Acţiunea formulată de lichidatorul judiciar. Obligarea pârâţilor, foşti administratori statutari, să suporte pasivul societăţii comerciale debitoare
| Comentarii |
|
Nu sunt îndeplinite cerinţele art. 138 lit. a) din Legea nr. 85/2006 atâta timp cât foştii administratori statutari au înscris preţul bunului vândut în contabilitate, iar lichidatorul judiciar poate urmări silit pe cumpărător pentru recuperarea sumei. Sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 138 lit. c); deşi au înstrăinat un bun nu au făcut demersuri legale pentru încasarea preţului, ci au scos din contabilitatea societăţii comerciale suma reprezentând preţ.
Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Decizia nr. 1652 din 22 noiembrie 2011
Prin sentința civilă nr. 493 din 01.04.2011, Tribunalul Bacău a admis în parte cererea formulată de reclamantul Cabinet Individual de Insolvență P.N. în contradictoriu cu pârâții C.I. și S.A.
A fost obligat pârâtul C.I. la plata sumei de 62.300 lei și pârâtul S.A. la plata sumei de 167.300 lei reprezentând pasiv neacoperit al SC SCS-M SRL
A fost respinsă cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul S.M.
S-a reținut de instanța de fond că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău - Secția comercială și de contencios administrativ sub nr. 7071/110/2010, Cabinetul Individual de Insolvență P.N., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC SCS-M SRL, a chemat în judecată pârâții C.I., S.M. și S.A. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați în solidar la plata sumei de 323.392 lei reprezentând prejudiciu efectiv produs creditorilor societății falite prin săvârșirea de către pârât a faptelor prevăzute la art. 138 alin. (1) lit. a)-f) din Legea nr. 85/2006.
Analizând actele dosarului, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1324/27.11.2009 a Tribunalului Bacău (dosar nr. 2887/110/2009) a fost deschisă procedura insolvenței împotriva SC SCS-M SRL, fiind desemnat lichidator judiciar Cabinetul Individual de Insolvență P.N.
Lichidatorul judiciar a întocmit tabelul definitiv consolidat al creanțelor din care rezultă că totalul creanțelor împotriva debitoarei se ridică la suma de 323.392 lei, precum și raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la apariția stării de faliment a debitoarei, în care se concluzionează că apariția stării de insolvență este imputabilă asociaților C.I., S.M. și S.A., primii doi având și calitatea de administrator, prin săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 lit. a)-f) din Legea nr. 85/2006.
Din raportul întocmit de lichidator a rezultat următoarele:
în luna septembrie 2006, deși în contabilitatea debitoarei (respectiv în casieria acesteia sau în contul bancar) nu a fost înregistrată nicio intrare de sume aduse ca aport de asociați, totuși s-a efectuat o înregistrare cu o notă contabilă a sumei de 164.600 lei achitată direct de către C.I. și S.M., suma în cauză fiind înregistrată în contul de aport al asociaților, fără alte explicații (care este aportul fiecăruia dintre asociați).
La data de 19.02.2008 S.M. a depus ca aport asociat în contul bancar suma de 65.700 lei, iar la data de 20.02.2008 tot în contul bancar C.I. a depus suma de 102.700 lei, iar S.A. a depus suma de 28.700 lei.
Din suma de 197.100 lei adusă ca aport de cei trei asociați, debitoarea efectuează la data de 05.03.2008 o plată către SC R. SRL în sumă de 197.000 lei reprezentând contravaloare contract de asociere nr. 1/03.03.2008.
La data de 19.06.2008, SC R. SRL face către debitoare două plăți în contul bancar, și anume 197.000 lei reprezentând restituire sumă acordată conform contract nr. 1/03.03.2008 și 165.000 lei contravaloare factură nr. 1/12.02.2008 (pădurea cumpărată).
Din suma totală existentă la data de 19.06.2008 în contul bancar al debitoarei (362.000 lei) a fost retrasă în aceeași zi suma de 361.000 lei pe bază de ordine de plată, reprezentând retrageri aport asociați: C.I. a retras suma de 165.000 lei, iar S.A. a retras suma de 196.000 lei.
în drept, potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre faptele enumerate limitativ de textul legal.
Astfel, deși S.A. a adus ca aport în societate suma de 28.700 lei, a retras suma de 196.000 lei, deci o diferență în plus necuvenită de 167.300 lei; C.I. a adus ca aport suma de 102.700 lei, dar a retras suma de 165.000 lei, deci a retras mai mult cu 62.300 lei decât suma cuvenită.
Aportul de 164.600 lei înregistrat în septembrie 2006 nu poate fi avut în vedere, câtă vreme în contabilitate nu s-a înregistrat efectiv intrarea acestei sume.
Prin urmare, cei doi asociați au folosit disponibilitățile bănești ale societății în folosul propriu, prejudiciind astfel persoana juridică.
Celelalte fapte invocate de reclamant nu pot fi reținute în sarcina acestor doi pârâți, nici în sarcina pârâtului S.M., nefiind dovedite; de altfel, reclamantul a indicat doar la modul teoretic faptele prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006, fără a prezenta în concret în speță în ce ar consta faptele pârâților.
Art. 138 din Legea nr. 85/2006 instituie o prezumție relativă de existență a legăturii de cauzalitate dintre faptele enumerate de literele a - g și apariția stării de insolvență a persoanei juridice, deci implicit a prejudiciului cauzat creditorilor neîndestulați în procedura de lichidare.
Stabilindu-se faptul vecin și conex, și anume săvârșirea de către pârâți a uneia dintre aceste fapte cu vinovăție, se activează prezumția (deducându-se faptul generator de drepturi), astfel că pentru înlăturarea acesteia pârâții trebuie să iasă din pasivitate și să facă dovada că ajungerea persoanei juridice în stare de insolvență se datorează altor cauze ce nu le sunt imputabile, însă în speță pârâții nu au propus probe în vederea răsturnării prezumției.
împotriva hotărârii pronunțate de Tribunalul Bacău au promovat recurs pârâții C.I. și S.A., considerând-o nelegală motivat de faptul că nu s-au analizat corect actele dosarului din care rezultă că prețul pentru vânzarea-cumpărarea terenului a fost plătit de ei pentru societatea comercială, fiind trecut în actele contabile ale acesteia, respectiv contul 455; greșit face referire însă instanța la contul 456; nu s-au retras bani ce nu li s-ar fi cuvenit din societate.
Recursul a fost apreciat ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanța a reținut că pârâții se fac vinovați de încălcarea prevederilor art. 138 lit. a) din Legea nr. 85/2006 și anume retragerea din societatea comercială a sumei de 164.600 lei, ce nu a fost înregistrată în contabilitate.
Situația de fapt însă ce rezultă din actele dosarului, arată faptul că prin sentința civilă nr. 1324 din 27.11.2009 (fila 6 dosar fond), s-a admis cererea creditoarei SC A.P. SRL, prin lichidator judiciar și s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței a SC SCS-M SRL, pentru o creanță de 323.392 lei (fila 11 dosar fond):
Din Raportul cauzal (fila 12 dosar fond) a rezultat că începând cu luna iulie 2007, pârâții aveau cunoștință, pe baza raporturilor contractuale încheiate, că datorează creditoarei, suma de bani mai sus menționată, reprezentând preț.
Prin contract autentic de vânzare-cumpărare nr. 724/29.09.2006, societatea comercială debitoare reprezentată de pârâții-recurenți și S.M., a cumpărat de la o persoană fizică un teren în suprafață de 1.097.500 m2 pădure; prețul a fost plătit de recurenți, s-au înregistrat în contabilitate la codul - creditori - dar, din cele mai sus menționate a rezultat însă faptul că au folosit societatea comercială în interes propriu, privind retragerea sumelor.
Astfel, deși trebuiau să plătească către creditoarea SC A.P. SRL diferența de preț ca urmare a câștigării licitației, aceștia au achiziționat un alt bun imobil în iulie 2007, fără a se reflecta progresul sau profitul din punct de vedere financiar al societății comerciale debitoare; mai mult, în 17.04.2008 când creditoarea SC A.P. SRL a formulat acțiune în deschiderea procedurii insolvenței, lichidatorul judiciar al creditoarei a cerut executarea silită a debitoarei, însă aceasta înstrăinase toate bunurile și nu mai existau fonduri bănești.
Față de cele mai sus menționate, rezultă, fără echivoc, că faptele și activitatea recurenților îndeplinesc cerințele art. 138 lit. c) din Legea nr. 85/2006, urmând a suporta pasivul societății comerciale debitoare; pe cale de consecință, în temeiul art. 312 C.proc.civ. instanța a respins recursul, ca nefondat.
(Judecător Claudia Popescu)
| ← Eroare materială | Capacitate de exerciţiu. Societate comercială. Radiere ca... → |
|---|
