Privilegiul copărtaşului. Notare în cartea funciară. Condiţii
Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 170/R din data de 06.03.2014
Potrivit art. 1737 pct. 3 din Codul civil (1864), coerezii sunt privilegiați asupra imobilelor succesiunii, pentru garanția împărțelii făcute între ei și a sumelor cu care a rămas dator unul către altul, prin aceste dispoziții legale fiind reglementat privilegiul special imobiliar al copărtașilor.
Prin art. 55 alin. 4 din Legea nr. 7/1996, a cărui incidență a fost de asemenea reținută în speță, se prevede că în toate cazurile în care prin lege se acordă un privilegiu imobiliar sau o ipotecă legală pentru garantarea vreunui drept sau creanțe, acestea se vor înscrie din oficiu în cartea funciară, cu excepția situației în care părțile renunță în mod expres la acest beneficiu, iar înscrierea privilegiului sau a ipotecii legale se face, de regulă, în temeiul înscrisului din care rezultă creanța privilegiată sau care conferă dreptul de a lua o inscripție ipotecară.
Notarea sultei în cartea funciară s-a dispus în temeiul acestor prevederi legale, însă, în speță, trebuie avut în vedere faptul că în baza sentinței prin care s-a dispus partajul li s-a recunoscut petenților dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu. În prezent petenții figurează în cartea funciară ca fiind proprietarii imobilului respectiv, până la momentul înscrierii dreptului de proprietate al acestora sulta nefiind notată în cartea funciară.
Privilegiile imobiliare, între care este și privilegiul special imobiliar al copărtașilor, au ca obiect un bun imobil al debitorului, însă din moment ce petenții, care sunt proprietarii imobilului, nu sunt debitorii intimatei, aceasta nu își poate valorifica față de ei creanța pe care o are față de intimat.
Prin sentința civilă nr. 556 din 1 aprilie 2013, pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr. 2479/308/2012 s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului N. C. și totodată s-a respins plângerea formulată de petenții D. M. și D. C. M. împotriva încheierii nr. 21125/02.10.2012 a registratorului șef din cadrul BCPI Sigișoara, prin care s-a respins cererea de reexaminare la încheierea CF nr. 17294/16.08.2012, privind radierea sultei în sumă de 69.042 lei, înscrisă la C3 din CF nr. 50955 - C1 - U7, provenită din CF de pe hârtie cu nr. 9471/I UAT Sighișoara emisă de O.C.P.I. Mureș, în favoarea intimatei creditoare.
Prin aceeași sentință petenții au fost obligați la plata sumei de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea intimatei C. E.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătoria a reținut că a fost soluționată corect cererea de reexaminare a încheierii prin care s-a respins cererea de radiere a notării referitoare la sulta datorată de N. C. lui C. E. S-a reținut că intimata a avut notat acest privilegiu în cartea funciară la data de 24 ianuarie 2004, iar petenții au cunoscut că au dobândit imobilul de la unul dintre soți.
Prin decizia civilă nr. 169 din 09.09.2013 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. 2479/308/2012 s-a respins apelul declarat de petenții D. M. și D. C. M. împotriva sentinței civile nr. 556 din 1 aprilie 2013, pronunțată de Judecătoria Sighișoara și s-a dispus obligarea apelanților la plata către intimata C. E. a sumei de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că în mod corect prima instanță a apreciat că în anul 2004, când apelanții petenți au încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare cu N. C., în cartea funciară era notată sulta în sumă de 189.300.000 lei, în baza sentinței civile nr. 85/12.01.2004 a Judecătoriei Sighișoara, sumă datorată de intimatul N.C. intimatei C.E. Această notare a fost radiată doar cu ocazia întabulării în cartea funciară a dreptului de proprietate în favoarea lui N. C., în baza sentinței civile nr. 1530 din 13 decembrie 2010 a Judecătoriei Sighișoara, ocazie cu care s-a notat noua sultă, în sumă de 69.042 lei. Prin această din urmă hotărâre s-a rejudecat cauza având ca obiect partajul bunurilor comune, în urma desființării primei hotărâri de partaj după admiterea contestației în anulare de către Tribunalul Mureș.
Instanța de apel a reținut incidența în cauză a prevederilor art. 55 alin. 4 din Legea nr. 7/1996 și a prevederilor art. 1737 pct. 3 din Codul civil și totodată, în raport de aceste prevederi, s-a reținut că notarea sultei în cartea funciară este o consecință firească a hotărârii de partaj, iar faptul că prin aceeași hotărâre instanța s-a pronunțat asupra unei cereri incidentale, nu poate conduce la neînscrierea în cartea funciară a creanței intimatei C. E., întrucât chiar dacă cererea de intervenție ar fi fost judecată separat de cererea de partaj, s-ar fi ajuns la aceeași situație de înscriere a dreptului de proprietate al apelanților, bazat pe antecontractul de vânzare cumpărare și s-ar fi notat sulta la care a fost obligat promitentul-vânzător.
În privința cheltuielilor de judecată, instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod de procedură civilă.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs petenții D. M. și D. C. M. și au solicitat modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii apelului, respectiv a plângerii formulate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului petenții au arătat că atât instanța de apel, cât și instanța de fond în mod greșit au apreciat că plângerea formulată de ei este neîntemeiată, pe motiv că la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată ar fi existat notată în cartea funciară sulta acordată intimatei C. E. prin sentința civilă nr. 85/2004 a Judecătoriei Sighișoara și că petenții ar fi avut cunoștință de această sultă.
Petenții au susținut că la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată nu aveau cunoștință de această notare în cartea funciară, iar prin sentința civilă nr. 1530/2010, pronunțată în dosarul nr. 1033/308/2007 al Judecătoriei Sighișoara prin care s-a validat contractul de vânzare-cumpărare încheiat între petenți și N. C., s-a constatat în mod irevocabil calitatea lor de dobânditori de bună-credință. Pe de altă parte intimata nu a solicitat nici până la acest moment înscrierea în cartea funciară a sentinței civile nr. 1530/2010 a Judecătoriei Sighișoare.
Petenții au invocat faptul că prin modul în care s-au efectuat înscrierile în cartea funciară au fost prejudiciați, asupra imobilului proprietatea lor fiind înscrisă o sarcină, or obligația de plată a sultei nu le este opozabilă.
S-a menționat că sulta la plata căreia a fost obligat N. C. către intimata C. E. reprezintă o chestiune personală, care nu poate fi catalogată ca fiind un privilegiu ce trebuie înscris obligatoriu în cartea funciară, cât timp persoana interesată nu a cerut acest lucru.
Intimata C. E. a formulat întâmpinare și a solicitat, în principal, anularea recursului ca nemotivat, invocând faptul că deși petenții au invocat ca motiv de recurs dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, aceștia nu au arătat care sunt motivele de nelegalitate ale recursului, din dezvoltarea motivelor de recurs rezultând doar critici privind netemeinicia hotărârii atacate.
În subsidiar, intimata a solicitat respingerea recursului declarat de petenți, susținând că partajul bunurilor comune ale soților are efect declarativ, fiind opozabil inclusiv față de petenți, iar bunul cu privire la care s-a dispus partajul este grevat, în temeiul "privilegiului special al copărtașului";, de plata sultei de 69.042 lei în favoarea intimatei, neavând relevanță că petenții au fost apreciați ca fiind cumpărători de bună-credință.
S-a mai invocat faptul că privilegiul special al copărtașului se înscrie în cartea funciară atât în temeiul art. 1741 din Codul civil, cât și în temeiul art. 55 alin. 4 din Legea nr. 7/1996 și în condițiile în care privilegiul special al intimatei asupra imobilului pentru plata sultei rezultă din sentința de partaj, înscrierea lui în cartea funciară este obligatorie, chiar dacă bunul a devenit prin aceeași sentință proprietatea petenților.
Intimata a mai relevat că petenții au cunoscut faptul că au cumpărat un imobil provenit dintr-o împărțeală judiciară a bunurilor comune, imobil grevat de plata unei sulte și au acceptat această situație, buna lor credință neputându-se substitui normelor legale privind înscrierea din oficiu a privilegiului intimatei.
Examinând sentința atacată în raport de motivele de recurs invocate și din oficiu în baza art. 306 alin.2 Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția nulității recursului pentru neindicarea motivelor de nelegalitate, aceasta a fost respinsă de instanța de recurs la termenul din 6 martie 2014, reținându-se că argumentele invocate în memoriul de recurs permit încadrarea acestora în prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Referitor la fondul cauzei, Curtea a reținut că prin sentința civilă nr. 1530 din 13 decembrie 2010 a Judecătoriei Sighișoara, astfel cum s-a reținut și în fazele procesuale anterioare, s-a dispus partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei de intimații N. C. și C. E., prin atribuirea acestor bunuri în favoarea intimatului N. C., între bunurile respective figurând și imobilul înscris în CF nr. 9471 Sighișoara, nr. top. 3485/58,3485/58/1. În urma partajului intimatul N. C. a fost obligat la plata unei sulte în favoarea intimatei C. E. în cuantum de 69.042 lei.
Prin aceeași sentință s-a dispus obligarea intimatului N. C. să le dea petenților din prezenta cauză D. M.și D. C. M.act apt pentru întabulare cu privire la imobilul sus-menționat, în caz de refuz hotărârea judecătorească urmând să țină loc de act apt pentru întabulare.
În baza acestei sentințe, prin încheierea de carte funciară nr. 17294/2012, dată de B.C.P.I. Sighișoara s-a întabulat în CF nr. 50955-C1-U7 Sighișoara (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 9471/I Sighișoara), dreptul de proprietate al petenților și totodată, din oficiu, s-a notat în cartea funciară sulta în sumă de 69.042 lei, stabilită în favoarea intimatei C. E..
În urma cererii de reexaminare formulată de petenți împotriva acestei încheieri s-a apreciat că în mod corect s-a dispus înscrierea sultei în cartea funciară și ca atare, prin încheierea de carte funciară nr. 21125/2012 cererea de radiere a sultei a fost respinsă.
În ceea ce privește prevederile legale în privința cărora s-a apreciat că au incidență în cauză, Curtea reține că potrivit art. 1737 pct. 3 din Codul civil (1864), coerezii sunt privilegiați asupra imobilelor succesiunii, pentru garanția împărțelii făcute între ei și a sumelor cu care a rămas dator unul către altul, prin aceste dispoziții legale fiind reglementat privilegiul special imobiliar al copărtașilor.
Acest privilegiu se referă la garanția pentru plata sultei între copărtași, însă în speță trebuie avut în vedere faptul că deși în urma partajului imobilul în litigiu i-a fost atribuit intimatului N. C., concomitent cu partajul s-a dispus și obligarea acestuia să le dea petenților D. M. și D. C. M. act apt pentru întabulare cu privire la imobilul sus-menționat, dispunându-se totodată că în caz de refuz hotărârea judecătorească urmează să țină loc de act apt pentru întabulare.
În condițiile în care urmare a acestei dispoziții, petenții și-au întabulat dreptul de proprietate în cartea funciară, intimatul N. C. nu mai are vreun drept asupra imobilului ce a făcut obiectul partajului și ca atare acest imobil nu mai poate face obiectul garanției pentru plata sultei între copărtași, respectiv pentru plata sultei pe care acest intimat i-o datorează intimatei C. E..
Prin art. 55 alin. 4 din Legea nr. 7/1996, a cărui incidență a fost de asemenea reținută în speță, se prevede că în toate cazurile în care prin lege se acordă un privilegiu imobiliar sau o ipotecă legală pentru garantarea vreunui drept sau creanțe, acestea se vor înscrie din oficiu în cartea funciară, cu excepția situației în care părțile renunță în mod expres la acest beneficiu, iar înscrierea privilegiului sau a ipotecii legale se face, de regulă, în temeiul înscrisului din care rezultă creanța privilegiată sau care conferă dreptul de a lua o inscripție ipotecară.
Notarea sultei în cartea funciară s-a dispus în temeiul acestor prevederi legale, însă în speță trebuie însă avut în vedere faptul că în baza sentinței prin care s-a dispus partajul li s-a recunoscut petenților dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu. În prezent petenții figurează în cartea funciară ca fiind proprietarii imobilului respectiv, până la momentul înscrierii dreptului de proprietate al acestora sulta nefiind notată în cartea funciară.
Privilegiile imobiliare, între care este și privilegiul special imobiliar al copărtașilor, au ca obiect un bun imobil al debitorului, însă din moment ce petenții, care sunt proprietarii imobilului, nu sunt debitorii intimatei C. E., aceasta nu își poate valorifica față de ei creanța pe care o are față de intimatul N. C..
Ca atare, Curtea a apreciat că în mod greșit s-a procedat la înscrierea în cartea funciară a sultei stabilită în favoarea intimatei C. E., aceasta neputându-se prevala în raport cu petenții de dreptul conferit de privilegiul recunoscut de lege în favoarea copărtașilor.
De asemenea, în mod greșit s-a reținut în cauză că în anul 2004, când petenții au încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare, în cartea funciară era notată sulta în sumă de 189.300.000 lei vechi, în baza sentinței civile nr. 85/12.01.2004 a Judecătoriei Sighișoara.
Din actele dosarului rezultă că antecontractul de vânzare-cumpărare s-a încheiat în luna ianuarie 2004, iar sulta stabilită în baza acestei sentințe s-a notat în cartea funciară doar în luna noiembrie 2004, la data încheierii actului respectiv imobilul nefiind grevat de nicio sarcină. De altfel, prin sentința civilă nr. 1530/13.12.2010 a Judecătoriei Sighișoara, pronunțată ulterior sentinței civile nr. 85/12.01.2004 a aceleiași instanțe, s-a și reținut buna-credință a petenților la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare.
În consecință, instanța de recurs a reținut că în raport de situația actuală a imobilului, privilegiul invocat de intimata C. E. nu mai poate fi notat în cartea funciară și în consecință în mod greșit s-a făcut aplicarea în speță a prevederilor art. 1737 pct. 3 din Codul civil (1864) și art. 55 alin. 4 din Legea nr. 7/1996, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Față de cele ce preced, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul declarat de petenți și a modificat integral decizia atacată. Pe cale de consecință, a admis apelul declarat de aceiași petenți împotriva sentinței primei instanțe, pe care a schimbat-o în parte, în sensul a admis plângerea dedusă judecății și a dispus radierea din cartea funciară a sultei în sumă de 69.042 lei, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
← Răspunderea primarului. Natura juridică. Jurisprudență... | Suspendarea condiţionată a executării pedepsei. Revocare.... → |
---|