Cadru didactic. Indemnizaţie acordată cu ocazia pensionării. Prescripţia dreptului la acţiune.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 133/A din data de 27.02.2014
În cauză, nu sunt aplicabile prevederile art. 268 alin. 1 lit. e din Codul muncii, cum greșit a reținut prima instanță, ci dispozițiile art. 268 alin. 2 din Codul muncii, termenul de prescripție fiind cel de 3 ani. Astfel, potrivit textului legal menționat, în toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. 1 termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Conform dispozițiilor art. 50 din Contractul Colectiv de Muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, salariații care se pensionează pentru limită de vârstă primesc o indemnizație egală cu cel puțin două salarii de bază avute în luna pensionării, aceste dispoziții având forță obligatorie, conform prevederilor imperative ale art.241 alin.1 lit. d și art.243 din Codul muncii.
Deși potrivit art.9 și art.16 alin.1 din Legea nr.118/2000, în perioada 3 iulie 2010 - 31 decembrie 2010, nu se mai acordă ajutoare sau, după caz, indemnizații la ieșirea la pensie, acest text legal se referă exclusiv la drepturile la indemnizațiile de pensionare născute în această perioadă, iar nu anterior datei de 3 iulie 2010, întrucât, în baza art.15 alin.2 din Constituție, Legea nr.118/2000 nu poate retroactiva.
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2055 din 08.10.2013 a Tribunalului Mureș, pronunțată în dosarul nr. 3240/102/2013 s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și s-a respins ca prescrisă acțiunea civilă formulată de reclamanta M. R., în contradictoriu cu pârâții Colegiul Național "U.";, Consiliul local al Municipiului Tg.-Mureș, Primarul Municipiului Tg.-Mureș și Inspectoratul Școlar Județean Mureș.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că pretențiile reclamantei derivă dintr-un contract colectiv de muncă, fiind incidente dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. e din Codul muncii, conform cărora dreptul material la acțiune se prescrie în termen de 6 luni , în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia.
Tribunalul a reținut că drepturile bănești solicitate de reclamantă nu sunt drepturi salariale, ci un ajutor acordat cu ocazia pensionării, nefiind aplicabil termenul de prescripție de 3 ani reglementat de art. 171 din Codul muncii.
Apreciind că excepția prescripției primează, instanța de fond nu a mai analizat celelalte excepții și nici cererea de chemare în garanție formulată în cauză.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta M. R. a formulat apel, solicitând schimbarea sentinței atacate, evocarea fondului și admiterea acțiunii formulate.
În motivarea apelului, reclamanta a arătat că prima instanță a admis în mod eronat excepția prescripției dreptului material la acțiune, nefiind aplicabile dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. e din Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 3 ani, în conformitate cu prevederile art. 171 alin. 1 din Codul muncii.
Pe fondul cauzei, apelanta a arătat că dispozițiile legale invocate nu sunt abrogate și justifică acordarea drepturilor bănești solicitate prin acțiune.
În drept, apelanta a invocat dispozițiile art. 470, art. 471 alin. 1, art. 480 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Intimatul Inspectoratul Școlar Județean Mureș a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, arătând că prima instanță în mod legal a respins acțiunea ca prescrisă.
Examinând sentința atacată din perspectiva motivelor invocate, instanța de control judiciar a constatat următoarele:
Analizând criticile reclamantei cu privire la prescripția dreptului material la acțiune, Curtea a constatat că, în cauză, nu sunt aplicabile prevederile art. 268 alin. 1 lit. e din Codul muncii, cum greșit a reținut prima instanță, ci dispozițiile art. 268 alin. 2 din Codul muncii, termenul de prescripție fiind cel de 3 ani. Astfel, potrivit textului legal menționat, în toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. 1 termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Reclamanta M. R. a fost angajata pârâtului Colegiul Național "U."; până la data de 11.06.2010, dată față de care termenul de 3 ani nu a fost depășit, acțiunea fiind promovată la data de 22 mai 2013.
În consecință, dreptul material la acțiune al reclamatei nu a fost prescris, prima instanță admițând în mod greșit această excepție.
Constatând că prima instanță, în mod greșit a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 3 din Codul de procedură civilă, instanța va anula hotărârea atacată și va judeca procesul evocând fondul.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâților Colegiul Național "U."; și Inspectoratul Școlar Județean Mureș la plata indemnizației de pensionare la vârsta standard, în conformitate cu prevederile art. 50 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, coroborat cu art. 50 alin. din Legea nr. 128/1997, precum și obligarea pârâților Consiliul local și Primarul Municipiului Tg.-Mureș să asigure includerea fondurilor necesare plății indemnizației de pensionare în bugetul local.
În cauză s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul local și Primarul Municipiului Tg.-Mureș, excepție ce urmează a fi respinsă, reținând că pârâtul Consiliul local are calitate procesuală pasivă, conform art. 36 din Legea nr. 215/2001, art. 19 din Legea nr. 273/2006, art. 13 din O.U.G. nr. 32/2001, art. 7, art. 167 din Legea nr. 84/1995 și art. 8, art. 104 din Legea nr. 1/2011, acesta asigurând aprobarea în bugetul local a sumelor necesare pății drepturilor bănești solicitate prin acțiune. De asemenea, Primarul pârât are legitimare procesuală pasivă, conform art. 63 din Legea nr. 215/2001, întrucât acesta exercită funcția de ordonator de credite în privința sumelor solicitate prin acțiune, precum și potrivit art. 106 din Legea nr. 1/2011.
În cauză reclamanta a solicitat obligarea acestora la efectuarea demersurilor în vederea includerii în bugetul local a fondurilor necesare plății drepturilor bănești ce fac obiectul cererii, din această perspectivă neavând relevanță faptul că nu există raporturi juridice directe de dreptul muncii între reclamantă și acești pârâți.
Curtea a admis însă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Școlar Județean Mureș, reținând că acesta nu are legitimare procesuală în cauză, întrucât potrivit art.11 alin.5 din Legea nr. 128/1997, art. 142 lit. g din Legea nr. 84/1995, art. 33 alin. 7 și art. 38 alin. 5 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură de Învățământ, art. 2 art. 31 alin. 2 și art. 54 alin. 2 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură de Învățământ Preuniversitar de Stat pe județul Mureș (aplicabile pe perioada în litigiu), acest pârât are atribuții specifice angajatorului doar în ceea ce privește încadrarea pe posturi a cadrelor didactice prin organizarea concursurilor și a repartițiilor, nicidecum a plății indemnizațiilor de pensionare cuvenite personalului didactic.
În consecință, instanța a respins acțiunea reclamantei formulată împotriva Inspectoratului Școlar Județean Mureș ca fiind formulată împotriva unei persoane fără legitimare procesuală pasivă.
Pe fond, Curtea a reținut că reclamanta a fost pensionată în baza Legii nr.19/2000, începând cu data de 24.05.2010, conform Deciziei nr. 287751 din 30.06.2010 (fila 7), anterior având calitatea de cadru didactic la unitatea școlară pârâtă.
Potrivit adeverinței nr. 324 din 22 mai 2013 (fila 8) reclamanta nu a beneficiat de indemnizația de pensionare, angajatorul invocând dispozițiile art. 48 alin. 1 din Legea nr. 330/2009 și art. 10 din OUG nr. 1/2010.
Conform dispozițiilor art. 50 din Contractul Colectiv de Muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, salariații care se pensionează pentru limită de vârstă primesc o indemnizație egală cu cel puțin două salarii de bază avute în luna pensionării, aceste dispoziții având forță obligatorie, conform prevederilor imperative ale art.241 alin.1 lit. d și art.243 din Codul muncii.
Deși potrivit art.9 și art.16 alin.1 din Legea nr.118/2000, în perioada 3 iulie 2010 - 31 decembrie 2010, nu se mai acordă ajutoare sau, după caz, indemnizații la ieșirea la pensie, acest text legal se referă exclusiv la drepturile la indemnizațiile de pensionare născute în această perioadă, iar nu anterior datei de 3 iulie 2010, întrucât, în baza art.15 alin.2 din Constituție, Legea nr.118/2000 nu poate retroactiva.
Totodată, dispozițiile legale invocate de pârât, respectiv art. 48 alin. 1 din Legea nr. 330/2009 și art. 10 din OUG nr. 1/2010 nu sunt de natură a înlătura aplicarea prevederilor Contractului colectiv de muncă menționat anterior.
În consecință, instanța a admis acțiunea reclamantei și va dispune obligarea pârâtului Colegiul Național "Unirea"; la plata către aceasta a unei indemnizații egale cu două salarii de bază avute în luna pensionării.
De asemenea, au fost obligați pârâții Consiliul local și Primarul Municipiului Tg.-Mureș să includă în bugetul local sumele necesare plății drepturilor bănești stabilite prin această hotărâre.
Cu privire la cererea de chemare în garanție formulată de Municipiul Tg.-Mureș împotriva Inspectoratului Școlar Județean Mureș și Ministerului Finanțelor Publice, Curtea a constatat că Municipiul Tg.-Mureș nu are calitatea de parte în cauză, întrucât nu a fost chemat în judecată de către reclamantă și nici nu a formulat vreo cerere de intervenție, astfel că nu poate formula cereri incidentale. În acest sens, instanța amintește că potrivit revederilor art. 72 din Codul de procedură civilă, partea interesată poate să cheme în garanție o terță persoană, împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată sau în despăgubiri. În speță nu sunt îndeplinite condițiile textului legal menționat, astfel încât cererea de chemare în garanție urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
| ← Suspendarea condiţionată a executării pedepsei. Revocare.... | 1. Reabilitarea judecătorească. Instanţa competentă → |
|---|
