Capacitate de exerciţiu. Societate comercială. Radiere ca urmare a închiderii procedurii falimentului
| Comentarii |
|
Societăţile comerciale cu sediul în România sunt persoane juridice române şi după îndeplinirea formalităţilor de constituire în condiţiile legii, ele sunt învestite cu personalitate juridică. Printre efectele personalităţii juridice, se înscrie şi dreptul societăţii de a sta în justiţie în calitate de reclamantă sau pârâtă. Dreptul subzistă până la data radierii societăţii din registrul comerţului, acesta fiind în realitate şi momentul încetării existenţei sale ca persoană juridică. Din acest moment, intimata nu mai beneficiază de capacitatea de a-şi exercita drepturile şi obligaţiile, nu mai subzistă ca subiect de drept şi nici nu mai are îndreptăţirea legală de a fi parte în proces, întrucât este lipsită de legitimatio ad causam.
Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Decizia nr. 4138/R din 28 octombrie 2011
Prin sentința civilă nr. 4907 din 15.10.2010 a Tribunalului Sălaj s-a admis în parte acțiunea precizată a reclamantei SC S. SRL și a fost obligată pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ SĂLAJ, la plata sumei de 3000 lei reprezentând suma cuvenită reclamantei din bugetul asigurărilor pentru șomaj, în baza art. 85 din Legea nr. 76/2002.
S-a respins ca nefondată acțiunea reclamantei față de INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ SĂLAJ.
S-a respins ca nedovedit capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Obiectul acțiunii deduse judecății îl constituie restituirea sumei de bani în cuantum de 3000 lei, la care intimata reclamantă se consideră îndreptățită, conform dispozițiilor art. 85 din Legea nr. 76/2002, ca urmarea angajării a 6 persoane aflate în șomaj.
Potrivit art. 77 din Legea nr. 76/2002, legiuitorul a reglementat măsuri de stimulare a angajatorilor pentru încadrarea in munca a șomerilor constând în subvenționarea locurilor de munca, acordarea de credite in condiții avantajoase în vederea creării de noi locuri de munca, respectiv acordarea unor facilități.
Printre măsurile instituite în vederea subvenționării locurilor de muncă sunt și cele invocate de către intimata reclamantă și care se regăsesc în art. 85 din același act normativ, constând în scutirea angajatorilor, care încadrează în muncă pe perioadă nedeterminată șomeri în vârstă de peste 45 de ani sau șomeri care sunt părinți unici susținători ai familiilor monoparentale, pe o perioadă de 12 luni, de plată contribuției datorate la bugetul asigurărilor pentru șomaj, aferentă persoanelor încadrate din aceste I categorii, respectiv acordarea lunară, pe această perioadă, pentru fiecare persoană angajată din aceste categorii, a unei sume egale cu valoarea indicatorului social de referință în vigoare, cu obligația menținerii raporturilor de muncă sau de serviciu cel puțin 2 ani.
în concret, cererea reclamantei intimate vizează acordarea valorii indicatorului social de referință în vigoare, pentru fiecare dintre cei 6 angajați, cerere care însă nu intră sub jurisdicția muncii, întrucât suma pretinsă de angajator, în speță societatea intimată, nu își are izvorul într-un raport de muncă.
Subvenția menționată s-a întemeiat pe dispozițiile art. 85 din Legea nr. 76/2002 și se acordă din bugetul asigurărilor sociale de șomaj de către AJOFM, între aceasta din urmă și societatea intimată nefiind identificate raporturi specifice de muncă.
Mai mult, prin art. 61 din HG nr. 174/2002 privind normele metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002, s-a stabilit că subvenția cuvenită potrivit art. 85 din lege „se deduce de către angajator din contribuția pe care acesta este obligat, conform legii, să o vireze lunar în contul bugetului asigurărilor pentru șomaj. în cazul în care suma cuvenită este mai mare, diferența se recuperează prin intermediul agenției pentru ocuparea forței de muncă județene, respectiv a municipiului București, din bugetul asigurărilor pentru șomaj, în termen de 5 zile lucrătoare de la expirarea termenului prevăzut de lege pentru depunerea declarației lunare privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată la bugetul asigurărilor pentru șomaj aferente lunii respective.”
Potrivit convențiilor nr. 454/10.09.2008 și nr. 19/03.04.2009 încheiate între reclamantă și pârâta de rândul I , reclamanta beneficia, conform art. 85 din Legea nr. 76/2002, de subvenționarea locurilor de muncă pentru un număr de 6 persoane.
în cursul lunii iulie 2009 datorită faptului că reclamanta nu a depus actele necesare acordării subvențiilor până la data de 25 a lunii, pârâta de rândul I nu a acordat aceste subvenții în cuantum de 3000 lei.
Pârâta a considerat că a procedat corect având în vedere faptul că reclamanta s-a obligat să depună documentele necesare până la expirarea termenului legal pentru depunerea declarației lunare, iar acest termen , potrivit art.21 din Legea nr. 76 /2002 era data de 25 a lunii.
într-adevăr din conținutul actelor menționate reiese faptul că reclamanta trebuia să depună actele vizate de pârâtul de rândul II până la data de 25.07.2009 dar nu le-a depus decât în data de 28.07.2009.
Acest fapt însă , nu poate fi imputat reclamantei deoarece, după cum, reiese din declarațiile martorei Ș.M., aceasta s-a prezentat în perioada 14.07.2009-28.07.2009 zilnic la sediul pârâtului de rândul I dar acesta a refuzat vizarea actelor necesare.
Prin urmare, în lipsa culpei reclamantei și în spiritul prevederilor art.3 din Legea nr. 76/2002 potrivit căruia unul din obiectivele de pe piața muncii este stimularea angajatorilor pentru încadrarea persoanelor în căutarea unui loc de muncă , instanța a considerat fondată cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu AJOFM Sălaj.
Acțiunea reclamantei în contradictoriu cu ITM Sălaj a fost respinsă. Instanța a reținut că ITM Sălaj nu și-a asumat nici o obligație prin Convențiile nr. 454/10.09.2009 și nr. 19/03.04.2009.
A fost respinsă și cererea reclamantei privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată deoarece nu a fost făcută dovada efectuării unor astfel de cheltuieli.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs AJOFM Cluj solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate și respingerea contestației înaintată de reclamantă.
în motivarea recursului se arată că potrivit art.60 alin.5 din HG nr.174/2002 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă „pentru verificarea și acordarea sumei lunare cuvenite conform art.85 din lege, precum și scutirii de la plata contribuției prevăzută la alin. (4), angajatorii vor depune la agenția pentru ocuparea forței de muncă județeană, respectiv a municipiului București, odată cu declarația lunară privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată la bugetul asigurărilor pentru șomaj, aferentă lunii respective și un tabel nominal întocmit conform modelului prevăzut în anexa 20, însoțit de copii de pe pontaj și de pe statul de plată...”; potrivit art. 60 alin. (6) din același act normativ, „pentru luna pentru care angajatorii nu depun documentele prevăzute la alin.5 până la expirarea termenului prevăzut de lege pentru depunerea declarației lunare privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată la bugetul asigurărilor pentru șomaj, aferente lunii respective sau le completează altfel decât potrivit prevederilor legale ori cu date eronate, măsurile de stimulare prevăzute la art. 85 din lege, nu se acordă”.
Arată că termenul pentru depunerea actelor arătate mai sus este expres prevăzut la art. 21 din Legea nr. 76/2002, astfel „angajatorii la care își desfășoară activitatea persoanele prevăzute la art. 19, sunt obligați să depună, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se datorează drepturile salariale si/sau veniturile de natura acestora, la agenția pentru ocuparea forței de muncă în a cărei rază teritorială își au sediul sau domiciliul, declarația lunară privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată la bugetul asigurărilor pentru șomaj”.
Concluzionând relevă că reclamanta, datorită nedepunerii documentelor legale în termenul prevăzut de lege, este în culpă și în consecință AJOFM Sălaj are nu doar dreptul ci chiar obligația legală potrivit art. 60 alin. (6) din H.G. 174/2002 de a nu acorda măsurile de stimulare prevăzute la art. 85 din lege.
Precizează că instanța de fond nu a analizat în mod temeinic cui aparține culpa pentru nevizarea în termen a documentației de către pârâtul de rd.2; analiza situației și stabilirea culpei pentru faptul că ITM Sălaj nu i-a eliberat reclamantei documentele în cauză, vizate, pentru a fi depuse în termenul legal la AJOFM Sălaj are relevanță, în opinia recurentei, în soluționarea temeinică și legală a acestei cauze sub următoarele aspecte: stabilirea faptului dacă reclamanta este sau nu în culpă pentru nevizarea în termen a documentației depuse la ITM Sălaj; de asemenea, în privința unei eventuale solicitări de către reclamantă de daune pentru nevizarea în termen a documentației reclamantei din culpa pârâtului de rd.2, fapt ce a determinat pierderea de către reclamantă a subvenției pentru proprii angajați pentru luna în cauză, în sumă de 3000 lei, în situația stabilirii culpei acestuia.
în ședința publică din 28 octombrie 2011 recurenta a invocat excepția lipsei capacității procesuale a reclamantei, relevând că aceasta a fost radiată din evidențele Registrului Comerțului ca urmare a închiderii procedurii falimentului.
Deliberând asupra acestei excepții de ordine publică, Curtea reține următoarele:
Excepția lipsei capacității civile a reclamantei intimate se reflectă în plan procesual în lipsa capacității sale procesuale de a sta în justiție.
Potrivit art.1 din Legea 31/1990 societățile comerciale cu sediul în România sunt persoane juridice române. Astfel, după îndeplinirea formalităților de constituire în condițiile legii, societatea comercială este investită cu personalitate juridică. Printre efectele personalității juridice, se înscrie și dreptul societății de a sta în justiție în calitate de reclamantă sau pârâtă. Dreptul subzistă până la data radierii societății din registrul comerțului, acesta fiind în realitate și momentul încetării existenței sale ca persoană juridică.
în speță, reclamanta intimată, ca orice persoană juridică, a avut capacitate juridică, a dobândit drepturi și obligații, a participat la circuitul civil și-a exercitat drepturile, săvârșind acte juridice și a dobândit dreptul de a sta în instanță pentru a-și apăra interesele în calitate de reclamantă. Aceste drepturi au subzistat însă până când societatea reclamantă a fost radiată în urma închiderii procedurii falimentului prin sentința civilă nr.3857/ 15.06.2011 pronunțată de Tribunalul Sălaj. Din acest moment, intimata nu mai beneficiază de capacitatea de a-și exercita drepturile și obligațiile, nu mai subzistă ca subiect de drept și nici nu mai are îndreptățirea legală de a fi parte în proces, întrucât este lipsită de legitimatio ad causam.
Așa fiind în baza art. 312 C.proc.civ , Curtea va admite recursul declarat de pârâta AJOFM Sălaj împotriva sentinței civile nr.4907/2010 a Tribunalului Sălaj, pe care o va modifica în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta SC S. SRL ca urmare a admiterii excepției lipsei capacității procesuale.
(Judecător Simona Al Hajjar)
| ← Acţiunea formulată de lichidatorul judiciar. Obligarea... | Procedura insolvenţei. Creanţă pretins garantată. Garanţie... → |
|---|
