de parte, cheltuielile legate de folosirea bunului închiriat sunt în sarcina locatarului, având în vedere că acesta este cel care folosește bunul respectiv dar, pe de altă parte, potrivit art.1.786 lit.b C.civ., locatorul este ținut, chiar fără vreo stipulație expresă, să mențină bunul în stare corespunzătoare de folosință pe toată durata locațiunii, sarcina reparațiilor necesare pentru a menține bunul în stare corespunzătoare de întrebuințare căzând, conform art.1.788 al.1 C.civ. în sarcina sa.
În ceea ce privește utilitățile pretins neachitate de pârâți, față de înscrisurile depuse la dosarul cauzei și având în vedere poziția procesuală a părților, instanța apreciază că nu toate pretențiile reclamanților sunt îndreptățite.
Astfel, reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata sumei totale de 2.153,3 lei reprezentând contravaloare consum gaze (709,90 lei), contravaloare apă (1.117,66 lei), contravaloare energie electrică (286,74 lei) și salubritate (39 lei).
În ceea ce privește cheltuielile cu salubritatea, instanța a constatat că facturile seria PH THE nr.0793723, cu scadența la 31.04.2014 și PH THE nr.0793723, cu scadența la 31.05.2014 (fila 27), în valoare fiecare de 19,35 lei, sunt aferente perioadei în care pârâții au folosit imobilul proprietatea reclamanților.
Cu privire la cheltuielile cu energia electrică, s-a reținut că la dosar a fost depusă chitanța seria PHCHI nr.205887630/18.06.2014, prin care reclamanții au achitat contravaloarea facturii fiscale seria PHFPF nr.2122745708/ 14.04.2014 (fila 9) în valoare de 236,18 lei. Potrivit următoarei facturi emise, seria PHFPF nr.2123251574/09.06.2014 (fila 12), pentru perioada 12.05-09.06, soldul neachitat era de 50,56 lei. Față de susținerile reclamanților în legătură cu perioada în care pârâții au folosit imobilul în litigiu - 18 zile (12.05-30.05) - precum și cu prețul unitar pe kWh - 1,9 lei -, suma datorată de pârâți din valoarea facturii seria PHFPF nr.2123251574/09.06.2014 este de 34,2 lei, în total 270,38 lei.
În ceea ce privește consumul de apă, potrivit fișei client (filele ......) soldul total neachitat în perioada 01.01.2012 - 18.06.2014 este de 1.117,66 lei. Cu toate acestea, pentru perioada 15.03.2013-02.2014 (când în imobilul în litigiu au locuit pârâții) instanța a constatat că totalul facturilor emise de S.C. Hidro Prahova S.A. pentru clientul N.Gh. este de 1093,44 lei - din care s-a achitat 958 lei, astfel încât suma datorată de pârâți este de 135,44 lei. În plus, din suma deja achitată până la data sesizării instanței, de 958 lei, reclamanții au făcut dovada achitării doar a sumei de 250 lei (chitanța nr.69/18.06.2014, fila.....), astfel încât instanța va obliga pârâții la plata sumei de 385,44 lei.
În ceea ce privește contravaloarea gazelor consumate, instanța a constatat că pretențiile reclamanților se întemeiază pe factura fiscală nr.91500818848/ 27.05.2014, în valoare de 313,97 lei - reprezentând contravaloare gaz natural (fila.....), factura fiscală nr.9201736366/ 06.06.2014, în valoare de 302,10 lei - reprezentând verificare instalație de utilizare (fila......) și foaia de vărsământ pentru suma de 93,80 lei - reprezentând contravaloare facturi restante (fila......) - achitată în conformitate cu Notificarea 1 Anexa PE-C1/23.05.2014 (fila.......).
Cu toate acestea, așa cum s-a arătat în precedent, art.1.786 lit.b C.civ. stipulează că locatorul este ținut să mențină bunul închiriat într-o stare corespunzătoare de folosință pe toată durata locațiunii, sarcina reparațiilor necesare pentru a menține bunul în stare corespunzătoare de întrebuințare căzând, conform art.1.788 al.1 C.civ. în sarcina sa. Drept urmare, instanța a apreciat că nu locatarul, ci locatorul, în calitate de proprietar al imobilului și în virtutea obligației sale de a asigura buna folosință a imobilului, este obligat să suporte contravaloarea taxei de verificare a instalației de gaze, suma de 313,97 lei neputând fi pusă în sarcina pârâților.
De asemenea, instanța a reținut că la data de 02.10.2014 reclamanții au comunicat, prin fax, cerere precizatoare (fila....), indicând numele corect la pârâtei S.M. și solicitând introducerea în cauză, în calitate de pârât, a numitului S. E.
Potrivit art.149 al.4 C.pr.civ., în cazul în care cererea a fost comunicată, potrivit legii, prin fax sau prin poștă electronică, grefierul de ședință este ținut să întocmească din oficiu copii de pe cerere, pe cheltuiala părții care avea această obligație. În condițiile în care, odată cu modificarea acțiunii, reclamanții nu au depus la dosarul cauzei un nou exemplar al cererii de chemare în judecată și actele atașate inițial, pentru a fi comunicate noului pârât indicat, după cum nu au depus în număr suficient de exemplare nici chiar cererea precizatoare, grefierul delegat a procedat la efectuarea a 42 de copii de pe actele aflate la dosar - urmând ca reclamanții, în solidar, să fie obligați la plata contravalorii acestor copii (8,40 lei) calculată în conformitate cu prevederile art.9 al.1 lit. i din OUG nr.80/2013.
| ← Pretenţii – admisă în parte | Contestaţie la executare – respinsă ca neîntemeiată → |
|---|
