Principiul unicităţii cotei de contribuţie a soţilor la dobândirea bunurilor comune. Excepţie. Autoritatea de lucru judecat în materie.
| Comentarii |
|
Dacă între aceleaşi părţi, foşti soţi, a mai existat un proces de partajare a bunurilor comune, proces în cadrul căruia niciuna dintre părţi nu a cerut partajarea unui bun de valoare importantă, dobândit după separarea în fapt a soţilor, cu contribuţia exclusivă a unuia dintre ei, într-un proces subsecvent pentru partajarea acestui din urmă bun, nu poate fi invocată cu succes puterea de lucru judecat cu privire la cotele de contribuţie ale soţilor.
Secţia civilă, Decizia nr. 979 din 27 septembrie 2011
Prin sentința civilă nr. 8428/05.10.2010 pronunțată în dosarul nr. 6403/55/2010, Judecătoria Arad a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta F.(fostă H.)V. în contradictoriu cu pârâtul H.M. pentru sistarea comunității de bunuri a foștilor soți și, în consecință, a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, cu o cotă de contribuție egală, de 50% fiecare, cota de 2/3 din imobilul situat în municipiul Arad, […], înscris în CF […], compus din 3 camere, bucătărie, cămară și anexe în suprafață de 86 mp., în valoare totală de 25.334 Euro; a sistat comunitatea de bunuri a foștilor soți prin atribuirea cotei de 2/3 din imobilul în discuție, în natură, către pârât; a obligat pârâtul la plata sumei de 12.666 Euro, sau echivalentul în lei la data plății efective, către reclamantă, cu titlu de sultă, suma reprezentând cota de contribuție de 50% a reclamantei la dobândirea bunului comun, precum și la plata sumei de 1.594,20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria a reținut că, prin Sentința civilă nr. 4225/12.05.2009 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr. 1215/55/2008, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 456/A din data de 10.11.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 1215/55/2008, s-a dispus sistarea comunității de bunuri a foștilor soți.
Cu privire la bunul ce face parte din masa partajabilă și valoarea acestui bun, prima instanță a reținut că reclamanta, în cuprinsul acțiunii civile, a arătat că, din masa partajabilă face parte următorul bun: cota de 2/3 din imobilul situat în municipiul Arad, […] compus din 3 camere, bucătărie, cămară și anexe în suprafață de 86 mp, în valoare de 25.334 Euro, adică 104.883 lei.
Pârâtul nu a contestat apartenența la masa partajabilă a bunului imobil și nici valoarea acestuia. A contestat însă cotele de participare ale părților la dobândirea bunului comun.
Prima instanță a constatat că pârâtul a dobândit cota de 2/3 din imobilul susmenționat prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6.506 din data de 27.12.2006 de BNP P.M.P. Prin același contract, cota de 1/3 din imobil a fost dobândit de doamna M.A. Prețul imobilului a fost de 38.000 Euro. O parte din preț, respectiv 18.000 Euro, a fost achitat la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare. O altă parte din preț, în cuantum de 20.000 Euro, a fost achitat în prealabil către vânzătoarea L.R. de către doamnele M.A. și M.I., cu ocazia încheierii Promisiunii de vânzare-cumpărare autentificată.
Față de dispozițiile art. 30 C.fam., prima instanță, în baza art. 6733 C.proc.civ., a constatat că, cota de 2/3 din imobilul situat în municipiul Arad, […] compus din 3 camere, bucătărie, cămară și anexe în suprafață de 86 mp., în valoare totală de 25.334 Euro, dobândit în timpul căsătoriei părților, are calitatea de bun comun al acestora.
Cu privire la cotele de participare ale părților la dobândirea bunului comun, Judecătoria Arad a constatat că, prin Sentința civilă nr. 4225/12.05.2009 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr. 1215/55/2008, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 456/A/10.11.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 1215/55/2008, s-a dispus sistarea comunității de bunuri a foștilor soți. Prin această sentință, instanța a stabilit deja cotele de contribuție unice ale părților la dobândirea bunurilor comune, respectiv 50% din partea reclamantei și 50% din partea pârâtului. Această dispoziție a intrat în puterea de lucru judecat.
împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs, recalificat ulterior ca fiind apel, pârâtul H.M., solicitând modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, ca nefondată.
în motivare, apelantul a arătat faptul că sentința Judecătoriei Arad a fost data cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor art. 129 alin. (5) C.proc.civ. și ale art. 304 pct. 8 si 9 C.proc.civ.
Astfel, prima instanță nu a stabilit adevărul pe baza faptelor și prin aplicarea corectă a legii, ba mai mult, a nesocotit toate probele administrate în cauză, inclusiv înscrisurile autentice, bazându-se exclusiv pe anumite prezumții pe care le-a tras din examinarea selectivă a probelor administrate.
Prima instanță a reținut, cu totul eronat, că pârâtul nu a contestat apartenența cotei de 2/3 la masa partajabilă, ignorând cele 3 înscrisuri autentice cu forță probantă prevăzute de art. 1173 din C.civ.
Instanța de fond a stabilit cota de contribuție de ½ a reclamantei, absolut fără nicio legătură cu probele administrate în dosar, plecând de la aplicarea greșită a dispozițiilor privind autoritatea de lucru judecat. De altfel, din întreaga probațiune, pe care instanța de fond nu a examinat-o în mod riguros, având la îndemână autoritatea de lucru judecat, din dosarul nr. 4225/12.05.2009, rezultă că reclamanta nu a avut absolut nicio contribuție la dobândirea imobilului.
Prin Decizia civilă nr. 25/27.01.2011 pronunțată în dosarul cu același număr, Tribunalul Arad a admis apelul declarat de pârâtul H.M. împotriva Sentinței civile nr. 8428/5.10.2010 pronunțată de Judecătoria Arad în contradictoriu cu reclamanta F.V.; a schimbat în parte hotărârea atacată după cum urmează: a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei imobilul situat în Arad, […], în cotă de 100% pârâtul și 0% reclamanta; a înlăturat obligația pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 12.666 Euro sau echivalentul în lei la data plății efective, cu titlu de sultă către reclamantă; a menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate; a obligat reclamanta la plata către pârât a cheltuielilor de judecată în apel, constând în taxă de timbru, în sumă de 1330,25 lei.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că bunul supus partajului, reprezentând cota de 2/3 parte din imobilul înscris în CF 309906 Arad, a fost dobândit de pârât prin cumpărare la data de 27.12.2006, căsătoria părților fiind desfăcută la data de 2.04.2007 prin Sentința civilă nr. 2815 pronunțată de Judecătoria Arad.
La data perfectării contractului, cu toate că soții erau doar separați în fapt, pârâtul a declarat că este divorțat.
Prin sentința civilă nr. 4225/12.05.2009 pronunțată de Judecătoria Arad s-a dispus împărțirea bunurilor dobândite de părți sub durata căsătoriei, reținându-se că au avut o contribuție egală, de câte 50%, la dobândirea acestora.
Pentru bunul supus împărțelii în prezenta cauză nu se poate reține cota de contribuție sus arătată, deoarece a fost cumpărat de pârât în perioada în care era separat în fapt de reclamantă, astfel încât nu poate fi inclus în universalitatea bunurilor dobândite efectiv în timpul căsătoriei, când foștii soți se gospodăreau împreună, instanța având obligația de a cuantifica diferit contribuția foștilor soți la dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei atunci când reține că au fost achiziționate într-o perioadă de timp în care au întrerupt conviețuirea.
împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, atât reclamanta F.V., cât și pârâtul H.M., cereri înregistrate pe rolul Curții de Apel Timișoara la 19.04.2010.
Reclamanta F.V. a solicitat, prin recursul declarat, modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul respingerii apelului pârâtului H.M. declarat împotriva sentinței primei instanțe, cu cheltuieli de judecată.
în motivare, a arătat că prima instanță a interpretat și a aplicat greșit dispozițiile legale incidente în materia împărțirii bunurilor comune, atunci când a stabilit contribuția la dobândirea cotei de 2/3 din imobilul situat în Arad, […], ca fiind de 100% în favoarea pârâtului și de 0% pentru reclamantă.
A apreciat că această soluție este eronată, cu atât mai mult cu cât instanța de apel a reținut că bunul supus partajului este bun comun, fiind dobândit în timpul căsătoriei, iar din probele administrate în cauză nu s-a putut reține că apartamentul în litigiu ar fi un bun propriu al pârâtului, nefăcându-se dovada că s-ar încadra în vreunul din cazurile limitativ prevăzute de art. 31 C.fam.
în doctrină și jurisprudență s-a statuat că masa bunurilor comune reprezintă o universalitate de bunuri supusă aceluiași regim juridic, astfel că nu se poate reține o „contribuție diferită pe categorii de bunuri”, cum greșit a procedat instanța de apel „ci se apreciază contribuția asupra întregii mase de bunuri”.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor invocate și în limitele trasate de art. 304 și 306 alin. (2) C.proc.civ., față de actele dosarului și de prevederile art. 299 și urm. C.proc.civ., coroborate cu prevederile art. 30-31 C.fam., Curtea a constatat următoarele:
în ceea ce privește recursul declarat de către reclamanta F.V., este adevărat că jurisprudența și doctrina juridică sunt constante în a afirma că universalitatea juridică a bunurilor comune implică și unicitatea cotei stabilite la împărțeală pentru fiecare codevălmaș, în funcție de contribuția reală la dobândirea bunurilor luate în ansamblu, și nu pluralitatea de cote, respectiv diferențierea cotelor în raport de categorii diverse de bunuri.
însă, în speță, acest principiu nu poate fi aplicat fără observarea particularităților cauzei.
Astfel, părțile au mai avut pe rolul instanțelor judecătorești o cerere de partajare a bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei lor, ce a făcut obiectul dosarului nr. 1215/55/2008, finalizat irevocabil, dosar în care s-au reținut cote egale de contribuție la dobândirea bunurilor comune.
De observat că, în acel dosar, niciunul dintre foștii soți nu a cerut includerea în masa bunurilor comune supuse partajului a apartamentului în litigiu, deși reclamanta avea cunoștință de existența acestui bun, lucru ce rezultă din actele procesuale depuse în acel dosar și aflate la filele 38 și 27 din dosarul judecătoriei. Din cuprinsul acestor acte, rezultă că, în acel dosar, ambele părți au făcut vorbire de apartamentul din Arad, str. Transilvaniei nr. 16, reclamanta F.V. (pârâtă în acel dosar) afirmând în întâmpinarea depusă că „reclamantul [...] omite a preciza […] că din acești bani, realizați în Germania în 2005-2006, și-a cumpărat o casă în Arad, str. Transilvania nr. 16 […]” (fila 38 verso).
Rezultă, deci că, la momentul judecării acelui dosar, reclamanta F.V. cunoștea faptul că pârâtul dobândise acel imobil din banii obținuți la muncă în Germania, nesolicitând includerea bunului în masa partajabilă, deși putea și trebuia să facă acest lucru. Neprocedând de această manieră și cerând în trepte partajarea bunurilor comune, reclamanta urmărește obținerea unui beneficiu juridic, din propria culpă, lucru ce nu poate fi admis. Nu poate cere acum aplicarea principiului unicității cotei, în condițiile în care în dosarul anterior s-a stabilit cota de contribuție prin raportare la bunurile deduse judecății și la probatoriul administrat exclusiv cu privire la acestea în dosarul arătat.
Dacă apartamentul în discuție în prezenta cauză ar fi fost cerut în acel dosar, este probabil ca soluția să fi fost diferită sub aspectul cotei efective de contribuție la dobândirea bunurilor comune ale soților.
Ca atare, reclamanta nu poate invoca, cu succes, puterea de lucru judecat a sentinței pronunțate în dosarul nr. 1215/55/2008, în privința cotei de contribuție, atâta timp cât probatoriul avut în vedere în acea cauză nu viza și contribuția efectivă a soților la dobândirea și a acestui imobil.
(Judecător Claudia Rohnean)
| ← Inadmisibilitatea introducerii acţiunii de divorţ în... | Calificarea acţiunii - obligaţie a instanţei de judecată.... → |
|---|
