Principiul relativităţii înscrierilor în cartea funciară. Modul de aplicare a acestuia în privinţa notărilor în cartea funciară.
| Comentarii |
|
Distinctia între relativitatea înscrierilor în cartea funciară şi relativitatea efectelor unei hotărâri judecătoreşti
Noul Cod Civil, art. 893 Legea nr. 7/1996, art. 49
Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti la data de 03.09.2009, petentul a formulat plângere împotriva încheierii nr. 297098, soluţionată la data de 17.08.2009 de O.C.P.I. Sector 2 Bucureşti.
în motivarea plângerii, petentul a arătat că O.C.P.I. a dispus, prin încheierea atacată, notarea existenţei litigiului asupra imobilului situat în str. B., sector 2, înscris în cartea funciară în favoarea intimatei şi că, totodată, s-a notat soluţia pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucurcşti prin sentinţa civilă nr. 8784/2008, respectiv suspendarea provizorie a dispoziţiei nr. 10514/21.05.2008, emisă de Primarul General al Municipiului Bucureşti.
A invocat nelegalitatea încheierii atacate, arătând că sentinţa civilă nr. 8784/2008, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr. y/300/2008, priveşte ca părţi pe intimata din prezenta cauză şi pc Primarul General al Municipiului Bucureşti, petentul nefiind parte în procesul care s-a soluţionat prin respectiva hotărâre, deşi este titular al dreptului de proprietate asupra imobilului în discuţie.
Prin urmare, petentul consideră că sentinţa nu îi este opozabilă, faţă de neparticiparea sa în cauza în care aceasta a fost pronunţată.
Intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii, considerând legală încheierea atacată. A arătat că publicitatea imobiliară are ca obiect înscrierea în cartea funciară a actelor şi faptelor juridice referitoare la imobile şi că nu are nicio relevanţă faptul că petentul nu a fost parte în procesul în care s-a pronunţat sentinţa ce a fost notată, având în vedere că înregistrările în cartea funciară privesc imobilul, şi nu persoana titulară a dreptului de proprietate.
Prin sentinţa civilă nr. 10110/21.12.2009, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de către petent.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut că, prin sentinţa civilă nr. 8784/16.10.2008, instanţa a admis cererea formulată de intimata din prezenta cauză, în contradictoriu cu Primarul General al Municipiului Bucureşti şi a dispus suspendarea provizorie a dispoziţiei nr. 10514/21.05.2008, emisă de acesta din urmă, până la soluţionarea dosarului nr. x/300/2008.
Petentul, înscris în cartea funciară ca titular al dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti, str. B., sector 2, nu a fost parte în dosarul nr. y/300/2008, în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 8784/16.10.2008.
Prin încheierea nr. 297098, soluţionată la data de 17.08.2009 de O.C.P.I. Sector 2 Bucureşti, s-a admis cererea formulată de intimata din prezenta cauză şi s-a dispus notarea existenţei litigiului şi a soluţiei mai sus arătate în cartea funciară a imobilului.
Instanţa reţine că publicitatea imobiliară are ca obiect, conform art. 17 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, înscrierea în cartea funciară a actelor şi faptelor juridice referitoare la imobilele din acelaşi teritoriu administrativ. Conform art. 26 alin. (4) lit. c) din acelaşi act normativ, notarea are ca obiect, printre altele, existenţa acţiunilor şi căilor de atac în justiţie în legătură cu imobilele din cartea funciară.
Prin urmare, înscrierea în cartea funciară a existenţei litigiului, precum şi a soluţiei materializate în sentinţa civilă nr. 8784/2008 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti s-a făcut în aplicarea, şi nu cu încălcarea regulilor de carte funciară.
Argumentul esenţial adus de petent în justificarea nelegalităţii încheierii contestate este acela că, din moment ce nu a fost parte în procesul în care s-a pronunţat hotărârea notată, aceasta nu îi este opozabilă.
Această susţinere nu poate fi primită. Astfel, opozabilitatea efectelor hotărârii judecătoreşti reprezintă o chestiune diferită de relativitatea efectelor actului jurisdicţional. Opozabilitatea semnifică faptul că orice persoană, indiferent că a fost parte sau nu în procesul în care a fost pronunţată o hotărâre, este ţinută să recunoască existenţa acesteia, ca realitate juridică.
Relativitatea efectelor hotărârii judecătoreşti semnifică faptul că doar persoanele ce au figurat ca părţi în cauza în care aceasta a fost pronunţată au dreptul de a pretinde executarea unei anumite obligaţii sau, dimpotrivă, sunt ţinute a executa o obligaţie faţă de cealaltă parte din proces.
Prin urmare, ţinând seama de această distincţie, se constată că petentul nu poate fi obligat la nicio prestaţie în baza sentinţei civile nr. 8784/2008 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, dar, pe de altă parte, el, la fel ca şi orice altă persoană, nu îi poate ignora existenţa.
Or, înscrierea în cartea funciară are tocmai rolul de a face cunoscută existenţa acestei hotărâri, în aplicarea principiului opozabilităţii efectelor acesteia şi fară a încălca principiul relativităţii.
Jud. Sectorului 2 Bucureşti, sent. civ. nr. 10110 din 21 decembrie 2009, nepublicată
Comentarii: în speţa de faţă, instanţa judecătorească a apreciat că principiul relativităţii înscrierilor în cartea funciară nu este încălcat în ipoteza notării unui litigiu privitor la un imobil înscris în cartea funciară în favoarea altei persoane decât părţile în litigiu, acordându-se în acest caz eficienţă principiului publicităţii integrale.
în ceea ce ne priveşte, considerăm că principiul relativităţii înscrierilor în cartea funciară îşi găseşte aplicarea inclusiv în cazul notării, fiind o regulă diriguitoare pentru disciplinarea sistemului de carte funciară în întregul său. Aşa fiind, chiar dacă art. 893 Noul cod civil se referă exclusiv la ipoteza înscrierii drepturilor tabulare, acestea sunt incidente şi în cazul înscrierii având ca obiect alte drepturi, fapte sau raporturi juridice dacă au legătură cu imobilele înscrise în cartea funciară. Principiul publicităţii integrale se aplică cu respectarea tuturor celorlalte principii ale publicităţii imobiliare, inclusiv a principiului relativitătii.
Aşa fiind, efectuarea unei notări în cartea funciară trebuie să se realizeze împotriva proprietarului tabular actual, pe baza unui înscris sau a unei hotărâri judecătoreşti care să fie opozabilă acestuia. Or, în cauza de faţă, s-a procedat la notarea unei sentinţe civile pronunţate
Hotărârea primei instanţe a rămas definitivă şi irevocabilă prin neexer-citarea căilor de atac în termenul legal.
într-un litigiu în care posesorul tabular nu este parte, cu încălcarea regulii relativităţii înscrierilor. Deşi este corectă reţinerea distincţiei dintre opozabilitatea hotărârii judecătoreşti şi relativitatea efectelor acesteia, trebuie spus că, în materia înscrierilor în cartea funciară, pentru a se asigura respectarea relativităţii înscrierilor este necesar a se avea în vedere relativitatea efectelor hotărârii judecătoreşti.
De aceea, nu poate fi primită notarea unui litigiu sau a unei hotărâri judecătoreşti în care persoana împotriva căreia se realizează notarea nu este parte în procesul respectiv. Dacă s-ar accepta soluţia contrară, s-ar ajunge la situaţia notării unor sarcini nejustificate în cartea funciară a unui imobil, cu consecinţa afectării circulaţiei juridice a acelui imobil, fără ca proprietarul tabular să rişte pierderea dreptului său ori a prerogativelor acestuia în temeiul hotărârii judecătoreşti inopozabile. în acest context, se observă şi lipsa interesului imediat al petentului care a solicitat notarea, atât timp cât nu a obţinut şi nici nu este pe cale să obţină un titlu executoriu împotriva celui căruia îi opune notarea. Desigur, în măsura în care acesta ar putea folosi respectiva hotărâre într-un litigiu promovat ulterior în contradictoriu cu adevăratul proprietar tabular, nimic nu se opune ca noul proces să fie admis pentru notare, situaţie în care se asigură respectarea principiului relativităţii. în plus, permisiunea notării unui litigiu între terţi ar crea contextul exercitării abuzive a drepturilor subiective civile şi a drepturilor procesuale prin pornirea unor procese fictive şi împovărarea în acest mod a cărţii funciare a unui imobil aflat în proprietatea altei persoane, nechemate în judecată.
| ← Data producerii efectelor înscrierilor. Principiul priorităţii. | Principiul relativităţii înscrierilor în cartea funciară.... → |
|---|
