Pretenţii civile. Jurisprudență Prejudicii, daune
| Comentarii |
|
Tribunalul COVASNA Sentinţă civilă nr. 167 din data de 23.02.2017
R O M Â N I A
TRIBUNALUL COVASNA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. …../119/2016
SENTINȚA CIVILĂ NR. 167
Ședința publică de la 23 februarie 2017
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : ……….
GREFIER : …………..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei civile privind pe reclamanții V. P., V. A. I., V. I., V. L. și B. G., pârâții SC CARPATICA ASIG SA și FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR și pe intervenientul forțat B. C. M., având ca obiect pretenții civile.
La apelul nominal, făcut în ședința publică de astăzi, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 9 februarie 2017, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, în temeiul art. 396 alin.(1) Cod procedură civilă în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 23 februarie 2017.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 13.05.2016 și înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna sub nr. …../119/2016, reclamanții V. P., V. A. I., V. I., V. L. și B. G. au chemat în judecată pe pârâta SC Carpatica Asig SA și intervenientul B. C. M. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei SC Carpatica Asig SA la plata de daune morale și materiale după cum urmează:
- 1.000.000 lei daune morale pentru V. P., soția persoanei decedate
- 1.000.000 lei daune morale și ¼ din salariul mediu pe economie de la data producerii accidentului până la împlinirea vârstei de 18 ani pentru V. A. I., fiul persoanei decedate
- 500.000 lei daune morale și 2.000 lei daune materiale pentru V. I., mama persoanei decedate
- 300.000 lei daune morale și 652 lei daune materiale pentru V. L., fratele persoanei decedate
- 300.000 lei daune morale pentru B. G., fratele persoanei decedate.
În motivarea acțiunii se arată că, în fapt, la data de 20.12.2013 în jurul orelor 6,20, pe DN 11 în localitatea Cernat, conducătorul autoutilitarei cu nr. înmatriculare ……… a virat brusc, a pierdut controlul autovehiculului și a pătruns pe contrasens unde a intrat în coliziune cu autoturismul Dacia 1307 cu nr. înmatriculare …… condus regulamentar de V. Ș., care, în urma leziunilor suferite a decedat. Conform sentinței penale nr. 8/2016 a Judecătoriei Târgu-Secuiesc, inculpatul B. C. M. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani și 6 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Reclamanții nu s-au constituit părți civile în dosarul respectiv. Polița de asigurare RCA pentru autoutilitară valabilă la data producerii accidentului este încheiată la societatea pârâtă SC Carpatica Asig SA.
Referitor la daunele materiale se arată că acestea au fost însemnate, însă pretențiile reclamanților sunt doar în măsura în care dețin dovezi pentru sumele respective.
În ce privește daunele morale se arată, în esență, că V. Ș. a fost un soț și un tată implicat în viața de familie, a avut o relație strânsă și afectuoasă cu soția sa și cu fiul lor. De asemenea, defunctul a avut o relație extrem de apropiată de frații săi, el fiind cel mai mic dintre cei trei frați, precum și cu mama sa. Dispariția acestuia a lăsat urme tragice asupra întregii familii.
În ce privește calitatea procesuală pasivă a societății de asigurare aceasta rezidă în disp. art. 54 din L nr. 136/1995.
În drept au fost invocate disp. art. 1381,1391 Cod civil, art. 49, 50 și 54 din Legea nr. 136/1995.
La cerere au fost atașate înscrisuri ( fila 21-99).
În apărare, pârâta SC Carpatica Asig SA a depus la dosar la data de 10.06.2016 întâmpinare (f.105) .
În motivarea întâmpinării se arată că, în ce privește daunele materiale, acestea trebuie dovedite cu documente justificative. Asiguratorul nu poate fi obligat la plata pensiei lunare solicitată de partea civilă pentru minori, aceste cheltuieli nefiind incluse în riscurile asigurate, urmând a fi plătite de persoana din culpa căreia s-a produs accidentul, respectiv intervenientul B. C. M., conform art. 1381 Cod Civil.
În ce privește prejudiciul moral se arată că daunele morale solicitate sunt exagerate și exced cu mult practica judiciară în materie, reparația trebuind să fie una echitabilă, păstrând principiul proporționalității și justul echilibru între natura valorilor lezate și sumele acordate, admiterea lor fiind de natură să provoace un dezechilibru sub forma îmbogățirii fără justă cauză. Sumele acordate trebuie să aibă efecte compensatorii, fără a se transforma în venituri nejustificate pentru părțile civile. Potrivit Ghidului pentru soluționarea daunelor morale elaborat de Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, în caz de deces despăgubirea medie este în cuantum de 40.000 lei. Conform Deciziei nr. 1534 din 2011 a ÎCCJ, problema stabilirii despăgubirilor morale nu trebuie privită ca o cuantificare economică a unor drepturi și valori nepatrimoniale, ci ca o evaluare complexă a aspectelor în care vătămările produse se exteriorizează.
În drept se invocă disp. Legii nr. 136/1995 și cele ale Ordinului nr. 14/2011.
La data de 14.09.2016, reclamanții și-au modificat cererea de chemare în judecată solicitând citarea în calitate de pârât a Fondului de Garantare a Asiguraților (fila 159).
În motivare au arătat că prin decizia Consiliului ASF s-a hotărât constatarea stării de insolvență și declanșarea procedurii de faliment a pârâtei SC Carpatica Asig SA. Ca atare, conform art. 22 din Legea nr. 503/2004, se naște dreptul creditorilor de asigurări de a solicita plata sumelor cuvenite de la Fondul de garantare. Astfel, Fondul de Garantare a Asiguraților a dobândit în mod legal calitatea de parte în proces prin transmisiune, în calitate de succesor particular.
În acest sens, reclamanții au micșorat cuantumul sumelor solicitate cu titlu de daune după cum urmează:
- 450.000 lei daune morale pentru V. P., soția persoanei decedate
- 437.812,5 lei daune morale și ¼ din salariul mediu pe economie de la data producerii accidentului până la împlinirea vârstei de 18 ani pentru V. A. I., fiul persoanei decedate
- 448.000 lei daune morale și 2.000 lei daune materiale pentru V. I., mama persoanei decedate
- 300.000 lei daune morale și 652 lei daune materiale pentru V. L., fratele persoanei decedate
- 300.000 lei daune morale pentru B. G., fratele persoanei decedate.
Reclamanții au depus la dosar o notă de ședință la data de 13.10.2016 prin care au arătat că nu renunță la judecata acțiunii în contradictoriu cu pârâta SC Carpatica Asig SA, solicitând în subsidiar de la această pârâtă plata sumelor indicate în acțiune.
Pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția inadmisibilității, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că în cauză competența de soluționare a acțiunii aparține Curții de Apel București-secția contencios administrativ, conform art. 13 alin. 5 din L nr. 503/2004.
În ce privește calitatea procesuală pasivă se arată că Fondul acoperă creanțele de asigurări numai printr-o procedură administrativă necontencioasă prevăzută de disp. Legii nr. 213/2015 și Norma 16/2015 a ASF privind Fondul de garantare a asiguraților. Fondul nu este succesorul în drepturi al SC Carpatica Asig SA. Obligarea Fondului la plata unor sume înlătură dreptul acestuia de a se înscrie la masa credală a averii debitoarei în faliment, ceea ce este total nelegal.
Se arată că cererea de chemare în judecată este și inadmisibilă, întrucât nu există o decizie emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 17.11.2016 instanța a respins excepția necompetenței materiale a instanței și excepția inadmisibilității pentru motivele arătate în încheiere și a unit cu fondul cauzei excepția lipsei calității procesuale pasive.
În dovedirea acțiunii instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 8/10.02.2016 Judecătoria Târgu-Secuiesc a dispus condamnarea inculpatului B. C. - M. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. și ped. de art. 178 al. 2 Cod penal din anul 1969 la pedeapsa principală de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare. În motivare s-a reținut că fapta inculpatului B. C. - M., constând în aceea că la data de 20 decembrie 2013, în jurul orelor 06:20, în timp ce conducea autoutilitara marca Man, cu numărul de înmatriculare ………, ce tracta remorca cu numărul de înmatriculare …….. pe DN 11, pe raza administrativă a comunei Cernat, județul Covasna, nu și-a îndeplinit obligația legală de a respecta regimul de viteză și de a o adapta în funcțiile de condițiile de drum, astfel încât să efectueze orice manevră în condiții de siguranță, intrând în coliziune cu autoutilitara marca Dacia 1307, cu numărul de înmatriculare ……., condusă regulamentar de către victima V. Ș., care în urma agresiunilor suferite a decedat, constituie infracțiunea de ucidere din culpă, prev. de art.178 al. 2 Cod penal din anul 1969 , cu aplicarea și a dispozițiilor art.5 C.pen și a fost săvârșită de inculpat din culpă fără prevedere, potrivit dispozițiilor art.19 al. 1, punctul 2, litera"; b"; Cod penal din anul 1969, în sensul că inculpatul nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să îl prevadă. Sentința a rămas definitivă prin neapelare.
În urma acestei sentințe, părțile vătămate, respectiv reclamanții V. P.- soția persoanei decedate, V. A. I.-fiul persoanei decedate, V. I.-mama persoanei decedate, V. L. și B. G.- frații decedatului, au formulat prezenta acțiune în temeiul răspunderii civile delictuale, solicitând daune materiale și morale pentru prejudiciul produs de către inculpat prin fapta sa ilicită.
În soluționarea acțiunii instanța reține prevederile art. 27 alin. 1 Cpp conform cărora, dacă nu s-au constituit parte civilă în procesul penal, persoana vătămată sau succesorii acesteia pot introduce la instanța civilă acțiune pentru repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune. Art. 28 alin. 1 Cpp prevede că instanța civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce privește existența prejudiciului ori a vinovăției autorului faptei ilicite.
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale în conformitate cu art. 1357 C.civil (aplicabil în speță prin raportare la data săvârșirii faptei ilicite și disp. art. 103 din L nr. 71/2011) se cer a fi întrunite următoarele condiții și anume: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu precum și vinovăția autorului faptei ilicite.
În ceea ce privește fapta ilicită, instanța reține că în fapt, astfel cum rezultă din probele administrate cu ocazia soluționării dos.pen.nr. 2581/322/2015, intervenientul B. C. - M. nu și-a îndeplinit obligația legală de a respecta regimul de viteză și de a o adapta în funcțiile de condițiile de drum, astfel încât să efectueze orice manevră în condiții de siguranță, intrând în coliziune cu autoutilitara condusă regulamentar de către victima V. Ș., care în urma agresiunilor suferite a decedat, săvârșind astfel infracțiunea de ucidere din culpă, Fapta acestuia reprezintă o faptă ilicită în sensul prevăzut de art. 1357 Cod civil.
Vinovăția intervenientului este pe deplin dovedită prin aceeași sentință penală, știut fiind că în domeniul răspunderii civile delictuale, autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă- art. 1357 Cod Civil.
În ceea ce privește prejudiciul instanța reține prevederile art. 49 din Ordinul nr. 14/2011 ( în vigoare la data săvârșirii faptei), care stipulează că la stabilirea despăgubirilor în caz de deces se au în vedere următoarele: a) cheltuielile de înmormântare, inclusiv pentru piatra funerară, precum și cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative; b) cheltuielile cu transportul cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare, probate cu documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul până la localitatea în care se face înmormântarea; c) veniturile nete nerealizate și alte eventuale cheltuieli rezultate în perioada de la data producerii accidentului și până la data decesului, prevăzute la pct. 1, dacă acestea au fost cauzate de producerea accidentului; d) daunele morale: în conformitate cu legislația și jurisprudența din România.
În același timp, se rețin și disp. art. 1385 cod civil ce prevăd că prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel. Se vor putea acorda despăgubiri și pentru un prejudiciu viitor dacă producerea lui este neîndoielnică. Despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câștigul pe care în condiții obișnuite el ar fi putut să îl realizeze și de care a fost lipsit, precum și cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului. Dacă fapta ilicită a determinat și pierderea șansei de a obține un avantaj sau de a evita o pagubă, reparația va fi proporțională cu probabilitatea obținerii avantajului ori, după caz, a evitării pagubei, ținând cont de împrejurări și de situația concretă a victimei.
Prin prisma acestor dispoziții instanța reține că, în caz de deces, repararea integrală a prejudiciului suferit de părțile vătămate prin acel deces presupune nu numai acoperirea cheltuielilor de înmormântare și a daunelor morale, dar și, în ce-l privește pe minorul aflat în întreținerea victimei, întreținerea pe care defunctul i-ar fi prestat-o fiului său până la împlinirea vârstei de 18 ani.
Referitor la suportarea prejudiciului, instanța reține că, potrivit art. 41 din Legea nr. 136/1995, în asigurarea de răspundere civilă asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii față de terțele persoane păgubite și pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil. De asemenea, potrivit art. 42 din același act normativ, drepturile persoanelor păgubite se vor exercita împotriva celor răspunzători de producerea pagubei.
Prin prisma acestor prevederi, terțul păgubit are la îndemână acțiunea în justiție, fie împotriva autorului faptei, pe temeiul dreptului comun, fie împotriva societății de asigurare de răspundere civilă în temeiul poliței de asigurare a asiguratului ce a produs accidentul.
Reclamanții au solicitat pârâtei SC Carpatica Asig SA să efectueze plata despăgubirilor ce reprezintă contravaloarea pagubelor suportate de reclamanți, având în vedere că era încheiată la data producerii evenimentului asigurare RCA, astfel cum rezultă din polița de asigurare de răspundere civilă auto aflată la fila 51 dosar.
Însă, prin decizia Consiliului ASF nr. 1498 din 27.07.2016 (fila 29, 30 vol II) s-a hotărât constatarea stării de insolvență și declanșarea procedurii de faliment a pârâtei SC Carpatica Asig SA.
Ca atare, reclamanții și-au modificat cererea de chemare în judecată solicitând obligarea Fondului de Garantare a Asiguraților la plata sumelor solicitate cu titlu de daune (fila 159).
În analiza calității procesuale pasive a Fondului de Garantare a Asiguraților în prezentul litigiu instanța reține prevederile art. 21 și 22 din L nr. 503/2004 ce stipulează că prin decizia de închidere a procedurii de redresare financiară, Autoritatea de Supraveghere Financiară dispune, după caz: lit. b) retragerea autorizației de funcționare a societății de asigurare/reasigurare, precum și, dacă se constată insolvența acesteia, solicitarea, de îndată, a intrării în procedura falimentului, în situația prevăzută la art. 20 lit. b). În cazul prevăzut la art. 21 alin. (1) lit. b), la data publicării deciziei privind închiderea procedurii de redresare financiară și constatarea stării de insolvență a societății de asigurare/reasigurare se naște dreptul creditorilor de asigurări de a solicita plata sumelor cuvenite de la Fondul de garantare.
În același sens urmează a fi reținute și disp. art. 18 din L nr. 213/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraților ce prevăd că Fondul de garantare se subrogă în toate drepturile creditorilor de asigurări la concurența sumelor pe care le-a plătit din disponibilitățile sale. Prin derogare de la dispozițiile art. 100 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 85/2014, Fondul de garantare poate înregistra la masa credală, în tot cursul procedurii de faliment, în vederea recuperării lor, orice sume, dobânzi și/sau cheltuieli pe care acesta le-a achitat din resursele sale.
În speță, instanța reține că la data de 16.02.2017, Tribunalul Sibiu a dispus începerea procedurii falimentului debitoarei CARPATICA ASIG SA.
Din interpretarea literală a acestor norme rezultă în mod clar faptul că în cazul constatării stării de insolvență a unei societăți de asigurare, cum este cazul pârâtei SC Carpatica Asig SA, sumele pe care aceasta din urmă le-ar fi plătit urmează a fi suportate de către Fondul de garantare, în temeiul unei subrogații legale, ca atare această din urmă entitate a dobândit calitate procesuală pasivă în speță.
Susținerile invocate de pârât în întâmpinare în sensul că Fondul acoperă creanțele de asigurări numai printr-o procedură administrativă necontencioasă prevăzută de disp. Legii nr. 213/2015 și Norma 16/2015 a ASF privind Fondul de garantare a asiguraților sunt neîntemeiate. Într-adevăr, legea prevede o procedură necontencioasă în favoarea creditorilor de asigurări prin care aceștia pot solicita sumele de la FGA. Dar neparcurgerea acestei proceduri nu atrage inadmisibilitatea promovării unei acțiuni civile, în baza dreptului comun, împotriva Fondului, cu atât mai mult cu cât constatarea stării de insolvență a societății de asigurări a intervenit pe parcursul judecării acțiunii în răspundere civilă delictuală. La data promovării acțiunii societatea de asigurări nu se afla în insolvență, prin urmare reclamanții nu aveau nici un drept să se adreseze pe cale necontencioasă FGA. Ulterior, după promovarea acțiunii, a pretinde reclamanților care au sesizat deja instanța de judecată cu o acțiune în despăgubiri, să parcurgă procedura necontencioasă în locul introducerii în cauză în calitate de pârât a FGA apare ca fiind excesiv.
A afirma că Fondul poate avea calitate procesuală pasivă numai în cazul unei contestații împotriva deciziei de respingere a cererii de plată înseamnă a nega dreptul reclamanților la stabilirea unor daune morale și materiale pe calea unei acțiuni în justiție.
Fondul are o obligație imperativă legală să plătească creanța în locul societății de asigurare aflată în faliment, în limita plafonului stabilit de lege. Prin plata efectuată, Fondul se subrogă în drepturile creditorului de asigurare, conform art. 18 din L nr. 213/2015, prin urmare sunt complet neîntemeiate și susținerile acestuia referitor la faptul că obligarea directă a Fondului la plata sumelor înlătură dreptul acestuia de a se înscrie la masa credală.
Pentru toate aceste considerente, instanța apreciază că în speță, Fondul de Garantare a Asiguraților are calitate procesuală pasivă, excepția urmând a fi respinsă.
Astfel, în ceea ce privește daunele materiale, se constată că acestea sunt în cuantum de 2.652 lei, reprezentând contravaloarea sicriului-2.000 lei, taxă înmormântare - 30 lei, taxa acte și îmbălsămare-146 lei și materiale construcții monument funerar - 476 lei. Contravaloarea sicriului (fila 94) a fost achitată de mama defunctului, respectiv reclamanta V. I., astfel că această sumă îi va fi acordată cu titlu de daune materiale.
Restul cheltuielilor în cuantum de 652 lei (fila 92,93,95) au fost suportate de fratele defunctului, reclamantul V. L., astfel că îi vor fi acordate acestuia.
Sub aspectul daunelor morale instanța reține că în absența unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a daunelor morale, jurisprudența a statuat că acestea se stabilesc de instanță în raport cu consecințele negative suferite de victima accidentului auto, importanța valorilor lezate, în ce măsură au fost lezate aceste valori, intensitatea și consecințele traumei fizice și psihice suferite, în ce măsură i-a fost afectată situația familială, socială și profesională.
În jurisprudența în materie s-a reținut că prin mărimea ei, suma de bani acordată cu titlu de daune morale nu trebuie, într-adevăr, să devină o sursă de îmbogățire pentru victimă, dar nici să aibă numai un caracter pur simbolic, ci ea trebuie să reprezinte doar atât cât este necesar pentru a-i ușura ori compensa, în măsura posibilă, suferințele pe care le-a îndurat sau eventual mai trebuie să le îndure.
Despăgubirea bănească pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial fiind, prin însăși destinația ei - aceea de a ușura situația persoanei lezate, de a-i acorda o satisfacție - o categorie juridică cu caracter special, ea nu trebuie acordată într-un cuantum simbolic datorită imposibilității, cu totul firești, de stabilire a unei concordanțe valorice exacte între cuantumul său și gravitatea prejudiciului la a cărui reparare este destinată să contribuie. Ea nu poate fi acordată într-un cuantum simbolic nici pe considerentul că, acordată într-un cuantum mare, ar putea constitui o sursă de îmbogățire fără temei legitim pentru terța persoană păgubită, deoarece cuantumul daunelor morale acordate de instanță nu se stabilește arbitrar, ci el trebuie să fie rezultatul unei analize atente a împrejurărilor concrete ale cauzei (intensitatea și durata suferințelor psihice încercate de terța persoană păgubită, determinate de gravitatea pierderii suferite în contextul situației sale concrete - legătura de rudenie cu victima accidentului, relațiile afective cu aceasta, suportul material asigurat în timpul vieții de victima accidentului și altele asemenea), deci a unor elemente obiective, care înlătură posibilitatea ca despăgubirea bănească acordată să constituie un mijloc imoral de îmbogățire a victimei.
Pentru a-și păstra caracterul de "satisfacție echitabilă";, daunele morale trebuie acordate într-un cuantum care să nu le deturneze de la scopul și finalitatea prevăzute de lege, spre a nu deveni astfel un folos material injust, fără justificare cauzală în prejudiciul suferit și consecințele acestuia. Ca atare, despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporționalitate cu dauna suferită, în scopul asigurării unei juste compensații a suferințelor pe care le-au îndurat sau eventual mai trebuie să le îndure terțele persoane păgubite.
Cu privire la cuantumul daunelor morale pârâta a invocat drept jurispudență "Ghidul pentru soluționarea daunelor morale"; elaborat de Fondul de Protecție a Victimelor Străzii. Studiind acest ghid pe pagina de internet, instanța a constatat că pentru elaborarea acestui studiu au fost avute în vedere un număr de 2339 decizii ale Curților de Apel din România pronunțate în anii 2009 și 2010. În urma eliminării unor decizii care nu conțineau toate datele necesare au fost luate în calcul, în final, 621 de cazuri ca urmare a vătămării integrității corporale a persoanelor, ceea ce reprezintă un procent minor din totalitatea practicii judiciare de la nivelul întregii țări. Nu în ultimul rând se reține că acest Ghid a fost realizat în colaborare de către CSA, UNSAR si FPVS, iar autorii ghidului propun un sistem de punctaj pentru calculul despăgubirilor cuvenite persoanelor prejudiciate.
Potrivit acestui ghid media generală a despăgubirilor acordate pentru decesul părintelui în cazul copilului minor este de 51.324 lei, pentru decesul copilului este de 75.097 lei, pentru decesul soțului este de 52.510 lei, iar pentru decesul fratelui este de 29.212 lei.
Însă, la dosarul cauzei au fost depuse o serie de hotărâri judecătorești pronunțate de alte instanțe din țară, unde cuantumul despăgubirilor a depășit cu mult despăgubirile stabilite de acest ghid.
Fără a aprecia practica judecătorească anexată dosarului drept izvor de drept, instanța nu poate să nu rețină faptul că asigurarea unei practici pe cât posibil unitare reprezintă un deziderat al unei bune înfăptuiri a justiției, știut fiind că un proces echitabil în concordanță cu art. 6 CEDO presupune, printre altele, faptul că justiția este unică și egală pentru toți. O practică incoerentă și neunitară a instanțelor are drept rezultat un sentiment de neîncredere în justiție din partea cetățenilor, și, mai departe, o lipsă de siguranță a dreptului care poate să producă incertitudine și chiar frustrare celor ce apelează la instanțe.
În speța dedusă judecății, defunctul V. Ș. a lăsat în urma sa o familie grav și probabil definitiv afectată de dispariția sa. Astfel, din declarațiile martorului audiat în cauză rezultă că relația dintre defunct și soția sa P. era una strânsă, de reală afecțiune. Cei doi soți își creșteau împreună copilul minor A. I., care acum se vede nevoit a crește fără tatăl său. Minorul este încadrat în grad de handicap mediu, defunctul fiind acela care îl ducea la medic, la fizioterapie.
Mama defunctului, V. I., a trăit cea mai mare durere pe care o poate resimți un părinte, aceea a pierderii unui copil, suferință incomensurabilă ce nu poate fi înțeleasă pe deplin de cine nu a trecut prin asemenea stare. Suferința este cu atât mai mare cu cât defunctul se ocupa și de gospodăria mamei sale, respectiv îngrijea de animale, mergând des pe la mama sa, astfel cum rezultă din declarația martorului audiat în cauză.
Defunctul avea o relație caldă și apropiată și cu frații săi, reclamanții L. și G., cu care mergea împreună la vânătoare.
În acest context, chiar păstrând justul echilibru între natura valorilor lezate și sumele acordate, având în vedere că scopul acordării daunelor morale îl constituie acordarea unor satisfacții morale pentru suferințele pricinuite precum și faptul că, în toate cazurile de acest gen repararea integrală a prejudiciului nu poate avea decât caracter aproximativ, suferința persoanei neputând fi percepută și măsurată în mod obiectiv, instanța apreciază că acordarea unor daune de 10-15.000 Euro pentru lunile întregi de suferință care au trecut și cele ce mai urmează, moartea unei rude apropiate fiind o rană ce nu se închide niciodată, ar fi complet neîndestulătoare pentru a repara prejudiciul moral al reclamanților.
Pentru toate aceste considerente, instanța apreciază că se impune acordarea următoarelor sume cu titlu de daune morale:
- pt soția V. P. 200.000 lei
- pt fiul minor V. A. I. 200.000 lei
- pt mama V. I. 200.000 lei
- pt fratele V. L. 70.000 lei
- pt fratele B. G. 70.000 lei
Pentru minorul V. A. I. instanța urmează a acorda și daune materiale în cuantum de 12.187, 50 lei , reprezentând întreținerea pe care defunctul i-ar fi prestat-o fiului său până la împlinirea vârstei de 18 ani, formula de calcul fiind următoarea :65 luni *187,5 lei, respectiv ¼ din salariul minim pe economie.
Pentru aceste motive, constatând că prezenta acțiune este în parte întemeiată, instanța o va a admite, conform dispozitivului, restul pretențiilor urmând a fi respinse ca neîntemeiate.
De asemenea, în condițiile reținerii în cauză a obligației Fondului de Garantare a Asiguraților de a suporta aceste sume, va fi respinsă acțiunea formulată de către reclamanți în contradictoriu cu pârâta SC Carpatica Asig SA .
Reclamanții au arătat că vor solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraților invocată de acesta prin întâmpinare.
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată și ulterior precizată de reclamanții V. P., CNP …………., domiciliată în …………., V. A. I., CNP …………, domiciliat în ………….., V. I., CNP …………., domiciliată în ………., județul Covasna, V. L., CNP …………., domiciliat în ………. și B. G., CNP ……… ,domiciliat în …………… în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților cu sediul în București, str. Amiral Constantin Bălescu nr. 18, sector 1, CIF …………… și, în consecință :
Obligă pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților la plata următoarelor sume :
- către reclamanta V. P. suma de 200.000 lei cu titlu de daune morale
- către reclamantul V. A. I. suma de 200.000 lei cu titlu de daune morale și suma de 12.187, 50 lei cu titlu de daune materiale
- către reclamanta V. I. suma de 200.000 lei cu titlu de daune morale și suma de 2.000 lei cu titlu de daune materiale
- către reclamantul V. L. suma de 70.000 lei cu titlu de daune morale și suma de 652 lei cu titlu de daune materiale
- către reclamantul B. G.a suma de 70.000 lei cu titlu de daune morale
Respinge acțiunea formulată de către reclamanți în contradictoriu cu pârâta SC Carpatica Asig SA cu sediul în Sibiu str. Nicolaus Olahus nr. 5, ……….., CUI …………….
Cu drept de apel ce se va depune la Tribunalul Covasna în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată azi, 23.02.2017, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
PREȘEDINTE, GREFIER
| ← Actiune prefect-tutela administrativa. Jurisprudență... | Suspendarea executarii. Jurisprudență Executarea silită;... → |
|---|
