RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. ANULARE PROCES VERBAL DE CONTROL I.T.M. ACORDAREA SPORULUI LA SALARIU PENTRU MUNCA PRESTATĂ DE SALARIAŢI SÂMBĂTA. -art.132 alin.1, 2 şi 3 şi art.38 din Legea nr.53/2003 Codul muncii. Salarizare
| Comentarii |
|
Materie : RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. ANULARE PROCES VERBAL DE CONTROL I.T.M. ACORDAREA SPORULUI LA SALARIU PENTRU munca PRESTATĂ DE SALARIAŢI SÂMBĂTA.
-art.132 alin.1, 2 şi 3 şi art.38 din Legea nr.53/2003 Codul muncii.
În conformitate cu prevederile art.132 din Legea 53/2003 - Codul Muncii : (1) Repausul săptămânal se acordă în două zile consecutive, de regulă sâmbăta şi duminica.
(2) În cazul în care repausul în zilele de sâmbătă şi duminică ar prejudicia interesul public sau desfăşurarea normală a activităţii, repausul săptămânal poate fi acordat şi în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.
(3) În situaţia prevăzută la alin. (2) salariaţii vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă.
(4) În situaţii de excepţie zilele de repaus săptămânal sunt acordate cumulat, după o perioadă de activitate continuă ce nu poate depăşi 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de muncă şi cu acordul sindicatului sau, după caz, al reprezentanţilor salariaţilor.
(5) Salariaţii al căror repaus săptămânal se acordă în condiţiile alin. (4) au dreptul la dublul compensaţiilor cuvenite potrivit art. 120 alin. (2).Potrivit prevederilor art.38 din aceeaşi lege : Salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
Instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale menţionate mai sus, reţinând că legea recunoaşte salariaţilor dreptul ca pe lângă repaosul săptămânal acordat în alte zile să beneficieze de un spor de salariu, tocmai pentru faptul prestării activităţii în zilele de repaus săptămânal (sâmbăta şi duminica).
De asemenea, temeinic şi legal s-a constatat că acordul salariaţilor de a renunţa la beneficiul acordării sporului de salariu pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal este nul, iar societăţii îi incumbă obligaţia de a achita salariaţilor acest spor, nefiind contestat faptul că salariaţii au prestat activitate în zilele de sâmbătă în perioada 10.2010 - 11.2010.
Instanţa de recurs a apreciat ca fiind nejustificată afirmaţia recurentei din motivarea recursului, în sensul că salariaţii au lucrat doar câteva ore în zilele de sâmbătă, deci nu au fost lipsiţi de repaosul săptămânal (sâmbăta şi duminica) în integralitatea acestuia.
Având în vedere prevederile exprese ale art.132 şi 38 din Codul muncii, Curtea de Apel a apreciat că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art.109, 110, 110, 119 şi 120 din acelaşi act normativ, invocate de recurent.
Susţinerile acesteia în sensul că durata normală a timpului de lucru pentru o săptămână (40 zile) a fost respectată iar munca suplimentară a fost compensată prin orele libere plătite (în realitate zile libere plătite) nu sunt justificate raportat la dispoziţia specială prevăzută la art.132 din Codul muncii, acordarea sporului la salariu în situaţia în care repaosul săptămânal a fost acordat în alte zile decât sâmbăta şi duminica, fiind obligatorie.
Pentru aceleaşi argumente, nu se justifică nici afirmaţia recurentei referitoare la obligaţia acordării sporului la salariu pentru munca suplimentară numai în situaţia în care compensarea prin ore libere plătite nu ar fi posibilă în termenul prevăzut de art.119 alin.1 din Codul muncii (30 de zile) în luna următoare.
Decizia nr.456/CA/04.02.2013 a Curţii de Apel Oradea - Secţia a II –a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa nr.3172 din 1.06.2012 Tribunalul Bihor a respins cererea formulată de reclamanta SC M. G. SRL , în contradictoriu cu pârâtul I. T. M. B. pentru anularea procesului verbal de control nr. 14300/22.03.2011 – pct. 1-4 din anexa 3 intitulată planul de măsuri.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele :
Societatea reclamanta contestă procesul verbal de control nr. 14300/22.03.2011 doar sub aspectul măsurii cuprinse in anexa 3, la rubrica plan de măsuri.
Prin procesul verbal de control nr. 14300/22.03.2011, s-a reţinut la pct. 4 din anexa 2 că societatea nu a achitat sporul de salariu pentru munca prestată de salariaţi în zilele de sâmbătă în perioada 10.2010 – 11.2010.
S-a dispus ca reclamanta să facă dovada la ITM, a achitării sporului de salariu pentru munca prestată de salariaţi în zilele de sâmbătă şi duminică.
Instanţa este chemată să se pronunţe asupra legalităţii şi temeiniciei procesului verbal de control cu privire la această măsură.
Se invocă de către reclamantă şi se şi dovedeşte prin declaraţiile martorilor audiaţi in cauză, K. E. E. şi K. A. că orele lucrate sporadic sâmbăta de către angajaţi erau recompensate prin ore libere, într-adevăr fără a se achita acestora sporul de salariu.
Din declaraţiile martorilor audiaţi şi prin semnarea regulamentului de ordine interioară al societăţii, rezultă că angajaţii au achiesat la acest sistem de recompensare a orelor lucrate în zilele de sâmbătă, propus de societate.
În acest cadru, instanţa a analizat in ce măsură acest sistem de compensare a orelor lucrate în zilele libere, cu ore libere, fără acordarea sporului de salariu, este legal.
În conformitate cu prevederile art.132 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii - repausul săptămânal se acordă în două zile consecutive, de regulă sâmbăta şi duminica. În cazul în care repausul în zilele de sâmbăta şi duminica ar prejudicia interesul public sau desfăşurarea normală a activităţii, repausul săptămânal poate fi acordat şi în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern. În situaţia prevăzută la alin. (2) salariaţii vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă.
Deci legea recunoaşte salariaţilor dreptul ca pe lângă repausul săptămânal acordat în alte zile, să beneficieze de un spor la salariu tocmai pentru faptul prestării activităţii în zilele de repaus săptămânal.
Esenţială in acest caz se dovedeşte a fi dispoziţia cuprinsă de art.38 din Codul Muncii, potrivit căreia, salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
Prin urmare, acordul salariaţilor de a renunţa la beneficial acordării sporului de salar pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal este nul, iar societatii în temeiul dispoziţiilor legale enunţate îi incumbă obligaţia de a achita salariaţilor acest spor, nefiind contestat faptul că salariaţii au prestat activitate in zilele de sâmbătă în perioada 10.2010 – 11.2010.
Procesul verbal de control nr. 14300/22.03.2011, este prin prisma considerentelor expuse legal şi temeinic şi urmează a fi menţinut de către instanţă.
Faţă de considerentele de fapt şi de drept expuse, instanţa a respins acţiunea in contencios administrativ formulată de reclamantă, in conformitate cu dispozitivul prezentei hotărâri.
Împotriva acestei sentinţei, a declarat recurs recurenta reclamantă SC M. G. SRL, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate şi admiterea cererii de chemare în judecată.
A arătat că în mod eronat instanţa de fond a apreciat că societatea datorează spor de salariu pentru munca prestată în zilele de sâmbătă în perioada 10.2010 – 12.2010.
A solicitat a se reţine ,că salariaţii au lucrat doar câteva ore în zilele de sâmbătă, deci nu au fost lipsiţi de repaosul săptămânal în integralitatea acestuia.
Raportat la textele legale menţionate în recurs a solicitat a se conchide că durata normală a timpului de muncă pentru o săptămână a fost respectată, iar munca suplimentară a fost compensată prin ore libere plătite în termenul legal de 30 de zile, reglementat de art.119 din lege.
Intimata pârâtă legal citată nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum şi sub toate aspectele, în baza prevederilor art.3041 Cod procedură civilă, instanţa a apreciat recursul declarat de recurenta SC M. G. SRL ca fiind nefondat pentru următoarele considerente :
În conformitate cu prevederile art.132 din Legea 53/2003 - Codul Muncii : (1) Repausul săptămânal se acordă în două zile consecutive, de regulă sâmbăta şi duminica.
(2) În cazul în care repausul în zilele de sâmbătă şi duminică ar prejudicia interesul public sau desfăşurarea normală a activităţii, repausul săptămânal poate fi acordat şi în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.
(3) În situaţia prevăzută la alin. (2) salariaţii vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă.
(4) În situaţii de excepţie zilele de repaus săptămânal sunt acordate cumulat, după o perioadă de activitate continuă ce nu poate depăşi 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de muncă şi cu acordul sindicatului sau, după caz, al reprezentanţilor salariaţilor.
(5) Salariaţii al căror repaus săptămânal se acordă în condiţiile alin. (4) au dreptul la dublul compensaţiilor cuvenite potrivit art. 120 alin. (2).Potrivit prevederilor art.38 din aceeaşi lege : Salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
Instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale menţionate mai sus, reţinând că legea recunoaşte salariaţilor dreptul ca pe lângă repaosul săptămânal acordat în alte zile să beneficieze de un spor de salariu, tocmai pentru faptul prestării activităţii în zilele de repaus săptămânal (sâmbăta şi duminica).
De asemenea, temeinic şi legal s-a constatat că acordul salariaţilor de a renunţa la beneficiul acordării sporului de salariu pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal este nul, iar societăţii îi incumbă obligaţia de a achita salariaţilor acest spor, nefiind contestat faptul că salariaţii au prestat activitate în zilele de sâmbătă în perioada 10.2010 - 11.2010.
Instanţa de recurs a apreciat ca fiind nejustificată afirmaţia recurentei din motivarea recursului, în sensul că salariaţii au lucrat doar câteva ore în zilele de sâmbătă, deci nu au fost lipsiţi de repaosul săptămânal (sâmbăta şi duminica) în integralitatea acestuia.
Având în vedere prevederile exprese ale art.132 şi 38 din Codul muncii, Curtea de Apel a apreciat că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art.109, 110, 110, 119 şi 120 din acelaşi act normativ, invocate de recurent.
Susţinerile acesteia în sensul că durata normală a timpului de lucru pentru o săptămână (40 zile) a fost respectată iar munca suplimentară a fost compensată prin orele libere plătite (în realitate zile libere plătite) nu sunt justificate raportat la dispoziţia specială prevăzută la art.132 din Codul muncii, acordarea sporului la salariu în situaţia în care repaosul săptămânal a fost acordat în alte zile decât sâmbăta şi duminica, fiind obligatorie.
Pentru aceleaşi argumente, nu se justifică nici afirmaţia recurentei referitoare la obligaţia acordării sporului la salariu pentru munca suplimentară numai în situaţia în care compensarea prin ore libere plătite nu ar fi posibilă în termenul prevăzut de art.119 alin.1 din Codul muncii (30 de zile) în luna următoare.
În consecinţă, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art.312 Cod procedură civilă raportat la prevederile art.132 alin.1,2 şi 3 şi 38 din Legea 53/2003 - Codul muncii, Curtea de Apel a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta SC M. G. SRL.
Fără cheltuieli de judecată.
| ← Acţiune în regres formulată de Fondul de protecţie a... | RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. ANULARE PROCES VERBAL DE... → |
|---|
