Principiul forţei probate a înscrierilor în cartea funciară. Prezumţia existenţei dreptului tabular.
| Comentarii |
|
Caracterul relativ al prezumţiei. Condiţiile în care poate fi administrată dovada contrară
Noul Cod Civil, art. 900
Prin ccrcrca înregistrată la data de 12 august 2003 la Judecătoria Reşiţa, reclamantul Oraşul B. a chemat în judecată pe pârâta SC C.M.B. SA, solicitând să se dispună evacuarea imediată şi necondiţionată a pârâtei din imobilul identificat cu nr. top. x în cartea funciară B., cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 480 C. civ. 1864.
In motivarea cererii, reclamantul arată că imobilul în litigiu, compus din casă şi teren în suprafaţă de 2.877 mp, este proprietatea sa, iar pârâta l-a ocupat tară drept, refuzând să îl predea în posesie.
Pârâta SC C.M.B. SA a cerut respingerea acţiunii, susţinând, în esenţă, că are calitatea de succesoare a fostei U.D.R. Reşiţa, care, anterior naţionalizării patrimoniului prin Legea nr. 119/1948, a fost proprietara terenului în litigiu.
Pârâta a mai susţinut şi faptul că, în calitatea menţionată, a solicitat retrocedarea în natură a terenului în litigiu, în procedura reglementată în acest scop prin Legea nr. 10/2001, iar reclamanta, cu rea-credinţă, a tergiversat soluţionarea notificării.
Reclamanta a depus la dosar dispoziţia nr. 1442 din 5 iunie 2003, prin care Primarul Oraşului B. a respins notificarea pârâtei, motivat de faptul că nu are calitatea de persoană îndreptăţită, în sensul Legii nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 5344 din 12 noiembrie 2003, Judecătoria Reşiţa a admis acţiunea reclamantului şi a dispus evacuarea pârâtei din imobilul în litigiu.
In motivarea sentinţei, în esenţă, s-a reţinut că, potrivit extrasului de carte funciară depus la dosar, în cartea funciară a localităţii
B. proprietar tabular al imobilului în litigiu este reclamantul Oraşul
B., înscrierea dreptului fiind dispusă prin încheierea nr. 1236/2001.
Referitor la pârâtă, se reţine că aceasta are posesia imobilului,
fară a putea prezenta un titlu legal, caz în care, în condiţiile art. 480 C. civ. 1864, se impune admiterea cererii deduse judecăţii.
Prin decizia civilă nr. 637 din 9 aprilie 2004, Curtea de Apel Timişoara a respins apelul declarat de pârâtă.
Pe lângă considerentele reţinute de prima instanţă, instanţa de apel a reţinut şi faptul că, în litigiul dedus judecăţii, nu se poate ana
liza valabilitatea titlului reclamantului asupra imobilului în litigiu, atât timp cât pârâta nu a înţeles să îl conteste şi nici să solicite, pe cale reconvenţională, rectificarea menţiunilor din cartea funciară.
împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, invocând incidenţa art. 304 pct. 9 CPC.
în dezvoltarea recursului, pârâta susţine că, în mod nelegal, instanţele de fond au reţinut că reclamanta este titulara dreptului de proprietate în baza ultimei menţiuni din cartea funciară, fară a observa că, anterior înscrierii dreptului de proprietate al reclamantei, dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu era înscris în favoarea autoarei sale, fosta U.D.R. Reşiţa, calitatea sa de succesoare a acesteia fiind de notorietate publică.
Recursul este nefondat.
In sistemul cărţilor funciare, drepturile reale se pot dobândi numai prin înscrierea în cartea funciară, cu excepţiile anume prevăzute de lege, iar dacă un asemenea drept a fost înscris în folosul
unei persoane se prezumă că dreptul există în folosul ei. înscrierile în cartea funciară, potrivit art. 31 din Decretul-lege nr. 115/1938, îşi produc efectele de la data înregistrării cererilor de înscriere, iar ordinea înscrierii lor le va stabili rangul.
Persoanele interesate sau prejudiciate prin intabulările efectuate pot cere, în cadrul procedurilor legale, instituite în acest scop, rectificarea intabulării. Or, în speţă, potrivit extrasului nr. 7220 din 9 septembrie 2003, în C.F. a localităţii B., referitor la imobilul ce se identifică cu nr. top. x, ultima înscriere referitoare la titularul dreptului de proprietate este cea făcută sub nr. 1236/2001, în favoarea oraşului B.
Aşa fiind, se prezumă că această persoană juridică este titularul dreptului de proprietate.
Susţinerea pârâtei în sensul că, anterior acestei înscrieri, a existat o alta, sub nr. 1911/1921, în favoarea U.D.R., a cărei succesoare ar fi, este irelevantă din punctul de vedere al analizei, întrucât este anterioară şi excede cadrului procesual dedus judecăţii.
Ca atare, pentru considerentele de fapt şi de drept arătate, recursul pârâtei a fost respins ca nefondat.
I.C.C.J., s. civ. şi de propr. int., dec. nr. 2339 din 23 martie 2005
Comentarii: Principiul forţei probate a înscrierilor în cartea funciară include prezumţia pozitivă şi relativă a existenţei dreptului tabu-
Iar în favoarea persoanei înscrise în cartea funciară ca titulară a respectivului drept. Cu alte cuvinte, dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul acesteia, conform art. 900 alin. (1) Noul Cod Civil.
Fiind vorba despre o prezumţie relativă, este posibilă răsturnarea acesteia prin dovada contrară, care se poate cere şi realiza de către persoana interesată numai în situaţiile prevăzute de art. 900 alin. (3) Noul Cod Civil. Pentru speţa de faţă răsturnarea prezumţiei pozitive de existenţă a dreptului tabular se putea realiza numai pe calea acţiunii în rectificarea cărţii funciare, promovată fie pe cale principală, fie accesorie.
| ← Principiul publicităţii materiale. Condiţiile de aplicare ale... | Efectul constitutiv al înscrierilor în cartea funciară → |
|---|
