Partaj succesoral – respinge acţiunea. Jurisprudență Partaj
| Comentarii |
|
Judecătoria MIZIL Sentinţă civilă nr. 370 din data de 14.05.2015
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mizil la data de ………...2014 sub nr............./259/2014, reclamanta D.E. a chemat în judecată pârâții .............. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună partajarea averii succesorale privind bunurile rămase la decesul defuncților D.C. (cunoscut și sub numele de D.I.), decedat la data de 27.01.1972 și D.E., decedată la data de 02.12.1987, ambii cu ultimul domiciliu în comuna Gura Vadului, județul Prahova, calitatea de moștenitor a părților și ieșirea din indiviziune prin atribuire de loturi în natură. De asemenea, a solicitat reclamanta ca instanța să încuviințeze acordul de mediere încheiat la sediul mediatorului M.C. și să pronunțe o hotărâre care să consfințească cele menționate în acord, conform voinței părților.
În motivarea cererii de chemare în judecată, instanța a reținut că reclamanta a arătat că, în fapt, defuncții au avut șase copii.
A susținut reclamanta că masa succesorală rămasă la decesul defuncților este compusă din suprafața totală de 42.700 m.p., teren intravilan și extravilan conform titlului de proprietate nr.211583/2013, după cum urmează: suprafața de 16.983 m.p. arabil extravilan situat în T.71, P 3390/3, suprafața de 1402 m.p. arabil extravilan din T.70, P.3373/1, suprafața de 8360 m.p. vie extravilan din T.57, P.2909/4/11, suprafața de 2015 m.p. vie extravilan din T.13/1, P.4, suprafața de 9601 m.p. pășune extravilan din T.14, P.503/6, suprafața de 589 m.p. arabil intravilan din T.16, P.592, suprafața de 402 m.p. arabil intravilan din T.16, P.604, suprafața de 760 m.p. vie intravilan din T.13, P.456. De asemenea, suprafața de 818 m.p. intravilan Cc din T.13, P.458, pe care se afla amplasate construcții - casa de locuit si anexe gospodărești, situate în comuna Gura Vadului, sat Perșunari nr.17, județul Prahova, suprafața de 1038 m.p. intravilan Cc din T.13, P.528, pe care se afla edificate construcții - casa de locuit și anexe gospodărești, situate în comuna Gura Vadului, sat Perșunari nr.413, județul Prahova și suprafața de 732 m.p. intravilan Cc din T.16, P.603, pe care se afla amplasate construcții - casa de locuit și anexe gospodărești, situate în comuna Gura Vadului, sat Perșunari nr. 399, județul Prahova.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art.728 și urm. C.civ., art. 438 - 441 C.pr.civ.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar, în copii conform cu originalul, titlul de proprietate nr.211583/2013, certificatele de moștenitor nr. 408/1995, nr.121/2006, nr.1864/1988 și nr.1591/12.10.1978, certificatele fiscale nr.3766, nr.3768 și nr.3767, adeverințe de rol nr.3722, nr.3775 și nr.3778, certificatul nr.5276/2013 emis de O.C.P.I. Prahova, anexa 24, certificat pentru atestarea faptului ca petentul este cunoscut ca și proprietar, proces verbal de identificare a imobilului, acord de mediere încheiat la sediul Biroului Mediatorului M.C., arbore genealogic, acte de stare civilă, declarație de notorietate, notă timbraj și chitanța ce atestă plata taxei judiciare de timbru.
Prin întâmpinarea depusă la 18.06.2014 pârâții au învederat instanței (fila 69) că sunt de acord cu admiterea acțiunii formulată de reclamantă, în sensul partajării averii succesorale rămase la decesul defuncților, calitatea de moștenitor a pârâților și ieșirea din indiviziune prin atribuire de loturi în natură. De asemenea, au solicitat pârâții încuviințarea acordului de mediere încheiat la sediul mediatorului M.C. și pronunțarea unei hotărâri care să consfințească cele menționate în acord, conform voinței părților.
La termenul din data de 27.10.2014 reclamanta, în contradictoriu cu aceiași pârâți, a formulat completare la acțiune (filele 96-97), solicitând ca instanța, pe cale incidentală, să constate că părțile din prezenta cauză, în calitate de moștenitori ai autorilor lor, au dobândit prin accesiune imobiliară, conform art. 577 cod civil vechi, dreptul de proprietate asupra imobilelor (case de locuit și anexe gospodărești), după cum urmează:
- construcțiile, respectiv casa de locuit și anexe gospodărești, situate în com.Gura Vadului, sat Perșunari nr.17, jud.Prahova, edificate pe suprafața de 818 m.p.intravilan Cc din T.13. P.458
- construcțiile, respectiv casa de locuit și anexe gospodărești, situate în com.Gura Vadului, sat Perșunari nr.413, jud.Prahova, edificate pe suprafața de 1038 m.p. intravilan Cc din T. 13, P.528;
- construcțiile, respectiv casa de locuit și anexe gospodărești, situate în com.Gura Vadului, sat Perșunari nr.399, jud.Prahova edificate pe suprafața de 732 m.p. intravilan Cc din T.16, P.603.
A menționat reclamanta că, aceste construcții menționate mai sus, au fost realizate de către autorii lor în regie proprie, în condițiile acelor vremuri, fără a deține autorizație de construire, dar în toată această perioada, respectiv de la data construcției și până în prezent, au stăpânit, și ulterior moștenitorii, le stăpânesc în mod continuu, public și sub nume de proprietar, motiv pentru care construcțiile au fost înregistrate în registrul agricol al comunei Gura Vadului, au fost declarate la serviciul financiar în vederea impozitării și s-au achitat impozitele la zi - dovadă în acest fiind certificatele de atestare fiscală atașate.
La același termen de judecată, față de conținutul cererii de chemare în judecată și având în vedere completarea la acțiune depusă de reclamantă, instanța a dispus disjungerea capătului de cerere privind consfințirea acordului de mediere, iar în dosarul privind partajarea averii succesorale rămase de pe urma defuncților s-a procedat la citarea pârâților, cu câte un exemplar al cererii completatoare și cu mențiunea de a-și exprima expres, în fața instanței, punctul de vedere cu privire la această completare.
La termenul de judecată din 04.11.2014 pârâții, prezenți personal, s-au declarat de acord cu privire la completarea la acțiune, astfel cum a fost formulată de reclamanta D.E.
La termenul din 18.02.2015 instanța a admis cererea de acordare a ajutorului public judiciar, constând în eșalonarea taxei judiciare de timbru în cinci rate lunare.
La data de 03.03.2015 reclamanta a formulat o precizare la acțiune, prin care a dus la cunoștința instanței faptul că sunt îndeplinite condițiile accesiunii imobiliare și în speță, ale acțiunii, astfel cum a fost formulată și precizată, având în vedere că:
- autorii părților au edificat în regie proprie construcțiile ce fac obiectul accesiunii imobiliare, respectiv a completării la acțiune depusă de reclamantă;
- autorii părților și, ulterior, părțile din prezenta cauză au stăpânit, în calitate de moștenitori ai acestora, atât terenurile care fac obiectul prezentului partaj, cât și construcțiile aferente, descrise în completarea la acțiune;
- conform art.488 Cod civil vechi, tot ce se unește și se încorporează cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului, iar în cazul dedus judecății construcțiile care sunt pe fiecare teren intravilan curți construcții se cuvin proprietarului terenului;
- conform art.492 Cod civil vechi, orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ, cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până ce se dovedește din contra;
- nu există un termen special prevăzut de lege pentru a fi posibilă accesiunea imobiliară.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială cu doi martori, numita Ș.M. fiind audiată la termenul din 04.11.2014, declarația sa fiind consemnată și atașată la dosar (filele 100-101).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 91 din Legea 71/2011, moștenirile deschise înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii succesiunii. De asemenea, conform dispozițiilor art.728 din Codul civil de la 1864, nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, un coerede putând oricând cere împărțeala succesiunii, chiar când ar exista convenții sau prohibiții contrare.
În esență, prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost completată și precizată, reclamanta a solicitat partajarea averii succesorale privind bunurile rămase la decesul defuncților D.C. (cunoscut și sub numele de D.I.), decedat la data de 27.01.1972 și D.E., decedată la data de 02.12.1987 conform calității de moștenitor a părților și cotelor ce le revin, urmând a se dispune ieșirea din indiviziune prin atribuire de loturi în natură.
În acest sens, instanța constată că, potrivit certificatului de deces seria DA nr.246696 eliberat de Primăria comunei G.V. la data de 25.11.2013 (fila 48) defunctul D.I. (cunoscut și ca D.C. - fila 51) a decedat la data de 27.01.1972 - aceasta fiind, potrivit art.651 C.civ., data deschiderii succesiunii - în cauză fiind aplicabile dispozițiile Codului civil din anul 1864. Din același certificat de deces rezultă că ultimul domiciliu al defunctului a fost în comuna Gura Vadului, sat Perșunari, județul Prahova, astfel că, potrivit art.14 din C.pr.civ., Judecătoria Mizil este competentă să soluționeze prezenta cauză.
Certificatul de moștenitor nr.1591/12.10.1978, eliberat de notariatul de Stat Județean Prahova în dosarul nr.1591/1978 (fila 46) atestă faptul că, de pe urma defunctului D.I., decedat la 27 ianuarie 1972, au rămas ca moștenitori D.E., în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de ¼ din masa succesorală și D.I., în calitate de fiu, cu o cotă de ¾. Același certificat de moștenitor menționează expres că sunt străini de succesiunea defunctului D.I., decedat la 27.01.1972, C.M., conform declarației înregistrate sub nr.2046/1978, D.D., conform declarației înregistrate sub nr.2047/ 1978, D.G., conform declarației înregistrate sub nr.2048/1978, D.I., conform declarației înregistrate sub nr.2049/1978 și D.E., conform declarației înregistrate sub nr.2287/1978.
De asemenea, conform certificatului de deces seria D7 nr.527897 eliberat de Primăria comunei Gura Vadului la data de 25.11.2013 (fila 47) defuncta D.E., cu ultimul domiciliu în comuna Gura Vadului, sat Perșunari, județul Prahova a decedat la data de 02.12.1987 - și în aceast caz fiind aplicabile dispozițiile codului civil din anul 1864 (art.651 C.civ.).
Certificatul de moștenitor nr.1864/28.07.1988, eliberat de Notariatul de Stat Județean Prahova în dosarul nr.1512/1987 (fila 44) atestă faptul că, de pe urma defunctei D.E., decedată la 02 decembrie 1987, au rămas ca moștenitori D.I., în calitate de fiu, cu o cotă de ½ și D.C., în calitate de fiu, cu o cotă de ½. Același certificat de moștenitor menționează expres că sunt străini de succesiunea defunctei D.E., decedată la 02.12.1987, D.I., conform declarației înregistrate sub nr.906/1988, D.G., conform declarației înregistrate sub nr.904/1988, C.M., conform declarației înregistrate sub nr.905/1988 și D.E., conform declarației înregistrate sub nr.907/1988.
Instanța a reținut că este unanim recunoscut faptul că transmiterea moștenirii este indivizibilă, în sensul că acceptarea sau renunțarea la moștenire are caracter indivizibil și, drept urmare, succesibilii pot accepta moștenirea sau pot renunța la ea doar în întregul ei. Potrivit acestui caracter juridic al transmiterii moștenirii, patrimoniul succesoral este indivizibil, iar în cazul pluralității de moștenitori, el se transmite indivizibil și așa rămâne până la momentul ieșirii din indiviziune.
Două derogări există de la acest principiu, una referitoare la creanțele și datoriile defunctului, iar cealaltă având legătură cu Legile fondului funciar. Astfel, potrivit art.13 al.2 din Legea nr.18/1991, republicată, calitatea de moștenitor se recunoaște nu doar celor care au certificat de moștenitor sau hotărâre judecătorească definitivă, ci și celor care nu au acceptat moștenirea în termenul legal (dar nici nu renunțaseră expres la ea), însă au depus cerere în fața comisiei stabilite conform art.12 din Lege. Renunțării la moștenire, însă, i se aplică principiul indivizibilității, Înalta Curte de Casație și Justiție stabilind, prin decizia nr.XI/05.02.2007, că beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii numai moștenitorii care nu au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art.700 din Codul civil, iar nu și cei care au renunțat la moștenire.
O derogare asemănătoare este prevăzută de art.4 al.3 din Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv, dar și în acest caz, prin HG nr.250/2007 s-a stabilit în mod clar că succesibilii renunțători nu beneficiază de prevederile acestei legi - în privința renunțătorilor aplicându-se principiul indivizibilității.
Or, în prezenta cauză, reclamanta D.E. a renunțat expres atât la succesiunea defunctului D.I., decedat la 27.01.1972 (conform declarației înregistrate sub nr.2287/1978), cât și la succesiunea defunctei D.E., decedată la 02 decembrie 1987 (conform declarației înregistrate sub nr.907/1988). Mai mult decât atât, prin certificatele de moștenitor nr.1591/12.10.1978, eliberat de Notariatul de Stat Județean Prahova în dosarul nr.1591/1978 și nr.1864/28.07.1988, eliberat de Notariatul de Stat Județean Prahova în dosarul nr.1512/1987 s-a constatat deja deschisă succesiunea defuncților D.C. (Ioan) și D.E., s-a stabilit masa succesorală rămasă de pe urma acestora, moștenitorii și cotele moștenitorilor.
Drept urmare, s-a reținut că la acest moment reclamanta nu are calitate procesuală activă care să-i permită să solicite, așa cum a făcut în ședința publică din 12.03.2015 (fila 136) să se constate deschisă succesiunea defuncților D.C. și D.E., calitatea de moștenitor a părților, cotele acestora și masa succesorală.
Cu privire la cererea formulată de reclamantă, privind constatarea dreptului de proprietate al său și al pârâților, în temeiul accesiunii imobiliare, pentru casa de locuit și anexele gospodărești situate în comuna Gura Vadului, sat Perșunari nr.17, județul Prahova, edificate pe suprafața de 818 m.p.intravilan cc din T.13. P.458, pentru casa de locuit și anexele gospodărești situate în comuna Gura Vadului, sat Perșunari nr.413, județul Prahova, edificate pe suprafața de 1038 m.p. intravilan cc din T. 13, P.528, precum și pentru casa de locuit și anexele gospodărești situate în comuna Gura Vadului, sat Perșunari nr.399, județul Prahova,edificate pe suprafața de 732 m.p. intravilan Cc din T.16, P.603, instanța va reține că, potrivit art.482 C.civ., proprietatea unui lucru imobil conferă titularului dreptul asupra a tot ce se unește cu lucrul, iar conform art. 488 C.civ. tot ceea ce se unește cu lucrul se cuvine proprietarului acelui lucru.
Art. 492 C.civ. stipulează că orice lucrare făcută de proprietarul unui teren pe acel teren este prezumată a fi a sa, în cauză fiind vorba despre o prezumție de proprietate care operează în favoarea proprietarului terenului, prezumție care nu este absolută.
De asemenea, art. 494. C.civ. stipulează că dacă plantațiile, construcțiile și lucrările au fost făcute de către o a treia persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le ține pentru dânsul, sau de a îndatora pe acea persoană să le ridice.
Dacă proprietarul voiește a păstra pentru dânsul acele plantații și clădiri, el este dator a plăti valoarea materialelor și prețul muncii, fără ca să se ia în considerație sporirea valorii fondului, ocazionată prin afacerea unor asemenea plantații și construcții. Cu toate acestea, dacă plantațiile, clădirile și operele au fost făcute de către o a treia persoană de bună-credință, proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantații, clădiri și lucrări, dar va avea dreptul sau de a înapoia valoarea materialelor și prețul muncii, sau de a plăti o sumă de bani egală cu aceea a creșterii valorii fondului.
Potrivit acestor texte, sunt două situații distincte - cea în care proprietarul terenului construiește el însuși pe terenul proprietatea sa, caz în care se aplică prezumția de proprietate asupra construcției - art. 492 C.civ. și cea în care un terț construiește pe terenul altuia - art. 494 C.civ., aceasta fiind accesiunea ca mod de dobândire a proprietății.
În ambele situații, însă, proprietarul terenului devine proprietarul construcției edificată pe acesta - în primul caz în baza prezumției de proprietate, în al doilea caz, în baza acordului său că dorește să păstreze construcția - dacă constructorul a fost de rea-credință - sau în temeiul legii - constructorul de bună-credință când nu are drept de opțiune.
În cazul dedus judecății, în condițiile în care comuna G.V., județul Prahova nu este parte în proces, actele depuse la dosarul cauzei dovedesc faptul că, în registrul agricol (tipul 1, vol.13, poziția nr.024, respectiv tipul 1, vol.21, poziția nr.26) defuncții D.C. și D.E. figurează înscriși cu casă de locuit și anexe construite în anul în anul 1960 (filele 36, 39). Pe de altă parte, însă, nici cu înscrisurile depuse, nici cu proba testimonială administrată, reclamanta nu a făcut dovada că, la data edificării imobilelor în litigiu, ea și ceilalți pârâți, ori autorii lor, defuncții D.C. și D.E., aveau în proprietate sau folosință terenurile pe care s-au construit aceste imobile, după cum nu s-a făcut nici dovada acordului acestora - nefiind, astfel, îndeplinite condițiile accesiunii. De altfel, instanța observă și faptul că terenurile pe care au fost edificate imobilele sunt cuprinse într-un titlul de proprietate nr.211583/21.10.2013 eliberat pe numele reclamantei, renunțătoare expresă la moștenirea defuncților săi părinți (fila 49).
Prin urmare, față de aspectele analizate, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și a respins acțiunea, astfel cum a fost formulată, completată și precizată de reclamanta D.E.
| ← nulitate act concesiune . Jurisprudență Concesionări, concesiuni | Pretenţii – admisă în parte → |
|---|
