RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTI. ÎNCHIDERE PROCEDURĂ. NEEXECUTAREA HOTĂRÂRII PRIN CARE PÂRÂŢII AU FOST OBLIGAŢI SĂ SUPORTE O PARTE DIN PASIVUL DEBITOAREI ÎN BAZA ART.138 DIN LEGEA NR.85/2006, NU CONSTITUIE UN IMPEDIMENT LA ÎNCHIDEREA PROCEDURII INSOLVENŢE
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 377 din data de 18.06.2013
SECȚIA A II - A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL.
RECURS LITIGII CU PROFESIONIȘTI. ÎNCHIDERE PROCEDURĂ. NEEXECUTAREA HOTĂRÂRII PRIN CARE PÂRÂȚII AU FOST OBLIGAȚI SĂ SUPORTE O PARTE DIN PASIVUL DEBITOAREI ÎN BAZA ART.138 DIN LEGEA NR.85/2006, NU CONSTITUIE UN IMPEDIMENT LA ÎNCHIDEREA PROCEDURII INSOLVENȚEI ÎN CONDIȚIILE ART.131 DIN LEGE, EXECUTAREA SILITĂ PUTÂND FI FĂCUTĂ ȘI DUPĂ ÎNCHIDEREA PROCEDURII, ÎN CONDIȚIILE ART.142 DIN ACEEAȘI LEGE.
-art.131 și 142 din Legea nr.85/2006.
Decizia nr.377/18.06.2013 a Curții de Apel Oradea - Secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Prin SENTINȚA nr. 473/F/20.02.2013, Tribunalul Bihor a respins ca nefondate obiecțiunile formulate de creditoarea A. V. A. S. În temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenței, a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC V. G. SRL și radierea debitorului din registrul comerțului. A descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități, a încuviințat plata onorariului acestuia și a dispus notificarea prezentei sentințe creditorilor, lichidatorului judiciar, D. T. F. P. , O. R. C. de pe lângă Tribunalul B. pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că la data de 18.02.2013 lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență D. I. D. desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului SC V. G. SRL a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului.
Împotriva cererii de închidere a procedurii a formulat obiecțiuni creditorul A. V. A. S. solicitând continuarea acesteia prin punerea în executare a sentinței comerciale nr. 572/F/2008 pronunțate de Tribunalul Bihor.
S-a araătat în motivare că potrivit art. 129 lichidatorul judiciar avea obligația de a-i comunica toate situațiile financiare și să procedeze la publicarea lor în Buletinul Procedurilor de Insolvență. În condițiile în care hotărârea judecătorească de antrenare a răspunderii patrimonial nu a fost pusă în executare, nu se poate dispune închiderea procedurii.
Analizând obiecțiunile formulate, ca și cererea de închidere a procedurii, instanța a reținut în fapt că prin încheierea nr. 2777/F/2011 pronunțată de Tribunalul Bihor a fost deschisă procedura falimentului împotriva debitoarei SC V. G. SRL. După cum rezultă din raportul întocmit de lichidatorul judiciar, debitoarea nu deține bunuri în patrimoniu ce ar putea fi valorificate în vederea acoperirii creanțelor deținute de cei trei creditori. Totodată, prin sentința comercială nr. 1465/F/2012 pronunțată de Tribunalul Bihor pârâtul S. A. a fost obligat să suporte întreg pasivul debitorului.
Constituind o formă specială de răspundere civilă delictuală, răspunderea reglementată de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 poate fi antrenată în măsura în care la ajungerea în stare de insolvență a debitorului au contribuit administratorii, directorii, cenzorii și oricare altă persoană prin una dintre faptele expres și limitativ prevăzute. În măsura în care o asemenea cerere este admisă, pârâtul nu este obligat în mod direct la plata unor sume de bani către creditori, ci în baza hotărârii judecătorești se stabilesc raporturi juridice între acesta și debitoarea împotriva căreia a fost deschisă procedura insolvenței.
Din această perspectivă instanța a reținut că nici unul dintre creditorii înscriși în tabelul definitiv nu dobândește calitatea de creditor al pârâtului S. A. , executarea silită făcându-se de către executorul judecătoresc potrivit regulilor prescrise de Codul de procedură civilă. În acest sens art. 140 și 142 din Legea nr. 85/2006 prevăd că sumele depuse potrivit art. 138 alin. 1 vor intra în averea debitorului și vor fi destinate acoperirii pasivului, repartizarea lor făcându-se de către executorul judecătoresc în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidatorul judiciar.
Soluția adoptată de legiuitor urmărește să dea eficiență principiului celerității care guvernează procedura insolvenței. În măsura în care ar fi menținută procedura până la finalizarea celei de-a doua faze a procesului civil - executarea silită - s-ar ajunge la o temporizare a acesteia în afara cadrului legal.
Așa fiind, judecătorul sindic a considerat că motivele invocate de către creditor prin obiecțiunile formulate nu pot fi primite atâta timp cât există posibilitatea îndestulării creanței acestuia în măsura în care se va reuși de către executorul judecătoresc vânzarea unor bunuri aflate în patrimoniul pârâtului S. A. Tocmai de aceea, având în vedere că debitoarea nu deține bunuri în patrimoniu, în raport de prevederile art. 131 din Legea privind procedura insolvenței, a respins ca nefondate obiecțiunile formulate de către creditoare, a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea debitorului.
Cât privește cheltuielile de procedură solicitate de către lichidatorul judiciar desemnat în cauză judecătorul sindic a reținut că potrivit art. 37 alin. 2 din O.U.G. 86/2006 ele se stabilesc în funcție de gradul de complexitate a activității depuse. Determinarea lor impune examinarea elementelor obligatorii enumerate de legiuitor ( literele a-i ). Tocmai de aceea, ținând seama că de prevederile art. 89 alin. 1 lit. a ) din Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență judecătorul sindic a considerat că acordarea unui onorariu în cuantum 3000 lei plus T.V.A. și a cheltuielilor de procedură în cuantum de 288, 20 lei corespunde criteriilor amintite în condițiile în care nu s-a făcut dovada existenței vreunor litigii la care să se fi prezentat lichidatorul judiciar.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea A. A. A. S. ( fostă A. V. A. S. ), solicitând modificarea sa în sensul admiterii obiecțiunilor sale, continuării procedurii și punerii în vedere lichidatorului judiciar să execute silit sentința de antrenare răspundere împotriva administratorului debitoarei.
În motivare, recurenta a arătat că în drept sunt incidente prevederile art. 304 indice 1 și 304 pct. 9 Cod de procedură civilă , iar în fapt arată că este contrară spiritului legii insolvenței închiderea procedurii de insolvență înainte de antrenarea răspunderii persoanelor vinovate de ajungerea debitoarei în stare de insolvență și înainte de desemnarea unui executor judecătoresc care să execute silit bunurile acestor persoane. Nu există nici un motiv pentru care ar trebui să se dea curs cererii lichidatorului, de închidere a procedurii, în condițiile în care, din analiza dispozițiilor legii insolvenței, rezultă că executarea silită a persoanelor vinovate de aducerea societății în stare de insolvență se face de lichidatorul judiciar, prin intermediul executorului judecătoresc.
Intimații nu au formulat întâmpinare și nu și-au exprimat poziția asupra recursului.
Examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate de recurentă, precum și din oficiu, instanța a reținut că acesta nu este fondat, fiind respins, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, instanța a reținut că în prezenta cauză, lichidatorul judiciar și-a îndeplinit toate atribuțiile prevăzute de lege. A încercat să intre în posesia actelor contabile ale debitoarei, însă fără nici un rezultat, sens în care a promovat acțiunea în antrenare răspundere față de persoanele vinovate, acțiune care i-a fost admisă.
Societatea nu deține bunuri în patrimoniu, astfel că, față de poziția creditorilor care nu au dorit să avanseze sume de bani în vederea continuării procedurii, acesta a formulat cerere de închidere a procedurii, întemeiată pe dispozițiile art. 131 din Legea nr. 85/2006.
În mod legal și temeinic instanța de fond a dat curs acestei cereri a lichidatorului judiciar, respingând obiecțiunile formulate de creditoarea recurentă. În cauză sunt îndeplinite condițiile art. 131, iar obiecțiunile formulate sunt nefondate. Singurele aspecte invocate de creditoare sunt cele legate de punerea în executare silită a sentinței de antrenare răspundere, or, așa cum corect a reținut judecătorul sindic, contrar susținerilor creditoarei, în conformitate cu prevederile art. 142 din Legea nr. 85/2006, executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alineatul 1 se efectuează de către executorul judecătoresc, iar după închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate potrivit legii insolvenței, de către executorul judecătoresc, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator.
Așadar, executarea silită a persoanelor împotriva cărora s-a obținut o sentință de antrenare răspundere poate fi făcută și după închiderea proceduri falimentului, astfel că această executare nu împiedică închiderea procedurii.
Sentința atacată este legală și temeinică fiind menținută.
S-a constatat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
| ← EXERCITAREA AUTORITĂŢII PĂRINTEŞTI DUPĂ DIVORŢ DE CĂTRE... | Casare cu trimitere spre rejudecare. Nelegala citare a... → |
|---|
