Proces-verbal de licitaţie. Acţiune în constatarea nulităţii actului. Calificarea naturii actului şi a acţiunii
| Comentarii |
|
Procesul-verbal de licitaţie nu este un act juridic civil în accepţiunea dată acestuia în dreptul substanţial de acord de voinţă al părţilor, ci un act de executare care se întocmeşte cu respectarea normelor din codul de procedură civilă privitoare la executarea silită norme pe care le invocă şi recurenta în acţiunea sa.
Secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 556 din 19 aprilie 2010
La data de 15.06.2007 reclamanta SC F.S. SA Craiova a chemat în judecată pe pârâtele SC M.C. SRL Alexandria şi SC F.S.S. SA, solicitând constatarea nulităţii absolute a procesului-verbal de licitaţie întocmit la data de 22.10.2004.
În motivarea cererii a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1120/28.09.2004, SC F.S.S. SA Craiova a devenit proprietara a 2 instalaţii de foraj, bunuri adjudecate de SC M.C. SRL şi că pârâta S.C. M.C. S.R.L. a solicitat printr-o cerere de chemare în judecată aflată pe rolul Tribunalului Dolj, obligarea reclamantei la predarea acestor bunuri pe motiv că a devenit proprietara lor în temeiul procesului-verbal de licitaţie întocmit la 22.10.2004 de executor judecătoresc B.F.– Biroul Executorului Judecătoresc R.V.
A susţinut că procesul-verbal de licitaţie invocat de pârâtă este nul absolut pentru lipsa obiectului juridic, întrucât la data vânzării la licitaţie cele 2 instalaţii de foraj erau înstrăinate către reclamantă fiind transmise în patrimoniul acesteia că în procesul-verbal de licitaţie debitorul este identificat în mod eronat, că actul nu conţine preţul de pornire al licitaţiei, că nu s-a întocmit în cauză un raport de evaluare şi un proces-verbal de sechestru, că au fost încălcate dispoziţiile art. 432 C.proc.civ., bunurile supuse vânzării aflându-se în comuna Vîrteju, judeţul Dolj, iar procesul-verbal a fost întocmit la Tg. Jiu. În drept s-au invocat dispoziţiile art. 948 pct. 3 C.civ., art. 962 C.civ. şi art. 449 C.proc.civ.
Pârâta SC M.C. SRL a formulat întâmpinare, considerând că în speţă nu se regăsesc dispoziţiile legale privind cauza de nulitate absolută a procesului verbal de licitaţie.
A arătat că au fost pronunţate de către Judecătoria Tg. Cărbuneşti patru hotărâri judecătoreşti prin care debitoarea a fost obligată la plata drepturilor băneşti către angajaţi şi i-au fost cedate aceste creanţe şi ulterior au fost învestite cu formulă executorie, iar la data de 22.10.2004 au fost adjudecate în contul creanţelor (…) toate bunurile prevăzute în procesul-verbal de sechestru întocmit la 16.10.2003.
A mai motivat că în urma licitaţiei a fost întocmită factură fiscală şi a devenit proprietara tuturor bunurilor din patrimoniul debitoarei S.C. F.S. Stoina, toate aspectele invocate în prezenta acţiune fiind deja soluţionate în cadrul unor contestaţii la executare în care s-a invocat de către reclamantă un drept de proprietate asupra bunurilor adjudecate, iar criticile aduse modului de desfăşurare a executării silite nu pot fi primite, acestea fiind invocate de o persoană străină de licitaţie şi totodată soluţionate în cadrul dosarelor nr. 205/317/2006 şi nr. 2538/317/2007 ale Judecătoriei Tg. Cărbuneşti.
Prin sentinţa civilă nr. 2655/25.02.2008 pronunţată de Judecătoria Craiova, în temeiul art. 158 Cod procedură civilă a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tg. Cărbuneşti, judeţul Gorj.
Cauza a fost calificată ca fiind contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 399 alin. (1) Cod procedură civilă, iar competentă să soluţioneze contestaţia este instanţa de executare conform art. 400 alin. (1) C.proc.civ., respectiv instanţa în circumscripţia căreia se află bunurile urmărite.
Pârâta SC M.C. SRL a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia tardivităţii contestaţiei la executare, excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia lipsei de interes a reclamantei.
Prin sentinţa civilă nr. 1950/12.06.2009, Judecătoria Tg. Cărbuneşti a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia lipsei de interes a reclamantei, invocate de pârâta SC M.C. SRL Alexandria, dar a admis excepţia tardivităţii invocată de pârâtă, respingând contestaţia la executare formulată de reclamantă ca tardivă.
Pe baza probelor administrate, instanţa a constatat că este învestită cu soluţionarea unei contestaţii la executare, chiar dacă reclamanta nu a intitulat-o contestaţie la executare, ci acţiune în constatarea nulităţii absolute a procesului-verbal de licitaţie întocmit la data de 22.10.2004, întrucât solicitarea în sensul de a se constata nulitatea absolută a unui act de adjudecare – act întocmit în cadrul dosarului de executare, este motiv de contestaţie la executare, ceea ce determină şi calificarea juridică a acţiunii ca fiind o contestaţie la executare.
A mai arătat că doar contestaţia la executare reprezintă mijlocul procedural prin intermediul căruia oricare dintre părţi sau terţele persoane interesate pot obţine desfiinţarea măsurilor ilegale de urmărire silită conform art. 399 alin. (1) C.proc.civ.
A concluzionat Judecătoria Tg. Cărbuneşti că reclamanta a luat cunoştinţă de procesul verbal de licitaţie, încheiat la data de 22.10.2004, anterior termenului de 15 zile prevăzut de art. 401 alin. (2) C.proc.civ., contestaţia la executare fiind înregistrată la data de 15.06.2007 pe rolul Judecătoriei Craiova.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta, susţinând că Judecătoria Tg. Cărbuneşti nu avea competenţa să judece cauza întrucât priveşte constatarea nulităţii unui act juridic şi că obiectul cauzei are natură juridică comercială.
Pe fond a arătat că procesul verbal de licitaţie este nul absolut întrucât anterior executării silite acţiunii bunurile fuseseră înstrăinate apelantei şi pentru că procesul verbal nu conţine preţul de pornire al licitaţiei, că executorul nu a întocmit raport de evaluare şi nici proces verbal de sechestru.
Prin decizia nr. 345/11.11.2009, Tribunalul Gorj a respins, ca nefondat, apelul.
Tribunalul a motivat că natura litigiului şi calificarea acţiunii s-a tranşat irevocabil prin sentinţa nr. 2655/2008 a Judecătoriei Craiova de declinare a competenţei care nu a fost atacată cu recurs şi că nu se mai pot repune în discuţie aceste chestiuni.
Cu privire la excepţia tardivităţii contestaţiei, a motivat Tribunalul că în mod corect s-a soluţionat prioritar cu respectarea dispoziţiilor art. 137 C.proc.civ., pentru că rezolvarea ei face de prisos soluţionarea cauzei pe fond, astfel că nu se impunea unirea excepţiei cu fondul.
Cât priveşte soluţia dată excepţiei, instanţa de apel a reţinut că este legală având în vedere că reclamanta a luat cunoştinţă de procesul verbal de licitaţie anterior termenului de 15 zile prevăzut de art. 401 alin. (2) C.proc.civ., pentru formularea contestaţiei la executare de către terţul care pretinde că are un drept real asupra bunului urmărit.
A mai reţinut instanţa de apel că motivele de nulitate a procesului verbal de licitaţie au făcut obiectul judecăţii în cadrul contestaţiilor la executare soluţionate anterior de instanţe.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta SC F.S.S. SA Craiova, invocând dispoziţiile art. 304 alin. (1) pct. 1, 3 şi 9 C.proc.civ. cu următoarea argumentare:
Deşi tribunalul a calificat calea de atac exercitată împotriva sentinţei ca fiind apel ca urmare a calificării naturii obiectului dedus judecăţii a persistat în calificarea acţiunii ca fiind contestaţie la executare – cu toate că reclamanta a învederat instanţei că a înţeles să o investească cu o acţiune în constatarea nulităţii absolute a actului de adjudecare întemeiată pe art. 948 pct. 3, art. 962 C.civ., pe art. 449 şi 401 alin. (3) C.proc.civ.
Instanţa de fond a fost necompetentă material să judece cauza în raport de obiectul cererii care priveşte nulitatea unui act juridic dar şi în raport de natura comercială a litigiului, ceea ce impune casarea cu trimitere a cauzei pentru judecarea în primă instanţă de către instanţa competentă.
Hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, procesul verbal de licitaţie fiind nul absolut pentru lipsa obiectului, întrucât la data la care a avut loc vânzarea la licitaţie, cele două instalaţii de foraj fuseseră înstrăinate recurentei, şi pentru că în act debitorul este identificat eronat, pentru că procesul verbal a fost întocmit în Tg. Jiu deşi bunurile se aflau în comuna Vîrteju din jud. Dolj, fiind încălcate dispoziţiile art. 432 C.proc.civ. pentru că procesul verbal de licitaţie nu conţine preţul de pornire a licitaţiei, pentru că executorul nu a întocmit raportul de evaluare şi nici procesul verbal de sechestru în dosarul 26/E/2004 şi nu avea competenţa de a conexa dosare de executare.
Recursul este nefondat.
Chestiunile privitoare la calificarea acţiunii şi a competenţei s-au analizat nu numai de către Judecătoria Craiova, instanţă ce şi-a declinat competenţa, ci şi de către instanţa învestită prin declinare, Judecătoria Tg. Cărbuneşti, după cum rezultă din considerentele SC nr. 1950/2008 a acestei din urmă instanţă.
Hotărârea de declinare a competenţei, rămasă irevocabilă, are putere de lucru judecat numai în ce priveşte instanţa care se dezînvesteşte.
Instanţa învestită îşi poate verifica la rândul ei competenţa, nu este legată de hotărârea care a învestit-o.
În speţă, această examinare s-a făcut de către Judecătoria Tg. Cărbuneşti, instanţa pronunţându-se atât asupra calificării juridice a acţiunii cât şi a competenţei sale în soluţionarea contestaţiei la executare şi excepţiile au primit o justă soluţionare.
Chiar dacă prin cererea de chemare în judecată reclamanta a cerut să se constate nulitatea procesului-verbal de licitaţie şi a invocat şi cauze de nulitate ale actului juridic prevăzute de Codul civil – calificarea acţiunii aparţine instanţei şi se face în raport de motivarea în fapt a cererii reclamantului.
În motivarea în fapt a acţiunii reclamanta a invocat în esenţă neregularităţi ale executării silite, lipsa unor elemente din procesul verbal privit ca act de executare silită – astfel că în soluţionarea cauzei a devenit incidentă reglementarea privind executarea silită iar nu dispoziţiile Codului civil privitoare la nulitatea actului juridic.
Pe de altă parte, procesul verbal de licitaţie nu este un act juridic civil în accepţiunea dată acestuia în dreptul substanţial de acord de voinţă al părţilor, ci un act de executare care se întocmeşte cu respectarea normelor din Codul de procedură civilă privitoare la executarea silită norme pe care le invocă şi recurenta în acţiunea sa.
Toate aceste considerente duc la concluzia că instanţele au fost învestite cu soluţionarea unei contestaţii la executare, iar nu a unei acţiuni de drept comun şi nici a unui litigiu comercial.
Cât priveşte competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare, aceasta aparţine conform art. 400 alin. (1) instanţei de executare, iar instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea, în speţă instanţa în circumscripţia căreia se află bunurile ce se urmăresc [art. 373 alin. (1) C.proc.civ.].
Prin sentinţa civilă nr. 2655/2008 de declinare, Judecătoria Craiova s-a dezînvestit, considerând că alta este instanţa de executare şi după cum s-a arătat mai sus, această hotărâre, rămasă irevocabilă prin nerecurare, are putere de lucru judecat în privinţa instanţei care s-a dezînvestit, iar instanţa învestită şi-a verificat la rândul ei competenţa şi a stabilit că este competentă.
Nu se poate reţine deci că hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe şi nu se impune casarea cu trimitere în baza art. 312 alin. (3) raportat la art. 304 alin. (1) pct. 3 C.proc.civ., chiar dacă tribunalul a reţinut greşit că nu se mai puteau repune în discuţie, de către instanţa învestită prin declinare, aspectele privitoare la calificarea acţiunii şi la competenţa materială, acestea fiind examinată în considerentele sentinţei şi corect rezolvate.
Celelalte critici formulate de recurent, privitoare la fondul cauzei, respectiv la nulitatea actelor de executare nu pot face obiect de examinare în recurs atâta timp cât nu au constituit obiect de judecată al instanţelor de fond, cauza fiind soluţionată pe cale de excepţie.
Astfel, instanţele au reţinut tardivitatea contestaţiei la executare iar, prin recurs, nu se contestă soluţia dată excepţiei, ci doar aspectele privitoare la competenţa de soluţionare în primă instanţă a cauzei şi chestiunile de fond ale cauzei.
Faţă de toate aceste considerente, urmează a se respinge, ca nefondat, recursul.
(Judecător Stela Popa)
| ← Acţiune în restituire imobil notificat. Lipsa răspunsului la... | Creditorii personali nu pot urmări bunul comun decât după... → |
|---|
