Procedura insolvenţei. Creanţă pretins garantată. Garanţie reală mobiliară constituită asupra sumelor de bani care vor intra în contul curent al societăţii. Lipsa oricărui disponibil în cont
| Comentarii |
|
Lipsa oricărui disponibil în contul asupra căruia s-a încheiat contractul de garanţie mobiliară relevă că nu pot fi aplicate dispoziţiile art. 6 alin. (5) lit. b) din Legea nr.99/1999 întrucât doar soldul creditor al unui cont bancar poate constitui un drept de creanţă al titularului contului faţă de bancă ori în absenţa soldului nu se poate reţine că există obiect al garanţiei un bun a cărui valorificare să asigure prioritate la satisfacerea creanţelor. Au caracter de creanţe garantate doar acele creanţe care beneficiază de o garanţie reală asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, or la data analizării declaraţiei de creanţă în contul deschis în baza contractului de credit nu existau bunuri respectiv sume de bani asupra cărora să se poată presupune că există o garanţie reală.
Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Decizia nr. 4196 din 31 octombrie 2011
Prin sentința comercială nr. 1835 din 18 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud, a fost respinsă contestația formulată de creditoarea Banca T. SA Cluj - Sucursala Bistrița, împotriva tabelului preliminar al creditorilor debitoarei SC S. SRL, întocmit de administratorul judiciar M.R.L. Iași SPRL
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că Banca T. SA Cluj - Sucursala Bistrița a depus cerere de înscriere la masa credală pentru recuperarea creanței în sumă de 319.694,82 lei, ca și creanță garantată, reprezentând credit, dobânzi și alte comisioane, împotriva debitoarei SC S. SRL.
Administratorul judiciar procedând la verificarea cererii de creanță, a considerat-o întemeiată pentru suma solicitată, respectiv 319.694,82 lei și a înscris creditorul Banca T. în tabelul preliminar întocmit la data de 15.04.2010 cu suma solicitată, însă la ranguri diferite.
Suma de 74.611,07 lei aferentă contractului de credit nr. 733/09.08.2006 cu prioritatea prevăzute de art. 121 al. 1 pct. 2 din Legea nr. 85/2006.
Suma de 245.083,75 lei aferentă contractelor de credit nr. 1437/14.11.2007, 1480/21.11.2007, 958/28.08.2008, 1079/25.09.2008, 1094/29.09.2008, 1101/01.10.2008, 1114/06.10.2008 a înscris-o cu prioritatea prevăzute de art. 123, pct. 7 din Legea nr. 85/2006, întrucât creditorul nu a anexat la cererea sa documente din care să rezulte caracterul garantat al creanței solicitate.
Contractele de credit menționate au constituite ca și garanții bilete la ordin în alb semnate de împrumutat în favoarea băncii și avalizate de asociatul administrator F.M.I. și contracte de garanție reală mobiliară având ca obiect chiar soldul contului din contractele de credit.
Art. 6 alin. (5) lit. b) din Lege nr. 99/1999 instituie posibilitatea afectării ca garanție a soldului creditor al unui cont bancar. Soldul creditor al unui cont bancar constituie un drept de creanță al titularului contului față de bancă. Astfel, acest sold, poate fi destinat ca garanție față de bancă pentru obligațiile titularului contului, cu condiția ca acest sold să existe.
în speță debitoarea are un cont în lei deschis la această unitate bancară, însă în acest cont nu figurează disponibilități bănești potrivit adresei nr. 1808/10.02.2010 comunicată de însăși Banca T.
Potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 99/1999 titlul VI contractul de garanție reală trebuie să conțină o descriere a bunului afectat garanției, iar în cazul în care bunul afectat garanției este o sumă de bani depusă într-un cont bancar, respectivul cont trebuie individualizat în mod distinct. Din textul de lege enunțat rezultă că, în această situație, în contractul de garanție încheiat între părți, pentru a respecta cerințele impuse prin dispozițiile legale menționate trebuiau individualizate atât suma de bani, asupra căreia se instituie garanția cât și contul respectiv. în consecință instanța reține că garanția instituită pentru garantarea creanței creditoarei Banca T. SA Cluj - Sucursala Bistrița, nu întrunește cerințele dispozițiilor legale menționate.
Susținerile acesteia potrivit cărora este posibilă constituirea de garanții asupra bunurilor viitoare este întemeiată, însă în această situație astfel cum rezultă din dispozițiile art. 18 din același act normativ o astfel de garanție produce efecte din momentul în care debitorul a obținut proprietatea asupra bunurilor care corespund descrierii stabilite în contract.
Pentru considerentele menționate instanța a constatat că garanția creditoarei nu a fost constituită în conformitate cu dispozițiile legale menționate și în consecință contestația a fost respinsă.
Creditoarea a formulat recurs împotriva acestei sentințe invocând prevederile art. 304 pct. 8 C.proc.civ susținând că creanța este integral garantată devenind incidente prevederile art. 121 din Legea nr. 85/2006 și nu cele ale art. 1237 din același act normativ , întrucât la data acordării creditelor a îndeplinit procedurile publicitate prevăzute în titlul VI art. 9 din Legea ne 99/1999.
Analiza recursului formulat raportat la motivul de recurs invocat și în raport de art. 304 1 C.proc.civ relevă următoarele:
Analizând contestația sub aspectul referitor la caracterul garantat al creanței Curtea reține că legiuitorul a definit creanțele garantate ca fiind creanțele persoanelor care beneficiază de o garanție reală asupra bunurilor din patrimoniul debitorului indiferent dacă acesta este debitor principal sau terț garantat față de persoanele beneficiare ale garanțiilor reale.
Aserțiunile recurentei referitoare la caracterul garantat al creanței rezultat din împrejurarea că s-a convenit constituirea unei garanții reale mobiliare asupra soldurilor creditoare prezente și viitoare în favoarea acesteia nu pot fi valorificate în maniera urmărită de contestatoarea recurentă.
Constituirea garanției asupra sumelor de bani care vor intra în contul curent al societății deschis la bancă în ipoteza inexistenței sumelor golește de conținut scopul urmărit prin instituirea unei garanții.
Textul art. 6 alin. (5) din titlul VI al Legii 99/1999 a statuat că intră sub incidența regulilor care guvernează garanțiile reale mobiliare „soldurile creditoare ale conturilor de depozit, depunerile de economii ori depozitele la termen deschise la instituții bancare sau financiare.
Doctrina a statuat în mod constant că prin cont de depozit se înțelege orice tip de cont care are o balanță pozitivă.
Dacă la un moment dat pasivul depășește activul soldul creditor este nul și în consecință nu poate îndeplini rolul de garanție ce i-a fost asignat.
Obiectul garanției nu este contul însuși , cum încearcă să acrediteze recurenta , în invocarea caracterului garantat al creanței sale , întrucât contul nu este un bun , ci doar un instrument de evidență.
Bunul afectat garanției îl reprezintă dreptul de a pretinde băncii plata unei sume de bani însă numai în limita soldului creditor.
Rangul creanțelor garantate și beneficiile de care se bucură creditorii garantați în procedură sunt o recunoaștere a diligenței superioare a acestora în raport de creditorii chirografari însă presupun existența unei garanții reale fie ea imobiliare sau mobiliare care ar asigura satisfacerea cu prioritate a creanței creditorului diligent ori în lipsa oricărei garanții la momentul deschiderii procedurii scopul urmărit prin instituirea unei garanții în absența acesteia nu mai poate fi realizat și ca urmare creanța nu poate fi caracterizată ca fiind o creanță garantată.
Lipsa oricărui disponibil în contul asupra căruia s-a încheiat contractul de garanție mobiliară relevă că nu pot fi aplicate dispozițiile art. 6 alin. (5) lit. b) din Legea nr.99/1999 întrucât doar soldul creditor al unui cont bancar poate constitui un drept de creanță al titularului contului față de bancă ori în absența soldului nu se poate reține că există obiect al garanției un bun a cărui valorificare să asigure prioritate la satisfacerea creanțelor.
Interpretarea prevederilor art. 80 din actul normativ menționat referitor la executarea garanției constituite din sume de bani în conturi bancare confirmă veridicitatea argumentelor ce au fost evidențiate în sensul în care se poate susține existența garanței doar în limita sumelor existente.
Judecătorul sindic a reținut în mod corect că au caracter de creanțe garantate doar acele creanțe care beneficiază de o garanție reală asupra bunurilor din patrimoniul debitorului ori la data analizării declarației de creanță în contul deschis în baza contractului de credit nu existau bunuri respectiv sume de bani asupra cărora să se poată presupune că există o garanție reală.
Sensul dispozițiilor art. 9 pct. 2 din Legea nr. 99/1999 potrivit cărora garanția reală acordă creditorului garantat dreptul de a-și satisface creanțe cu bunul afectat garanției înaintea oricărui creditor negarantat și înaintea altor creditori ale căror garanții reale sau drepturi asupra bunului afectat garanției au un prag de prioritate inferior este de a asigura creditorului diligent prevalența la valorificare a bunului în defavoarea creditorului mai puțin diligent care a acceptat doar gajul general însă aceste dispoziții apar ca fiind lipsite de substanță în ipoteza de față în lipsa bunului a cărui valorificare să asigure prioritatea recurentei.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 nu este prezent întrucât s-a justificat înscrierea creanței ca fiind chirografară în raport de lipsa disponibilităților respectiv a bunului ce ar fi presupus existența unei garanții reale mobiliare, astfel că nu se poate reține interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății și nici schimbarea naturii ori înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al actului.
Considerentele enunțate au relevat că prima instanță a realizat o corectă aplicare și interpretare a actelor juridice deduse judecății nefiind prezent motivul de recurs prevăzute de art.304 pct. 9 C.proc.civ. invocat de recurentă și nici alte motive de recurs de ordine publică astfel că în temeiul dispozițiile art.312 C.proc.civ. Curtea va respinge recursul declarat de creditoarea BANCA T. SA Cluj - Sucursala Bistrița împotriva sentinței comerciale nr. 1835 din 18.11.2010, a Tribunalului Bistrița Năsăud pe care o va menține în întregime.
(Judecător Augusta Chichișan)
| ← Capacitate de exerciţiu. Societate comercială. Radiere ca... | Procedura insolvenţei. Răspunderea membrilor organelor de... → |
|---|
