Stabilirea unei boli cu consecinţe degenerative rapide şi progresive, ulterior încheierii unui contract de împrumut, lipsa dovezilor de incompetenţă psihică la data întocmirii actului de către un notar public, fără dubii asupra discernământului. neîndepl
| Comentarii |
|
Tribunalul BRAŞOV Decizie nr. 1765/Ap/2017 din data de 21.11.2017
TRIBUNALUL BRAȘOV
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVLĂ Nr. 1765/Ap/2017
Ședința publică de la 21 Noiembrie 2017
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. M.
Judecător A. G.
Grefier C. O.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cererii de apel formulate de către apelanții reclamanți A.V. și A.D.G. în contradictoriu cu intimatul pârât N.C.R., împotriva Sentinței civile nr. 70xx/29.06.2015, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr. 94xx/197/2014, având ca obiect anulare act.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 06.11.2017, în sensul celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru termenul de judecată din data de 21.11.2017, dată la care instanța, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Prin sentința civilă nr 70xx/2015 a Judecătoriei B. s-a respins cererea de chemare in judecata formulată de reclamantul A. L. în contradictoriu cu pârâtul N. C.-R..
S-a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
S-a respins cererea pârâtului de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat instanței de judecată să dispună anularea contractului de împrumut cu garanție imobiliară autentificat sub nr. 1842/03.08.2012 la Biroul Notarilor Publici Asociați I. F. și I. D. F. pentru lipsa cauzei, pentru lipsa consimțământului valabil la încheierea acestuia și pentru lipsa discernământului său.
Cu privire la cerere reclamantului de anulare a contractului de împrumut cu garanție imobiliară autentificat sub nr. 1842/03.08.2012 la Biroul Notarilor Publici Asociați I.F. și I. D.F.pentru lipsa cauzei:
Potrivit dispozițiilor art. 1235 din codul civil " Cauza este motivul care determină fiecare parte să încheie contractul ".
În cazul dedus judecății este supus controlului instanței de judecată contractului de împrumut cu garanție imobiliară autentificat sub nr. 1842/03.08.2012 la Biroul Notarilor Publici Asociați I.F. și I. D.F..
Din perspectiva dispozițiilor art. 1235 din codul civil, cauza contractului de împrumut mai sus menționat ar constitui-o, în ceea ce-l privește pe reclamantul împrumutat, obținerea cu titlu de împrumut a sumei de bani consemnate în contract de la pârâtul împrumutător.
Reclamantul afirmă că actul a cărui anulare se solicită este lipsit de cauză deoarece acesta nici nu a intenționat să împrumute de la pârât suma menționată în contract și nici nu a primit-o efectiv.
În legătură cu acest aspect instanța reține că la fila 87 din dosar este depus un înscris numit " proces verbal " ce poartă semnătura reclamantului prin care acesta arată că la data de 03.08.2012 a primit de la pârâtul N. R.suma de 25.000 Euro, sumă menționată și în contractul de împrumut a cărui anulare se solicită.
Reclamantul nu a contestat semnătura sa de pe înscrisul depus la fila 87 din dosar ceea ce, în opinia instanței de judecată, reprezintă o dovadă a faptului că actul de împrumut autentificat sub nr. 1842/03.08.2012 la Biroul Notarilor Publici Asociați I.F. și I. D.F.nu este lipsit de cauză, astfel cum acesta susține prin acțiunea formulată.
Potrivit dispozițiilor art. 1239 alin.2 din codul de procedură civilă " Existența unei cauze valabile se prezumă până la proba contrară ".
În raport de aceste dispoziții legale, instanța de fond a apreciat că reclamantului îi revine sarcina de a face dovada contrară.
Pentru motivele mai sus menționate și având în vedere probele administrate în legătură cu susținerile reclamantului privind lipsa cauzei în contractul de împrumut autentificat sub nr. 1842/03.08.2012 la Biroul Notarilor Publici Asociați I.F. și I. D.F., instanța a apreciat că acest contract a fost încheiat în conformitate cu dispozițiile art. 1235 din codul civil.
Cu privire la lipsa consimțământului reclamantului la încheierea contractului de împrumut autentificat sub nr. 1842/03.08.2012 la Biroul Notarilor Publici Asociați I.F. și I. D.F.:
Reclamantul arată că nu a avut cunoștință de conținutul contractului a cărui anulare o solicită deoarece acesta a fost redactat în lipsa sa și a fost semnat de acesta fără a-l citi.
Din cuprinsul actului autentic a cărui anulare se solicită instanța a reținut că părțile au declarat că înainte de semnare au citit personal cuprinsul acestuia, care a fot redactat în baza declarațiilor acestora conform dispozițiilor art. 292 și 215 din codul penal, constatând că acesta corespunde voinței și condițiilor stabilite de părți de comun acord.
Potrivit dispozițiilor art. 269 din codul de procedură civilă "Înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau, după caz, primit și autentificat de o autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană învestită de stat cu autoritate publică, în forma și condițiile stabilite de lege. Autenticitatea înscrisului se referă la stabilirea identității părților, exprimarea consimțământului acestora cu privire la conținut, semnătura acestora și data înscrisului. ".
De asemenea, dispozițiile art. 270 alin. 1 din codul de procedură civilă stabilesc faptul că "(1) Înscrisul autentic face deplină dovadă, față de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii.
(2) Declarațiile părților cuprinse în înscrisul autentic fac dovadă, până la proba contrară, atât între părți, cât și față de oricare alte persoane ".
Din dispozițiile legale mai sus menționate s-a retinut că prin autentificarea unui înscris notarul public certifică, până la declararea ca fals a acestuia, că părțile semnatare ale actului au fost prezente la data consemnată în fața acestuia, au fost identificate și au semnat înscrisul respectiv după ce și-au manifestat consimțământul cu privire la conținutul actului.
În dovedirea susținerilor privind lipsa consimțământului său la încheierea contractului a cărui anulare se solicită reclamantul a propus audierea martorilor U. G. - fila 82 - și M. E.M. - fila 83, persoane care nu au fost însă de față la semnarea actului și care, prin urmare, nu pot confirma susținerile reclamantului potrivit cu care nu ar fi citit și nu ar fi avut cunoștință de conținutul actului pe care l-a semnat.
În ceea ce privește declarația notarului care a autentificat actul respectiv - fila 218 - instanța de fond a reținut faptul că acesta nu face decât să descrie procedura urmată de acesta cu ocazia autentificării fiecărui înscris.
Pentru motivele mai sus menționate și având în vedere dispozițiile legale privind forța probantă a unui act autentic, instanța a apreciat că actul de împrumut autentificat sub nr. 1842/03.08.2012 la Biroul Notarilor Publici Asociați I.F. și I. D.F.a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 1204 din codul civil privind condițiile cerute de lege pentru existența unui consimțământ valabil și că voința exprimată de reclamant la momentul semnării acestui act, repectiv consimțământul acestuia, nu a fost afectat de nici unul din viciile prevăzute de art. 1206 din codul civil.
Cu privire la lipsa discernământului reclamantului la încheierea contractului de împrumut autentificat sub nr. 1842/03.08.2012 la Biroul Notarilor Publici Asociați I.F. și I. D.F.:
Reclamantul a arătat, prin precizarea de acțiune depusă la termenul din data de 10.10.2014 că a avut probleme psihice în trecut, repectiv în cursul anului 2010, când a fost internat la Spitalul de Psihiatrie și Neurologie B., ocazie cu care a fost diagnosticat cu atrofie corticală și că în anul 2014 a fost intervat de două ori la Spitalul de Psihiatrie și Neurologie B., cu diagnosticul " sindrom de deteriorare congnitivă " și " demență Alzheimer - stadiu moderat".
În vederea stabilirii faptului dacă reclamantul avea discernământ la momentul semnării contractului de împrumut autentificat sub nr. 1842/03.08.2012 la Biroul Notarilor Publici Asociați I.F. și I. D.F.în cauză a fost administrată proba cu expertiza medico legală psihiatrică, sens în care a fost întocmit raportul medico legal nr. 341//E/12.02.2015.
Din concluziile raportului de expertiză efectuat în cază s-a retinut că nu s-a putut reconstitui motivația reclamantului în legătură cu actul notarial încheiat la data de 03.08.2012 și că referitor la data de 03.08.2012, data semnării actului notarial, nu se poate reconstitui starea psihică a acestuia având în vedere posibilele interferențe etilice care ar fi putut afecta discernământul și capacitatea volitivă, fără a se putea stabili cu certitudine faptul că reclamantul era lipsit de discernământ la momentul semnării contractului de împrumut autentificat sub nr. 1842/03.08.2012 la Biroul Notarilor Publici Asociați I.F. și I. D.F..
Potrivit dispozițiilor art. 1205 din codul civil "Este anulabil contractul încheiat de o persoană care, la momentul încheierii acestuia, se afla, fie și numai vremelnic, într-o stare care o punea în neputință de a-și da seama de urmările faptei sale. ".
Din probele administrate în cauză, respectiv din raportul de expertiză medico legală psihiatrică nr. 341//E/12.02.2015, s-a apreciat că nu s-a făcut dovada faptului că reclamantul se afla la momentul încheierii contractului a cărui anulare se solicită într-o stare de natura celei descrise în art. 1205 din codul civil și care să-l fi pus în neputință de a-și da seama de urmările faptelor sale.
Pentru motivele mai sus menționate s-a apreciat că actul de împrumut autentificat sub nr. 1842/03.08.2012 la Biroul Notarilor Publici Asociați I.F. și I. D.F.a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 1204 din codul civil privind condițiile cerute de lege pentru existența unui consimțământ exprimat în cunoștință de cauză.
Pentru aceste motive s-a apreciat acțiunea formulată de către reclamant ca fiind neîntemeiată și, în consecință, urmează a respinge.
În baza dispozițiilor art. 453 din codul de procedură civilă instanța, reținând culpa procesuală a reclamantului, a respins cererea acestuia de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Având în vedere faptul că pârâtul nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată efectuate în cauză, s-a respins și cererea acestuia de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au formulat apel reclamanții, criticând-o pentru netemeinicie si nelegalitate, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată și modificată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că prima instanță nu a procedat la o coroborare a tuturor probelor administrate în cauză ci s-a rezumat la o analiză exclusivă, formală, a actului autentic contestat fără a avea în vedere răspunsurile pârâtului la interogatoriu sau celelalte înscrisuri, ce ridică mari dubii cu privire la modalitatea în care s-a încheiat contractul.
Astfel, în realitate autorul lor nu a împrumutat niciodată suma de 25.000 euro de la pârâtul N.C.R. ci acesta a profitat de problemele de natură psihică pe care le avea autorul lor pentru a-l determina să semneze un contract de împrumut fictiv, în scopul de a dobândi întreg imobilul deținut de acesta împreună cu sora sa vitregă, N. R. G., așa cum a recunoscut pârâtul la interogatoriu.
În mod cert autorul lor A.L. nu a împrumutat suma de 25.000 euro de la pârât, indiferent ce a semnat, mai ales că e evident că pârâtul, având cunoștințe juridice, a recurs la toate mijloacele pentru a-și asigura dovezi ale pretinsului împrumut.
A menționat că în afara contractului de împrumut a cărui anulare s-a solicitat, pârâtul nu a depus niciun înscris care să ateste că a predat suma de 25.000 euro autorului sau că a deținut aceasta sumă în anul 2012.
Apoi, notarul I. F., audiat ca martor, a arătat că nu a asistat la predarea banilor iar răspunsurile pârâtului la interogatoriu, referitoare la pretinsa predare a banilor, au fost oscilante.
Totodată, acesta a afirmat că nu a cunoscut despre încheierea antecontractului de vânzare cumpărare între autorul lor și pârâta N. , sora sa vitregă, decât după semnarea contractului de împrumut, deși acest act a fost notat în CF încă din anul 2011 și mai ales că în extrasul de Cf, eliberat cu o zi înainte de semnarea actului de împrumut, figura notat acest antecontract.
De fapt, pârâtul a admis, potrivit răspunsului la întrebarea 18 din interogatoriu, că a urmărit de la început să obțină întreg imobilul, sens în care a cumpărat cota de 3/8 din întreg imobilul de la sora autorului lor, iar restul de 5/8 aparținând autorului lor, a fost adjudecat de pârâtul N., singurul prezent la licitație.
Nici afirmațiile pârâtului, referitoare la încasarea de către autorul lor a sumei de100 euro/lună, cu titlu de chirie pentru închirierea cotei sale, nu au fost dovedite.
Au precizat, totodată, că autorul lor avea aspectul unui om al străzii așa încât este greu de imaginat că pârâtul a împrumutat suma de bani unei persoane pe care abia a cunoscut-o și care nu prezenta încredere.
Ori, când lipsa cauzei se datorează lipsei predării bunului, în actele reale lipsește un element esențial al actului juridic, care se impune a fi sancționat cu anularea acestuia.
Aleman Liviu, autorul lor, nu și-a dat niciodată consimțământul pentru încheierea actului de împrumut, pentru că nu a primit nicio sumă de bani, la notar acesta fiind convins că semnează o procură pentru pârât, prin care-l împuternicea să se ocupe de vânzarea cotei de 3/8 deținutț de cealaltă coproprietară, numita N. R., aspect ce a reieșit și din raportul de expertiză medico legală psihiatrică.
De altfel, autorul lor consuma frecvent alcool și nici nu urma tratamentul medicamentos prescris, așa încât, la data semnării actului de împrumut, pe fondul afecțiunilor psihice coroborate cu alcoolul, discernământul acestuia a fost afectat.
În plus, chiar decesul acestuia s-a produs în circumstanțe ce atestau că suferea de afecțiuni psihice, întrucât a fost lovit de un tir, noaptea, în timp ce se deplasa de-a bușilea, iar la autopsie s-a constatat că nu consumase alcool înainte de deces.
Ca atare, și actul de adjudecare trebuie anulat, aflându-se în legătură cu contractul de împrumut cu garanție imobiliară, ce a constituit titlul executoriu în baza căruia s-a pornit executarea silită, finalizată cu emiterea actului de adjudecare.
În drept s-au invocat disp art 466 si urm CPCIV.
Intimatul, în termen legal, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului.
Apelanții, în termen legal, au formulat răspuns la întâmpinare.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, cu interogatoriul intimatului pârât și cu expertiza medico legală psihiatrică.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate și a textelor de lege incidente, tribunalul constată următoarele:
Critica referitoare la invocarea nulității contractului de împrumut cu garanție imobiliară, autentificat sub nr 1842/3.08.2012 la BNP Asociați I. F. și D. F., pentru lipsa cauzei, sub aspectul neîncasării împrumutului dar și pentru lipsa motivului determinant al autorului reclamanților, ca împrumutat, nu e fondată.
Astfel, neîncasarea împrumutului nu constituie un motiv care antrenează nulitatea absoluta a contractului, deoarece încasarea sumei împrumutate este un fapt ulterior și subsecvent încheierii convenției și privește executarea unui contract deja încheiat și, deci, nu poate fi sancționată cu nulitatea contractului.
Pe de altă parte, contrar celor susținute de împrumutat, acesta a încheiat un p.v. la aceeași dată cu actul de împrumut, prin care a atestat primirea sumei împrumutate, astfel cum a fost menționată în contract, înscris însușit prin semnătura, ce face dovadă deplină, până la proba contrară, despre existența consimțământului, conform art 2678 CPCIV., acest înscris fiind opozabil celui care l-a întocmit, cu atât mai mult cu cât acesta nu a contestat scrierea sau semnătura sa, în condițiile impuse de art.301 CPCIV și art.304 CPCIV.
Cum existența unei cauze valabile se prezumă până la proba contrară, în acord cu art 1239 cciv, care îi revenea autorului apelanților, instanța apreciază că actul a respectat condițiile prev.de art 1235 cciv.
În ce privește motivul determinant al încheierii actului juridic, acesta se poate referi fie la însușirile unei prestații, fie la calitățile unei persoane, urmând a fi analizat împreună cu consimțământul, întrucât formează voința juridică, aceasta din urmă cuprinzând și scopul urmărit de parte atunci când și-a dat consimțământul la încheierea actului juridic.
Sub acest aspect, autorul reclamanților a criticat faptul ca actul a fost încheiat în lipsa sa și semnat, fără a-l citi.
Ori, în acord cu art 269 CPCIV. , autenticitatea înscrisului se referă la stabilirea identității părților, exprimarea consimțământului acestora cu privire la conținut, semnătura acestora și data înscrisului, condiții care au rezultat din cuprinsul contractului, procedura care a fost redată chiar de notarul public I., ce a fost audiat la fond, fila 218.
Cu privire la declarațiile părților date în cuprinsul actului autentic, autorul reclamanților nu a adus nicio dovadă contrară celor reținute în contractul de împrumut, martorii propuși în apărare, U. G. și M. E. M., fiind martori indirecți, ce nu au fost prezenți la semnarea actului.
Ca atare, conform art 270 CPCIV, până la declararea actului, ca fals, înscrisul autentic face deplină dovadă, față de orice persoană cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii.
Faptul că in urma administrării probei cu interogatoriul, autorul reclamanților a negat cele constatate de notar, dar și faptul că intimatul pârât nu a văzut Cf actualizat la data încheierii actului, din care să rezulte notarea antecontractului de vânzare cumpărare între coproprietarii imobilului în litigiu, nu poate atrage nevalabilitatea actului, cât timp art 270 CPCIV impune procedura specială a declarării, ca fals, a actului, procedură neurmată de apelanți.
Așa fiind, în considerarea textelor de lege de mai sus coroborate cu probele administrate în cauză, nu se poate susține că autorul apelanților a adoptat o conduită la notar, care să fi lăsat vreo urmă de îndoială asupra intenției sale de a încheia actul contestat sau că, dimpotrivă, consimțământul său a fost viciat, și în acest sens, sub ce formă.
Raportat la motivul vizând lipsa discernământului, contractul contestat a fost încheiat de notarul public, care dacă ar fi avut dubii asupra discernământului și-ar fi exercitat obligația prevăzută de art. 59 din L nr. 36/1995, să solicite atestarea unui medic specialist cu privire la posibilitatea părții de a-și exprima în mod valabil consimțământul.
Sub acest aspect, în apel s-a administrat proba cu ancheta socială, în conformitate cu anexa 3 din metodologia privind desfășurarea expertizelor medico-legale psihiatrice , fila 75 vol 2 apel, din care a rezultat că autorul apelanților, începând cu anul 2010, a început să aibă probleme de sănătate, amplificate treptat pe fondul consumului de alcool, fiind internat la spitalul de neurologie și psihiatrie, provocând multe certuri în familie.
În vederea stabilirii existenței discernământului acestuia la data întocmirii contractului de împrumut,3.08.2012, s-a încuviințat în apel proba cu expertiza medico legală psihiatrică, filele 103-111, dosar, vol 2, în baza dosarului medical și cu probatoriul administrat în cauză.
Astfel, comisia medicala a concluzionat că defunctul a fost internat la neurologie cu 2 ani anterior încheierii actului, însa nu s-a consemnat tulburări psihice.
Ulterior întocmirii actului, după 1 an și 8 luni, în perioada formulării acțiunii, acesta a fost internat la psihiatrie, prezentând deteriorări cognitive ușoare, pentru ca după 11 zile să fie din nou internat, cu diagnosticul - demența alzheimer, stadiu moderat - fiind pensionat medical cu acest diagnostic.
În baza acestor analize, comisia a apreciat ca autorul apelanților nu a semnalat, la data actului în litigiu,vreo patologie de tip demențial, mai ales că acesta a formulat plângeri la poliție, a fost prezent în instanță, la interogatoriu, așa încât nu s-a demonstrat incompetența sa psihică și nici nu a prezentat tulburări psihice clinic manifeste.
În speță, boala Alzheimer cu consecințe degenerative rapide și progresive , a fost stabilită ulterior încheierii contractului de împrumut, adică după 1 an, 8 luni și 11 zile, așa acum s-a indicat la pct 6 și 7 din cap B, pct I al expertizei.
Coroborând probatoriul administrat în apel și fond, instanța apreciază că autorul apelanților nu a dat dovadă de incompetență psihică la data întocmirii actului în litigiu, în așa manieră încât să nu-și dea seama de urmările faptelor sale, așa cum prevăd disp art 1205 CCIV.
Nici critica referitoare la plata unei chirii nu e fondată, în condițiile în care între părți s-a încheiat un contract de închiriere, fila 85 dosar fond, vol 1.
Față de aceste considerente, tribunalul, în baza dis part 480 alin 1 cpciv., va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanții reclamanți AV. și A. D. G. , ca moștenitori ai reclamantului A. L. împotriva sentinței civile nr .70xx/2015 a Judecătoriei B., ca nefondat.
Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.11.2017.
Președinte, Judecător,
V. M. A. G.
Grefier,
C. O.
Red.A.G./14.03.2018
Tehnored.C.O./15.03.2018 - 5ex
Jud. fond C. A. C.
| ← Nelegala citare a contestatorului, motiv temeinic care impune... | Răspunderea civilă a fondului de protecţie a victimelor... → |
|---|
