Răspunderea civilă a fondului de protecţie a victimelor străzii, în cazul în care conducătorul auto şi vehiculul care au provocat accidentul nu a fost identificaţi, ceea ce determină şi imposibilitatea verificării existenţei unei asigurări legal
| Comentarii |
|
Tribunalul BRAŞOV Sentinţă civilă nr. 114 /S din data de 28.07.2017
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BRAȘOV
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.114 /S
Ședința publică din data de 28.07.2017
Completul compus din:
PREȘEDINTE -V. M.
GREFIER- D. A.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cererii formulată de reclamanții G.L., G.A.-L., G.R., S.H.M.și F.A.-B.în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Protecție al Victimelor Străzii- prin reprezentant legal, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile orale asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 29.06.2017, încheierea acestui tribunal făcând parte integrantă din prezenta sentință și când, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru data de 10.07.2017 și apoi, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 25.07.2017 și, din aceleași considerente, a amânat pronunțarea pentru data de 28.07.2017.
TRIBUNALUL
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanții G.L., CNP XXX, G. A.-L., CNP XXXXXX, S. H.-M., CNP XXXXXXXXXX, G.R., CNP XXXXXXXX și F. A.-B., CNP XXXXXX au solicitat instanței obligarea pârâtului Fondul de Protecție a Victimelor Străzii la plata daunelor morale în cuantum de 800.000 lei pentru reclamanta G.L. și câte 500.000 lei pentru fiecare dintre ceilalți reclamanți, iar pentru reclamanta S. H.-M. și suma de 595,32 lei daune materiale, urmare decesului autorului lor G.R., în vârstă de 53 de ani, victimă a accidentului de circulație provocat de un autoturism rămas neidentificat până în prezent, care circula dinspre B. spre C..
Se arată împrejurările în care s-a produs accidentul rutier al cărui victimă a fost autorul reclamanților (soț și tată) la data de 28.11.2013, potrivit Raportului de autopsie medico-legală nr. 403/AUT/2013 din 29.11.2013 moartea a fost violentă, s-a datorat hemoragiei interne și externe, consecutivă unui politraumatism cu fracturi costale multiple și rupturii de organe interne (plămân drept, aortă, ficat), cu hemotorace drept, hemopericard și hemoperitoneu consecutiv. Leziunile traumatice constatate la autopsie, s-au putut produce prin comprimarea treimii superioare a toracelui, a gâtului și a jumătății inferioare a viscerocraniului, între două planuri dure, cu corpul aflat în decubit dorsal respectiv între planul dur al carosabilului și roata unui autovehicul cu motor, posibil în cadrul unui accident de trafic rutier.
În ceea ce privește daunele materiale, este bine știut faptul că un asemenea eveniment necesită un efort financiar considerabil pentru familia rămasă în viață, respectarea tuturor ritualurilor creștinești și ale celor specifice locului au necesitat numeroase cheltuieli pentru familia G., cuantumul total al cheltuielilor efectuate de reclamanți până în prezent ridicându-se la suma de 5.000 lei. Apreciază că instanța trebuie să țină cont de faptul că vor urma și alte cheltuieli referitoare la respectarea datinilor creștinești, aceste cheltuieli reprezentând un prejudiciu viitor, însă cert, fiind de înțeles că reclamanții nu au reușit să păstreze bonurile care dovedesc cheltuielile efectuate, daunele materiale vor fi dovedite cu martorul audiat în cauză.
Prejudiciul material înregistrat de reclamanți constă și în cheltuielile efectuate de aceștia cu deplasările apărătorului ales la organele de urmărire penală pentru studierea dosarului, obținerea copiilor din dosar și audieri, cheltuieli în cuantum de 595,32 lei, pentru care se vor depune documente justificative.
Cu privire la daunele morale, arată că reclamanții reprezintă soția și copiii defunctului G.R., un soț și un tată iubitor fiind mereu în preajma soției și a copiilor, a reprezentat pentru aceștia un sprijin de nădejde și nu i-a dezamăgit niciodată.
A fost un bărbat muncitor care s-a îngrijit mereu ca familia sa să aibă cât mai multe, se ocupa des de animalele din jurul casei, pasiune transmisă ulterior și copiilor săi și era un sprijin de nădejde pentru soția lui pe care o ajuta mult la treburile casei.
Familia G. a fost mereu o familie foarte unită, iar relațiile dintre părinți și copiii erau bazate pe dragoste, încredere și respect, se vizitau foarte des, fiecare sărbătoare fiind petrecută în sânul familiei, apariția nepoților a reprezentat o mare bucurie pentru R. aceștia venind cu mare nerăbdare la bunicul lor, știind că îi așteaptă multe dulciuri și multe povești pe care aceste le spunea cu multă pasiune.
După accident, viața familiei s-a schimbat iremediabil datorită dispariția tatălui și soțului prin moartea atât de violentă a acestuia care a reprezentat un șoc în viața familiei și a provocat o suferință deosebit de puternică întregii familii.
Suferința fiecărui reclamant, ca urmare a decesului soțului și tatălui, trauma
psihică la care aceștia au fost supuși sunt motivele care au stat la baza formulării prezentei cereri de chemare în judecată, prejudiciul reclamat fiind unul prin ricoșeu, un prejudiciu moral rezultat din atingerea adusă sentimentelor de afecțiune dintre ei și victimă.
Despăgubirea nu este în această situație reparatorie ci are menirea de a da o anumită satisfacție." Banii nu vor repara ceea ce, prin ipoteză este ireparabil dar vor avea virtute compensatorie" (Călina Jugastru" Prejudiciul-repere românești în context european" p.287).
Prin definiție "Prejudiciile prin ricoșeu" reprezintă acele prejudicii suferite de către terțe persoane, victime indirecte, cauzate acestora de prejudiciul inițial provocat direct și nemijlocit printr-o faptă ilicită sau alt eveniment victimei imediate, victimă indirectă fiind orice persoană care este legată printr-o relație de interes patrimonial sau nepatrimonial cu victima imediată și care, datorită prejudiciului corporal cauzat acesteia, suferă o pierdere economica sau este lezată în sentimentele ei de afecțiune față de respectiva victimă imediată. (Liviu Pop - Tratat elementar de drept civil - Obligațiile conform noului cod civil - pg. 575).
Daunele morale nu au legătură cu nivelul economic al celui care solicită repararea prejudiciului, sau cu nivelul social al victimei decedate și nu trebuie stabilite în funcție de posibilitățile financiare ale reclamanților (victimelor indirecte), nici ale persoanei vinovate de producerea accidentului și nici ale asigurătorului sau a celui care urmează să procedeze la despăgubirea victimelor, ele trebuie să reprezinte o compensare morală efectivă, care să dea substanță și să valideze dreptul constituțional la viață.
În cuantificarea daunelor morale instanța trebuie să țină cont de prejudiciul concret suferit de către reclamanți ca urmare a decesului soțului și tatălui acestora și de modul în care aceștia au fost afectați, dispariția defunctului G.R. fiind foarte greu de suportat, iar durerea resimțită de reclamanți nu va dispărea niciodată din sufletul lor, acesta fiind un om în putere, având doar 53 de ani, putând fi încă o perioadă lungă de timp un sprijin de nădejde pentru familia sa.
Cât privește argumentarea în drept, arată că reclamanții au calitatea procesuală activă ca persoane îndreptățite la repararea prejudiciului suferit urmare a decesului celui care a fost G.R., aspect ce rezultă din prevederile art. 1391 al. 2 Cod civil, potrivit cărora "Instanța judecătorească va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri ascendenților, descendenților, fraților, surorilor și soțului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum și oricărei persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existența unui asemenea prejudiciu,,.
Calitatea procesuala pasivă a Fondului de Protecție a Victimelor Străzii izvorăște din prevederile art. 54 din Legea nr. 136/1995, potrivit cărora, ...în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă".
În lipsa unei polițe RCA valabile, obligația de despăgubire revine pârâtei F.P.V.S., conform art. 61 alin. 3 din Legea 136/1995: "Fondul de Protecție a Victimelor Străzii este destinat plăților de despăgubiri pentru vătămări corporale sau decese, dacă autorul a rămas neidentificat, respectiv plăților de despăgubiri pentru avarierea ori distrugerea de bunuri și vătămări corporale sau decese, dacă vehiculul, respectiv tramvaiul, a fost neasigurat".
Atribuțiile Fondului de Protecție a Victimelor Străzii sunt prevăzute detaliat în Normele privind Fondul de protecție a victimelor străzii puse în aplicare prin Ordinul președintelui CSA nr. 1/2008, care a fost modificat prin Ordinul președintelui nr. 32/2000, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu dispozițiile referitoare și asociații și fundații.
Acestea sunt cele de organism de plată a despăgubirilor, centru de informare și organism de compensare, Fondul acordând despăgubiri persoanelor păgubite prin accidente de vehicule, dacă vehiculul care a provocat accidentul, a rămas neidentificat ori nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru prejudiciile produse, deși legea prevedea obligativitatea asigurării.
Prejudiciul produs în persoana reclamanților, victime indirecte, este consecința faptei ilicite a persoanei vinovate, iar existența legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu este indubitabilă, fiind întrunite în speță a condițiilor răspunderii civile delictuale, conform art. 1381 si urm. Cod civil.
Repararea prejudiciului de către pârâtă se impune având în vedere prevederile Legii nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, ale art. 26 lit. a, b și d din Norma nr. 23/2014 a Autorității de Supraveghere Financiară, privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.
În drept, cererea a fost motivată pe prevederile art. 49, art. 50, art. 54 din Legea nr. 136/1995, art. 24, art. 26 din Norma ASF nr. 23/2014, art. 1381, Ordinul președintelui CSA nr. 1/2008, Ordinul președintelui CSA nr. 32/2000, art. 1391 al. 2 și urm. Cod civil, art.2, art.15, din Legea 213/2015.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților, având în vedere că decesul victimei s-a produs din culpa sa proprie, aceasta aflându-se culcata pe carosabil, pe timp de noapte, fără însemne reflectorizante, în stare avansată de ebrietate cu o alcoolemie de 2,15%o răspunderea pentru consecințele evenimentului căzând exclusiv în sarcina victimei, Susține că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a conducătorului auto, iar pe cale de consecința nu poate fi antrenata nici obligația de plata a despăgubirilor de către FPVS.
Conform prevederilor Art. 41 din Legea nr. 136/1995: «în asigurarea de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii față de terțele persoane păgubite și pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil», iar, conform art. 27 alin 1 lit. b din Normele CSA nr. 14/2011 asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru cazurile în care proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului vinovat nu are răspundere civilă, dacă accidentul a fost produs din culpa exclusivă a persoanei prejudiciate, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 26 alin. (2) pct. 5. Art. 28 alin. 1 din Norme prevede că «În situația în care persoana prejudiciată a contribuit din culpă la producerea accidentului sau la mărirea prejudiciului, cel chemat să răspundă va fi ținut răspunzător numai pentru partea din prejudiciu care îi este imputabilă...»
Din interpretarea dispozițiilor de mai sus rezultă că asigurătorul nu acordă despăgubiri în cazul în care prejudiciul s-a produs din culpa persoanei prejudiciate.
În situația în care din probatoriul administrat va rezulta și culpa conducătorului auto, să se stabilească o culpă preponderentă a victimei în producerea accidentului, si să se reducă în mod corespunzător suma ce va fi acordată cu titlu de despăgubiri in favoarea reclamanților la suma de câte 8.000 lei cu titlu de daune morale pentru fiecare dintre reclamanți și să se respingă cererea de acordare a daunelor materiale.
Cheltuielile efectuate în dosarul penal în sumă de 595,32 Lei, nu se justifică, în raport de activitățile îndeplinite de organele de urmărire penală și de actele procedurale întocmite în cauza, respectiv Procesul verbal de cercetare la fața locului și Planul de măsuri, cheltuielile de deplasare ale apărătorului ales «pentru audieri», iar chitanța emisa de Parchetul de pe lângă Judecătoria B. reprezintă contravaloare copii xerox în dosarul nr. 137xx/P/2013 și nu în dosarul penal al cauzei, 944xx/P/2013.
În ceea ce privește cheltuielile de înmormântare ale defunctului în sumă de 5.000 lei, precizează că, pentru stabilirea despăgubirilor, sunt aplicabile prevederile legii speciale a asigurărilor, în care sunt prevăzute atât categoriile de daune materiale ce pot fi acordate de asigurător în cazul producerii riscului asigurat, cât și modalitatea de cuantificare a acestora, cuprinse în prevederile art. 49 pct. 2 din Norma la Ordinul CSA nr. 14/2011, astfel .
«La stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane se au în vedere următoarele: 2. în caz de deces: a) cheltuielile de înmormântare, inclusiv pentru piatra funerară, precum și cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative; b) cheltuielile cu transportul cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare, probate cu documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul până la localitatea în care se face înmormântarea; »
Arată că nu orice mijloc de proba este admisibil în dovedirea daunelor materiale la care urmează a fi obligat un Asigurător RCA (spre exemplu, nu poate fi avută în vedere proba testimonială), iar în probațiune reclamanții aveau obligația să depună la dosar înscrisuri din care să rezulte indubitabil existența și întinderea prejudiciului pretins și a legăturii de cauzalitate dintre acesta și fapta ilicită, probat cu documente justificative.
Daunele materiale nu pot fi probate prin audierea unui martor nici în raport de prevederile art. 309 alin 1-3 Cod procedura civila, ci doar cu documente justificative, având în vedere că pentru toate aceste cheltuieli trebuie să existe înscrisuri fiscale (bonuri, chitanțe, etc.).
Repararea prejudiciului în prezenta cauză se întemeiază pe dispozițiunile legii speciale ca temei juridic, aceasta fiind dreptul comun în materie de asigurări, prin care despăgubirea pentru daunele morale în cazul vătămării corporale a unor persoane este reglementata a fi acordata, conform Art. 49 pct. 2 lit. d din Norma anexa la Ordinul CSA nr. 14/2011. «în conformitate cu legislația și jurisprudența din România. »
Este adevărat că legea speciala a asigurărilor prevede numai aceste principii pentru cuantificarea daunelor morale, lăsând magistratului judecător dificila sarcină de stabilire a sumelor pe care persoana vătămată este îndreptățită să le primească, însă, prin jurisprudența creată de instanțele române s-au cristalizat și criterii pentru o practica relativ unitară în cazul deceselor, raportat la venitul mediu pe economie în România, acordându-se, în medie, rudelor cele mai apropiate ale victimelor (părinți, copii) echivalentul acestui venit pentru o perioada de circa 2-3 ani. În acest mod s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg, în cauza Anca Carmen Voiculescu contra României, având ca obiect despăgubiri civile ca urmare a decesului mamei sale în accident rutier, dând câștig de cauză petentei și stabilind că este îndreptățită să primească daune morale în cuantum de 15.000 Euro.
Având în vedere că infracțiunea din care a rezultat decesul victimei a fost săvârșită din culpă si nu cu intenție, că suferințele pentru pierderea unui membru de familie nu diferă funcție de sumele cerute cu titlu de daune morale, de poziția sociala și/sau materială a victimelor accidentelor sau a persoanelor vinovate, acestea fiind similare pentru toate părțile vătămate, culpa preponderenta a victimei în producerea accidentului și jurisprudența în cauze similare, in conformitate cu dispozițiile Art. 49 pct. 2 lit. d din Norma CSA., apreciază că despăgubirile pentru daune morale acordate de instanță ar trebui cuantificate la valoarea de câte 8.000 lei pentru fiecare dintre reclamanți, sumă redusă proporțional gradului de culpă preponderentă a victimei.
În probațiune s-au depus înscrisuri, fiind administrată și proba testimonială și atașat dosarul penal 13705/P/2013.
Analizând cererea reclamanților în raport cu dispozițiile legale în materie și probele existente la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
În speță ne aflăm în ipoteza săvârșirii unui accident de circulație de către un conducător auto neidentificat, cu un autovehicul neidentificat și implicit fără existența unei polițe de asigurare auto obligatorie, operând prevederile legale care reglementează repararea prejudiciului suferit urmare decesului victimei de către pârâtul Fondul de protecție a victimelor străzii.
Starea de fapt nu este contestată, antecesorul reclamanților fiind victima unui accident rutier care a avut loc la data de 28.11.2013, decesul survenind urmare multiplelor leziuni traumatice provocate de autovehicul, cum rezultă din Raportul de autopsie medico-legală nr. 403/AUT/2013 din 29.11.2013, moartea numitului G. R. fiind una violentă, datorată "hemoragiei interne și externe, consecutivă unui politraumatism cu fracturi costale multiple și rupturii de organe interne (plămân drept, aortă, ficat), cu hemotorace drept, hemopericard și hemoperitoneu consecutiv. Leziunile traumatice constatate la autopsie, s-au putut produce prin comprimarea treimii superioare a toracelui, a gâtului și a jumătății inferioare a viscerocraniului, între două planuri dure, cu corpul aflat în decubit dorsal respectiv între planul dur al carosabilului și roata unui autovehicul cu motor, posibil în cadrul unui accident de trafic rutier"; (filele 112-113 dosar de urmărire penală nr. 13.075/P/2013, atașat).
Prin același Raport se concluzionează în sensul că sângele recoltat de la cadavru conținea 2,15%o alcool.
Asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi este reglementată de legislația europeană prin Directiva 2009/103/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 16 septembrie 2009, prin care au fost codificate Directiva 72/166/CEE din 24.04.1972, Directiva 84/5/CEE din 30.12.1983, Directiva 90/232/CEE din 14.05.1990, Directiva 2000/26/CE din 16.05.2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la asigurarea de răspundere civilă auto și de modificare a directivelor 73/239/CEE și 88/357/CEE ale Consiliului (a patra directiva privind asigurarea auto) si Directiva 2005/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11.05.2005 de modificare a directivelor 72/166/CEE, 84/5/CEE, 88/357/CEE si 90/232/CEE și a Directivei 2000/26/CE.
În Cap. 4 din Directiva 2009/103/CE se stabilesc regulile referitoare la despăgubirea pentru prejudiciile cauzate de un vehicul neidentificat sau de un vehicul pentru care nu a fost îndeplinita obligația de asigurare, iar art. 10 stabilește că "fiecare stat membru instituie sau autorizează un organism responsabil cu despăgubirea, cel puțin in limitele obligației de asigurare, a pagubelor materiale sau a vătămărilor corporale cauzate de un vehicul neidentificat sau de un vehicul pentru care nu a fost îndeplinita obligația de asigurare" și că "statele membre nu pot autoriza organismul să condiționeze plata despăgubirii de dovedirea de către victimă, într-un fel sau altul, a incapacității sau refuzului persoanei responsabile de a plăti".
Obligația de transpunere în dreptul intern a prevederilor cuprinse în directivele privind asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi, a fost îndeplinită prin dispozițiile art. 25 ind. 1 din Legea nr. 32/2000, privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările ulterioare, care reglementează Fondul de protecție a victimelor străzii ca "organism responsabil cu despăgubirea", în sensul art.10 din Directiva 2009/103/CE.
Normele privind Fondul de protecție a victimelor străzii, adoptate în temeiul Legii nr. 32/2000 și puse în aplicare prin Ordinul președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 1/2008, cu modificările ulterioare, prevăd prin art. 3 alin. (1) că Fondul acordă despăgubiri persoanelor păgubite prin accidente de vehicule, dacă vehiculul care a provocat accidentul nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, cu toate ca legea prevedea obligativitatea asigurării; în art. 3 al. (2) Dacă autorul accidentului rămâne neidentificat, Fondul acordă despăgubiri numai pentru vătămări corporale sau decese, în art. 3 alin. (3), că în cazul în care pentru vehiculul care a provocat accidentul nu a fost îndeplinită obligația de a încheia asigurarea R.C.A., "Fondul acordă persoanelor prejudiciate despăgubiri atât pentru daune materiale, cât și pentru vătămări corporale sau decese"; iar în art. 3 alin. (4) teza I, ca "Fondul intervine ca garant pentru respectarea obligației de despăgubire fără însă a putea opune persoanelor păgubite beneficiul de discuțiune în raport cu persoanele vinovate de producerea accidentului".
Posibilitatea valorificării drepturilor persoanelor păgubite prin accidente de vehicule în raport cu Fondul de protecție a victimelor străzii, pe calea acțiunii în justiție, rezultă din prevederile art. 11 alin. (1) " drepturile persoanelor păgubite prin accidente de vehicule supuse înmatriculării, în care autorul a rămas neidentificat sau vehiculul nu este asigurat de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, se exercita împotriva Fondului";; art. 11 alin. (2) "persoanele prejudiciate care au înaintat acțiune în justiție împotriva persoanei sau persoanelor responsabile pentru repararea prejudiciului vor fi despăgubite de Fond în baza hotărârii judecătorești", Fondul având "legitimare procesuala pasivă, în calitate de garant al obligației de despăgubire, în limitele și în condițiile prevăzute de reglementările legale în vigoare";.
Astfel, pârâtul este persoana chemată să răspundă, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta autorului neidentificat al accidentului rutier care a cauzat decesul antecesorului reclamanților, aceștia fiind soția supraviețuitoare și fiii defunctului, cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 12-21 ale dosarului.
Răspunderea civilă a Fondului, rezultată din normele interne care transpun legislația comunitară în materie, urmăresc obiectivul înscris în preambulul Directivei 2009/103/CE potrivit căruia victima să nu rămână nedespăgubită în cazul în care conducătorul auto și vehiculul care au provocat accidentul nu a fost identificați, ceea ce determină și imposibilitatea verificării existenței unei asigurări legale a acestora.
Pentru aceste considerente, având în vedere și starea în care se afla victima în momentul accidentului, cauzată de existența unei alcoolemii de 2,15%o, cum rezultă din Raportul de autopsie medico-legală nr. 403/AUT/2013 din 29.11.2013, culpa acesteia în producerea accidentului fiind evidentă, dar nu de natură a o înlătura pe cea a conducătorului auto neidentificat, instanța va admite în parte acțiunea reclamanților, în temeiul prevederilor art. 1391 din Codul civil raportate la cele ale normelor speciale ale Ordinului nr. 1 din 04.03.2008 pentru punerea în aplicare a Normelor privind Fondul de protecție a victimelor străzii.
Potrivit art. 1391 al. 2 Cod civil, Civil "Instanța judecătorească va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri ascendenților, descendenților, fraților, surorilor și soțului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum și oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existența unui asemenea prejudiciu";.
Astfel, în ceea ce privește daunele materiale, se constată că acestea sunt în cuantum de 595,32, reprezentând cheltuieli determinate de studiul dosarului penal anterior promovării prezentei acțiuni (filele 41-43), cele vizând cheltuielile de înmormântare nefiind probate de către reclamanți.
Sub aspectul daunelor morale instanța reține că în absența unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a daunelor morale, jurisprudența a statuat că acestea se stabilesc de instanță în raport cu consecințele negative suferite de victima accidentului auto, importanța valorilor lezate, în ce măsură au fost lezate aceste valori, intensitatea și consecințele traumei fizice și psihice suferite, în ce măsură i-a fost afectată situația familială, socială și profesională.
În jurisprudența în materie s-a reținut că prin mărimea ei, suma de bani acordată cu titlu de daune morale nu trebuie, într-adevăr, să devină o sursă de îmbogățire pentru victimă, dar nici să aibă numai un caracter pur simbolic, ci ea trebuie să reprezinte doar atât cât este necesar pentru a ușura ori compensa, în măsura posibilă, suferințele pe care le-au îndurat sau eventual mai trebuie să le îndure descendenții victimei.
Această despăgubire bănească este destinată ușurării situației persoanei sau persoanelor lezate, acordării unei satisfacții compensatorii, o categorie juridică cu caracter special și ea nu trebuie acordată într-un cuantum simbolic datorită imposibilității, cu totul firești, de stabilire a unei concordanțe valorice exacte între cuantumul său și gravitatea prejudiciului la a cărui reparare este destinată să contribuie. Ea nu poate fi acordată într-un cuantum simbolic nici pe considerentul că, acordată într-un cuantum mare, ar putea constitui o sursă de îmbogățire fără temei legitim pentru terța persoană păgubită, deoarece cuantumul daunelor morale acordate de instanță nu se stabilește arbitrar, ci el trebuie să fie rezultatul unei analize atente a împrejurărilor concrete ale cauzei (intensitatea și durata suferințelor psihice încercate de terța persoană păgubită, determinate de gravitatea pierderii suferite în contextul situației sale concrete - legătura de rudenie cu victima accidentului, relațiile afective cu aceasta, suportul material asigurat în timpul vieții de victima accidentului și altele asemenea), deci a unor elemente obiective, care înlătură posibilitatea ca despăgubirea bănească acordată să constituie un mijloc imoral de îmbogățire a victimei.
Pentru a-și păstra caracterul de "satisfacție echitabilă";, daunele morale trebuie acordate într-un cuantum care să nu le deturneze de la scopul și finalitatea prevăzute de lege, spre a nu deveni astfel un folos material injust, fără justificare cauzală în prejudiciul suferit și consecințele acestuia. Astfel, despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporționalitate cu dauna suferită, în scopul asigurării unei juste compensații a suferințelor pe care le-au îndurat sau eventual mai trebuie să le îndure terțele persoane păgubite.
Potrivit "Ghidului pentru soluționarea daunelor morale"; elaborat de Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, posibil de studiat pe pagina de internet, au fost avute în vedere un număr semnificativ de decizii ale Curților de Apel din România pronunțate în anii 2009 și 2010, media generală a despăgubirilor acordate pentru decesul părintelui în cazul copilului minor este de 51.324 lei, pentru decesul copilului este de 75.097 lei, pentru decesul soțului este de 52.510 lei, iar pentru decesul fratelui este de 29.212 lei.
În speța dedusă judecății, defunctul G. R. a lăsat în urma sa o familie grav și probabil definitiv afectată de decesul violent al acestuia, din declarația martorei M. A. M., audiată în cauză, rezultă că relația dintre defunct și soția și copii săi era una strânsă, de reală afecțiune, gospodărindu-se împreună cu soția sa, iar copii se gospodăreau fiecare la casele lor, având la rândul lor copii minori, nepoți ai defunctului (fila 143).
Atât soția defunctului cât și copii acestuia au trăit o mare durere resimțită datorită pierderii soțului, respectiv părintelui, suferință incomensurabilă ce nu poate fi înțeleasă pe deplin decât odată cu trecerea printr-o asemenea stare, suferință cu atât mai mare cu cât defunctul se ocupa de gospodăria, prestând activități ca ziler pentru a asigura traiul zilnic al familiei sale.
În acest context, chiar păstrând justul echilibru între natura valorilor lezate și sumele acordate, având în vedere că scopul acordării daunelor morale îl constituie acordarea unor satisfacții morale pentru suferințele pricinuite precum și faptul că, în toate cazurile de acest gen repararea integrală a prejudiciului nu poate avea decât caracter aproximativ, suferința persoanei neputând fi percepută și măsurată în mod obiectiv, instanța apreciază că acordarea unor daune de 50.000 lei pentru fiecare reclamant, este de natură a asigura o reparație echitabilă, având în vedere și culpa concurentă a defunctului la producerea accidentului a cărui victimă a fost, determinată de starea indusă de alcoolemia de 2,15%o pe care o avea anterior decesului, cum rezultă din Raportul de autopsie medico-legală nr. 403/AUT/2013 din 29.11.2013.
Raportat la împrejurarea că defunctul nu avea un serviciu stabil, lucrând ca zilier, că nu avea o calificare în baza căreia să poată presta activități remunerate, instanța apreciază că salariul minim pe economie este un reper plauzibil în stabilirea cuantumului despăgubirilor.
Potrivit statisticilor în materie, nivelul acestuia în anul 2013 era de 800 lei, cuantum care a crescut în fiecare an până la 1450 lei în 2017.
Cumulând cele cinci sume acordate ca despăgubiri, de câte 50.000 lei pentru fiecare reclamant, rezultă un cuantum total de 250.000 lei care acoperă un număr de 312,5 luni de salarizare minimă la nivelul anului 2013, sumă de care reclamanții vor beneficia în viitor pe o perioadă echivalentă cu diferența de vârstă dintre cea avută la deces și cea de 78 ani pe care ar fi atins-o autorul lor, vârstă care se situează aproape de nivelul vârstei medii europene și peste cea din tara noastră, potrivit statisticilor I.N.S. precum și peste cea mondială care a fost în anul 2015, de 69,1 ani la bărbați, conform raportului "World Health Statistics 2016. Monitoring health for the SDGs".
Efectuarea calculului despăgubirii prin raportare la o vârstă medie peste cea existentă în statisticile interne și chiar europene și mondiale, este determinată de dinamica salariului minim și de natură să acopere, în timp, creșterea acestuia în perioadă ce a urmat accidentului căruia i-a căzut victimă antecesorul reclamanților.
Pentru aceste considerente și în temeiul de drept mai sus indicat, instanța va admite în parte cererea reclamanților și va obliga pârâtul la sumele din dispozitivul prezentei, reținând că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată, iar reclamanții și-au rezervat dreptul de a le solicita pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții G.L., CNP XXXXXX, G. A.-L., CNP XXXXXXXX, S. H.-M., CNP XXXXX, G.R., CNP 1791213080051 și F. A.-B., CNP XXXXXXXXXXXX, toți cu domiciliul ales în C. N., str. P. nr. X, ap. X ,Județul C. la Societatea Civilă Profesională de Avocați "J., G., V.& A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, cu sediul în București, str. V. L. nr. X-X bis, et.X, sector X și, în consecință:
Obligă pârâtul la plata sumei de câte 50.000 lei pentru fiecare reclamant, cu titlu de daune morale și la plata sumei de 595,32 lei către reclamanta S. H.-M., cu titlu de daune materiale.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, apel ce se va depune la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică din 28.07.2017.
PREȘEDINTE, GREFIER
V. M. D. A.
Red. VM/28.12.2017
Dact.AD/28.12.2017
Ex.8
| ← Stabilirea unei boli cu consecinţe degenerative rapide şi... | Răspunderea civilă a fondului de protecţie a victimelor... → |
|---|
