Principiul legalităţii căi de atac. Cale de atac indicată greşit de instanţa de fond.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ALBA IULIA Decizie nr. 508 din data de 04.09.2014
Principiul legalității căi de atac. Cale de atac indicată greșit de instanța de fond.
Codul de procedură civilă: art.301;
Legea nr.19/2000: art.157, 158.
Exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalității, potrivit căruia căile de atac sunt instituite de lege, ceea ce înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege.
Legalitatea căilor de atac implică totodată și consecința că mențiunea greșită în dispozitivul hotărârii care se atacată nu acordă părți o cale de atac pe care legea însăși n-a prevăzut-o sau dimpotrivă, nu-i răpește părții calea de atac pe cale legea i-a conferit-o.
Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale - Decizia civilă nr. 508/04 septembrie 2014.
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Alba sub dosar nr.1146/107/2013, formulată de reclamanta C.E. în contradictoriu cu pârâta C.J.P. A. s-a solicitat ca, prin hotărâre judecătorească să se dispună: anularea Deciziei privind revizuirea pensiei nr. 203139/13.12.2012 emisă de pârâtă și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii la valoarea rezultată în urma recalculării pensiei în baza art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 59/2011, în sensul de a se lua în calcul stagiul complet de cotizare de 25 ani.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin decizia de revizuire nr. 203139/13.12.2012 emisă de pârâtă, i-au fost revizuite drepturile de pensie începând cu data de 1.08.2011.Consideră că prin decizia atacată nu s-a realizat un calcul corect al pensiei stabilită în sistemul public de pensii datorită faptului că în cartea de muncă nu sunt menționate adaosurile la veniturile lunare încasate și că nu a fost luat în considerare stagiul complet de cotizare de 25 ani, care este mai favorabil beneficiarului pensiei datorită numărului mai mic de ani ai stagiului complet de cotizare.
Prin întâmpinarea formulată pârâta a solicitat respingerea acțiunii, motivând că decizia contestată este temeinică și legală și a fost emisă ca urmare a soluționării definitive și irevocabile a dosar nr. 10748/107/2011 ce a avut ca obiect revizuirea drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile Legii nr.119/2010 și ale O.U.G. nr. 59/2011.
Referitor la stagiul de cotizare utilizat la calculul punctajului mediu anual acesta este de 26 ani și 4 luni conform art.8 alin.2 din O.U.G. nr.59/2011 raportat la anexa 1 din ordonanță. Pârâta apreciază că nu sunt incidente art.8 alin.3 în ceea ce privește excepțiile privind stagiul de cotizare utilizat deoarece, O.U.G. nr.59/2011 a intrat în vigoare la 30.06.2011 dată la care dispozițiile art.68 din Legea nr.567/2004 erau abrogate prin art.196 lit.f din Legea nr.263/2010.
In ceea ce privește veniturile utilizate la calculul punctajului mediu anual s-au respectat dispozițiile art.10 din O.U.G. nr. 59/2011 în sensul că, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, iar pentru perioadele ulterioare datei de 1 aprilie 2001, la determinarea punctajelor lunare se utilizează venitul brut lunar realizat care a constituit, conform legii, baza de calcul al contribuției individuale de asigurări sociale, așa cum acesta a fost înscris în declarația privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat sau, după caz, în declarația de asigurare ori în contractul de asigurare socială.
In drept a invocat art. 118 Cod procedură civilă.
Tribunalul Alba - Secția civilă, prin sentința civilă nr. 1029/07.05.2014 pronunțată în cauză a admis acțiunea formulată de către reclamanta C.E., împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii A. și în consecință:
A anulat decizia privind revizuirea pensiei pentru limită de vârstă nr.203139/13.12.2012.
A dispus emiterea și comunicarea unei noi decizii de pensie pentru limită de vârstă, cu uzitarea de către pârâtă a unui stagiu de cotizare necesar de 25 de ani, pentru determinarea punctajului mediu anual.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî, astfel, Tribunalul, a reținut următoarele:
Reclamanta, în calitate de personal auxiliar al instanțelor a beneficiat de pensie de serviciu conform art.68 din Legea nr.567/2004.
Prin decizia nr. 203139/13.12.2012 emisă de pârâtă a fost revizuită pensia reclamantei și a fost redus cuantumul acesteia.
Această decizie de revizuire a fost contestată de către reclamantă sub aspectul înlăturării pensiei de serviciu în dosar nr.10748/107/2011, acțiunea fiind respinsă la data de 25.09.2012 de către Curtea de Apel Târgu Mureș.
Urmare a deciziei pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș pârâta a emis încă o decizie de revizuire a pensiei la data de 13.12.2012, având ca temei de drept prevederile O.U.G. nr.59/2011.
Susținerea pârâtei privind faptul că nu se poate formula o contestație asupra stagiului complet de cotizare este nefondată deoarece, în decizia emisă la 15.07.2011 s-a utilizat un stagiu complet de cotizare de 28 ani și 2 luni la fel ca și în decizia emisă la 13.12.2012, acest stagiu nefăcând obiectul contestației înregistrate sub dosar nr.10748/107/2011, situație în care reclamanta nu mai poate reveni cu o nouă acțiune asupra acestui aspect.
Reclamanta a formulat în termenul legal o acțiune împotriva deciziei emisă de pârâtă la 13.12.2012, iar instanța va verifica aspectele semnalate și se va pronunța cu privire la temeinicia susținerilor părților cu aplicabilitate de la data pe care pârâta a cuprins-o în decizia emisă la data de 13.12.2012 fără a avea în vedere perioada anterioară acestei date.
Prin decizia nr. 60/31.01.2012 a Curții Constituționale a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr.119/2010, cu motivarea că atâta timp cât nu sunt afectate celelalte condiții privind stagiul efectiv de cotizare și vârsta dispozițiile acestui act normativ sunt constituționale. S-a reținut de asemenea, în principiu că în privința grefierilor stagiul complet de cotizare este cel prevăzut de Legea nr.567/2004 în vigoare în momentul pensionării, aspect ce nu îi afectează acestei categorii de personal înscrierea dreptului la pensie.
Potrivit art.68 din Legea nr. 567/2004, în vigoare la momentul pensionării reclamantei, stabilește o vechime de cel puțin 25 de ani în funcție, pentru a beneficia de dreptul la pensie de serviciu.
Potrivit art.3 din Legea nr.119/2010 pensiile stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii conform algoritmului prevăzut de Legea nr.19/2000, pentru aceste pensii fiind considerate a fi îndeplinite condițiile de acordare prevăzute în Legea nr. 19/2000. Aceste condiții de acordare a pensiei sunt vârsta de pensionare și stagiul de cotizare expres prevăzute de lege cu precizarea că pentru o pensie integrală solicitantul trebuie să realizeze un stagiu complet de cotizare.
Ulterior prin adoptarea O.U.G. nr.59/2011 legiuitorul a detaliat acest stagiu de cotizare, întrucât în art.8 alin. 3 al acestui act normativ s-a precizat în mod expres că se va lua în considerare stagiul de cotizare utilizat la deschiderea drepturilor inițiale de pensie, astfel cum a fost reglementat în legislația în vigoare la data stabilirii acestora, în măsura în care acest stagiu de cotizare este mai favorabil beneficiarului.
Art.8 alin.1 stabilește modalitatea de calcul a punctajului mediu anual, care este egal cu numărul de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate ce se împarte la stagiul complet de cotizare.
În soluționarea prezentei cauze o importanță deosebită au dispozițiile art. 2 din Legea nr.119/2010 care stipulează că pensiile de serviciu devin pensii pentru limită de vârstă în sensul Legii nr.19/2000 și ale art. 3 din același act normativ care arată modalitatea în care aceste pensii se recalculează, "considerându-se a fi îndeplinite condițiile de acordare prevăzute de Legea nr.19/2000";.
Prin urmare, situația de fapt arată că reclamanta a beneficiat de prevederile Legii nr.567/2004 care i-au acordat posibilitatea de a beneficia de pensie la împlinirea stagiului complet de cotizare de 25 de ani în funcția de grefier. La data înscrierii reclamantei la dreptul la pensie erau în vigoare dispozițiile Legii nr.567/2004 care asimilau stagiului complet de cotizare, vechimea de 25 de ani în funcția de personal auxiliar al instanțelor.
Legea nr. 119/2010 transformă pensiile de serviciu în pensii pentru limită de vârstă, stipulând în mod expres că pentru beneficiarul pensiei de serviciu se consideră a fi îndeplinite condițiile de acordare a pensiei prevăzute de Legea nr. 19/2000.
Condițiile de acordare a pensiei conform Legii nr.19/2000 sunt legate de vârsta de pensionare și stagiul complet de cotizare, orice derogări de la aceste două elemente fiind sancționate de legiuitor prin diminuarea corespunzătoare a punctajului obținut de beneficiarul pensiei.
A considera că beneficiarul pensiei de serviciu nu a îndeplinit stagiul complet de cotizare, pentru că cel prevăzut de legea specială este mai mic decât cel prevăzut de Legea nr. 19/2000 înseamnă a face efectele Legii nr.119/2010 să retroactiveze pentru că la momentul înscrierii titularului la pensie acesta îndeplinea condițiile obținerii unei pensii integrale.
Este foarte posibil ca titularul pensiei de serviciu să fi continuat activitatea până la împlinirea stagiului complet de cotizare prevăzut de Legea nr.19/2001 în situația în care ar fi putut anticipa adoptarea Legii nr.119/2010.
Tocmai pentru că legiuitorul a apreciat că beneficiarii pensiilor de serviciu au respectat legislația în vigoare la data acordării acestei pensii, a înțeles să rețină ca îndeplinite condițiile de pensionare în ceea ce privește vârsta și stagiul de cotizare al beneficiarului, în toate prevederile legale ce țin de reformarea pensiilor în sistemul asigurărilor sociale.
Prin OUG nr.59/2011 legiuitorul în conținutul art.8 alin. 3 a stabilit expres modalitatea de determinare a punctajului mediu anual, respectiv prin utilizarea stagiului de cotizare de la deschiderea drepturilor inițiale la pensie, așa cum acesta a fost reglementat în legislația în vigoare la data stabilirii dreptului la pensie, dacă acest stagiu de cotizare este mai favorabil beneficiarului. Ori acest stagiu de cotizare este de 25 de ani, așa cum rezultă din dispozițiile art.68 din Legea nr.567/2004.
Este adevărat că în prezent art. 68 din Legea nr.567/2004 este abrogat așa cum susține pârâta.
În stabilirea punctajului mediu anual nu se aplică dispozițiile art. 68 din Legea nr.564/2004 și dispozițiile art.8 alin. 3 din O.U.G. nr.59/2011 care precizează expres că se are în vedere stagiul de cotizare recunoscut prin aplicarea legislației în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie.
Dreptul la pensie al reclamantei a fost deschis la data de 01.11.2010 dată la care Legea nr.567/2004 era în vigoare.
Se poate observa prin aplicarea art. 8 alin. 3 că stagiul complet de cotizare favorabil beneficiarului este cel de 25 de ani, întrucât numărul de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale se împarte la stagiul complet de cotizare care în această situație este mai mic (25 ani), rezultând un punctaj mediu anual mai mare.
Se apreciază că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiilor art. 8 alin. 3 din O.U.G. nr. 59/2011, motiv pentru care urmează a fi admisă prezenta acțiune.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta C.J.P. A. , solicitând admiterea acestuia și rejudecând cauza să se dispună modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanta.
În expunerea de motive, recurenta susține că se face o gravă confuzie între stagiul de cotizare și vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie de serviciu.
Art.3 alin.1 lit. p din Legea nr.263/2010 definește stagiul de cotizare ca fiind perioada pentru care s-au datorat contribuții de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
Art. 68 alin.1 din Legea nr.567/2004 (forma inițială înainte de abrogare) prevedea că personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, astfel cum a fost prevăzut la art. 3 cu o vechime de cel puțin 25 de ani în funcție, beneficiază la împlinirea vârstei prevăzute de lege de pensie de serviciu";.
De altfel stagiul de cotizare realizat diferă de stagiul complet de cotizare utilizat la calcul punctajului mediu anual acesta din urmă raportându-se la vârsta standard de pensionare conform Anexei la O.U.G. nr.59/2011.
Referitor la aplicarea art.8 alin.(3) din O.U.G. nr.59/2011 acesta se aplică numai în condiții speciale"; prin excepție de la prevederile alin.(2) la determinarea punctajului mediu anual se ia în considerare stagiul de cotizare utilizat la deschiderea drepturilor inițiale de pensie, astfel cum a fost acesta a fost reglementat în legislația în vigoare la data stabilirii acestora, în măsura în care acesta este mai favorabil beneficiarului";.
Legea în vigoare la data acordării pensiei de asigurări sociale era Legea nr.19/2000 iar stagiul de cotizare utilizat raportat la vârsta standard de pensionare conform Anexei 9 din Normele de aplicare a Legii nr.19/2000 era de 28 de ani și 10 luni.
Pe cale de consecință vechimea necesară acordării pensiei de serviciu de 25 de ani era doar o condiție de înscriere la pensia de serviciu și nu reprezintă un stagiu complet de cotizare în înțelesul legislației de asigurări sociale.
În drept invocă: art. 466 Cod de procedură civilă.
Intimata reclamantă nu a formulat întâmpinare în această fază procesuală.
Curtea, analizând calea de atac declarata, constată următoarele:
Litigiul este pornit la data de 04.02.2013, deci, anterior intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă (intrat în vigoare la data de 15.02.2013), așa încât hotărârea primei instanțe rămâne supusă căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul, așa cum reiese expres din art.27 din NCPC.
În acest context, potrivit reglementării în materia litigiilor de asigurărilor sociale, așa cum este și litigiul de față, hotărârea tribunalului este supusă recursului, iar termenul de recurs este de 15 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond (art. 301 Cod de procedură civilă coroborat cu art.157,158 din Legea nr.19/2000).
Raportând aceste dispoziții legale la speță, instanța de recurs, constată că recursul promovat de pârâta este tardiv.
Astfel, potrivit art.103 Cod procedură civilă (1) neexercitarea oricărei cai de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedura în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
În speță, hotărârea instanței de fond a fost comunicată recurentei pârâte la data de 16.06.2014 (în acest sens proces verbal de primire aflat la dosar), iar recursul a fost înregistrat la Tribunal la data de 04.07.2014 (conform ștampilei de pe cererea de recurs); deci, după expirarea termenului prevăzut de legiuitor pentru exercitarea căi de atac; calculat pe zile libere conform cerințelor art.101 Cod procedură civilă.
Cum excepția tardivității este o excepție de procedură, fiind în legătură cu modul de desfășurare a judecății, peremptorie, pentru că odată admisă, are drept consecință respingerea cererii făcute cu nesocotirea termenului prescris de lege; este absolută sau relativă, după cum norma încălcată este imperativă sau dispozitivă, în cauză, Curtea, raportat la probele dosarului, va face aplicarea sancțiunii prevăzute de legiuitor.
Exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalității, potrivit căruia căile de atac sunt instituite de lege, ceea ce înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege.
Legalitatea căilor de atac implică totodată și consecința că mențiunea greșită în dispozitivul hotărârii care se atacată nu acordă părți o cale de atac pe care legea însăși n-a prevăzut-o sau dimpotrivă, nu-i răpește părții calea de atac pe cale legea i-a conferit-o.
Astfel, partea este obligată să țină cont exclusiv de prevederile legale, iar menționarea greșită de către instanța de fond în dispozitivul hotărârii a căi de atac nu poate conduce la înfrângerea principiului legalității cu privire la căile de atac prevăzute de lege în diferite materii.
Natura juridică a acestei excepții așa cum este reținută mai sus, impune analiza acesteia cu prioritate potrivit art.137 Cod procedură civilă, admiterea acesteia făcând inutilă analiza celorlalte aspecte ale recursului de față care vizează fondul pricinii.
Față de cele ce preced, Curtea, în baza art.312 alin.(1) Cod de procedură civilă, coroborat cu prevederile legale sus enunțate, a respins ca tardiv recursul cu care a fost investită în cauză.
| ← Drept procesual civil. Cale de atac împotriva încheierii de... | Aplicabilitatea Deciziei Curţii Constituţionale nr.269/2014... → |
|---|
