RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTI. PROCEDURA INSOLVENŢEI. REVIZUIRE ÎNTEMEIATĂ PE PREVEDERILE ART.322 PCT.5 COD PROCEDURĂ CIVILĂ. SENTINŢA PENALĂ PRONUNŢATĂ ANTERIOR PRONUNŢĂRII SENTINŢEI SUPUSĂ REVIZUIRII. NEÎNDEPLINIREA CONDIŢIILOR PREVĂZUTE DE ART.322 PC
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 473 din data de 03.10.2013
SECȚIA A II - A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL.
RECURS LITIGII CU PROFESIONIȘTI. PROCEDURA INSOLVENȚEI. REVIZUIRE ÎNTEMEIATĂ PE PREVEDERILE ART.322 PCT.5 COD PROCEDURĂ CIVILĂ. SENTINȚA PENALĂ PRONUNȚATĂ ANTERIOR PRONUNȚĂRII SENTINȚEI SUPUSĂ REVIZUIRII. NEÎNDEPLINIREA CONDIȚIILOR PREVĂZUTE DE ART.322 PCT.5 COD PROCEDURĂ CIVILĂ.
-art.322 pct.5 Cod procedură civilă vechi.
Decizia nr.473/03.10.2013 a Curții de Apel Oradea - Secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Prin sentința nr.1596/F din 22 mai 2013, Tribunalul Bihor a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuienții G. G. și G. L. , în contradictoriu cu intimații AAAS, și R. IPURL, desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei SC R. C. SRL, împotriva Sentinței 2401/F/2011.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, prin Sentința nr.2401/F/2011 pronunțată de Tribunalul Bihor, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului prin Decizia nr.543/1309/2012 a CAO, a fost admisă acțiunea reclamantei R. IPURL și s-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare a debitoarei SC R. C. SRL în contradictoriu cu pârâții G. G și G. L. și de asemenea a fost respinsă acțiunea reconvențională formulată de reclamanții reconvenționali G. G. și G. L. , prin care aceștia au solicitat să se constate că sunt proprietarii de drept asupra construcțiilor nou edificate, reprezentând parter și etaj situate administrativ în O., str.I.P. P. nr.2, și să se dispună intabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamanților reconvenționali.
În sprijinul exercitării căii extraordinare a revizuirii, revizuienții au depus la dosar Sentința Penală nr.313/2003 a Tribunalului Bihor - Secția Penală, prin care numitul G. D. în calitate de inculpat a fost achitat în baza art.11 pct. 2 lit. a din Cod procedură penală, raportat la art.10 pct.c Cod procedură penală.
În conformitate cu art.322 pct. 5 VCPC revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri a unei instanțe de recurs atunci când se evocă fondul, se poate cere, dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținută de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-un motiv mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Prin urmare, pentru admisibilitatea cererii de revizuire, înscrisul trebuie să fie reținută de partea potrivnică sau să nu fi putut fi înfățișat sau prezentat cu ocazia soluționării cererii pe fond dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Din lecturarea hotărârii instanței penale depusă la dosar de revizuienți rezultă că inculpatul este cumnatul revizuienților, și constituie un fapt notoriu, că aceștia au avut posibilitatea să prezinte în instanță înscrisul cu ocazia soluționării litigiului, considerente față de care judecătorul sindic față de prevederile art.322 pct. 5 VCPC a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuienți.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, legal timbrat au declarat recurs G. G. șu G. L., solicitând instanței admiterea recursului, casarea/modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii cererii de revizuire așa cum a fost aceasta formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, a formulat o cerere de revizuire a Sentinței nr. 2401/F/2011 pronunțată de Tribunalul Bihor în dos. 2237/111/2011, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă potrivit cu care "Revizuirea unei hotărâri definitive se poate cere atunci când [...] după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților". Înscrisul pe care și-a întemeiat cererea de revizuire este Sentința penală nr. 313/2003 pronunțată de Tribunalul Bihor, Secția penală în dosar nr. 6639/2002, prin care fostul asociat unic al SC R. C. SRL, numitul G. D. , a fost judecat penal.
Din considerentele hotărârii atacată rezultă că, judecătorul fondului a avut un singur argument de respingere a cererii de revizuire, respectiv acesta reține că ,,din lecturarea hotărârii instanței penale depusă la dosar de revizuenți rezultă, că inculpatul este cumnatul revizuienților, și constituie un fapt notoriu că aceștia au avut posibilitatea să prezinte în instanță înscrisuri cu ocazia soluționării litigiului, considerente față de care judecătorul sindic față de prevederile art. 322 pct. 5 VCPC va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenți. "
Critică punctul de vedere al instanței de fond, întrucât, "notorietatea" la care face trimitere aceasta, contravine flagrant cu prevederile art. 92 alin. 4 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, regulament care nu permite accesul la dosarele instanței, fie ele chiar soluționate definitiv, decât părților implicate în cauză, ori reprezentanților lor legali. Revizuenții nu au deținut nici o calitate în dosarul penal în care s-a pronunțat sentința penală în baza căreia a formulat cererea de revizuire, astfel că, înfățișarea acestei hotărâri nu a fost posibilă, ceea ce face incident motivul de revizuire invocat.
Pe de altă parte, nu dețin nici calitatea de cumnați cu inculpatul, așa cum greșit a reținut instanța de fond în considerentele hotărârii sale. În pag. 8 alin. 5 a hotărârii penale se face referire la nașii inculpatului, respectiv soții S. S. și S. V., care dețin, într-adevăr, calitatea de cumnați cu revizuienții, însă acest aspect nu îi dă nici un drept ca să intre în posesia unei hotărâri penale a inculpatului G. D., întrucât deține date cu caracter personal, protejate de Legea 677/2001. A se observa că motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, reprezintă imposibilitatea prezentării unui înscris, mai presus de voința părții, text de lege din care rezultă că nu este suficient să cunoști o anumită stare de fapt ca să ai câștig de cauză într-un dosar, ci este necesar să dovedești efectiv acea stare de fapt.
Pentru aceste considerente apreciază că hotărârea atacată este nelegală, fiind sub incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, respectiv este dată cu încălcarea legii, în speță, contrară prevederilor art. 92 alin. 4 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești și ale Legii 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date cu trimitere la prevederile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă.
Cererea de revizuire întrunește toate condițiile impuse pentru a fi admisibilă, după cum urmează: Din înscrisul pe care se bazează prezenta revizuire, respectiv Sentința penală nr. 313/2003 a Tribunalului Bihor, rezultă două aspecte și anume: Vânzarea a avut loc în cursul anului 1999, anterior formulării cererii de deschidere a procedurii; Vânzarea este reală și serioasă și nu fictivă și efectuată în scopul fraudării creditorilor, așa cum greșit a reținut instanța de judecată.
A se observa că, din scriptul privind plata prețului, care totalizează suma de 93.216 DM rezultă că, cu prețul încasat pe imobilul din litigiu s-au plătit efectiv furnizorii, respectiv, creditorii societății din acea vreme. De asemenea, vânzarea imobilului din litigiu a fost efectuată în anul 1999, motiv pentru care, vânzarea efectuată nu poate forma obiect al controlului judecătorului sindic, întrucât nu este efectuată în cei 3 ani anterior intrării în insolvență, ci cu mult înainte. Din raportul de expertiză efectuat în cauză, rezultă că, imobilul în anul 2000 avea o valoare de circulație de 24.600 ron.
În anul 1999 paritatea leu/DM era de 9.500 lei, 93.216 DM X 9.500 lei = 885.552.000 lei, adică, 88.555,2 ron, deci, cu mult peste valoarea de circulație a imobilului dedus judecății.
Împrejurarea că, abia în anul 2003 s-a perfectat în formă autentică Contractul de vânzare - cumpărare privind imobilul din litigiu, nu este de natură a concluziona că, în februarie 2003 s-a negociat și s-a vândut efectiv imobilul. Din lecturarea hotărârii atacată mai rezultă că, numitul G. D. se regăsea în stare de arest pe perioada derulării procesului său penal în fața primei instanțe, astfel că, este justificată împrejurarea că, contractul de vânzare - cumpărare în formă autentică, a fost întocmit abia în anul 2003.
În condițiile în care hotărârea penală sus arătată ar fi fost depusă în fața instanței înainte de pronunțarea hotărârii atacată cu revizuire, soluția instanței ar fi fost cu totul și cu totul alta, în sensul, respingerii cererii formulată de lichidatorul judiciar. Același script doveditor, respectiv, Sentința penală arătată, coroborată cu hotărârea AGA din 7.02.2000 dovedesc că revizuienții nu au avut niciodată intenția de a frauda interesele societății debitoare, ba din contră, au participat la plata creditorilor societății aflate în insolvență.
Intimații legal citați nu și-au exprimat poziția cu privire la recursul de față.
Examinând sentința recurată, raportat la motivele de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, potrivit art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța a reținut că recursul este nefondat, fiind respins, având în vedere următoarele considerente:
În ceea ce privește motivul de respingere a cererii de revizuire avut în vedere de către judecătorul-sindic, instanța de recurs reține că, potrivit art. 92 alin. 2 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, dosarele și evidențele instanței privitoare la activitatea de judecată pot fi consultate de persoanele care justifică un interes legitim, cu respectarea ordinii de solicitare și a măsurilor de asigurare a integrității documentelor.
Or, recurenții nu au dovedit că imposibilitatea prezentării sentinței penale în dosarul în care s-a pronunțat sentința a cărei revizuire se solicită s-a datorat deținerii înscrisului de partea potrivnică ori unei împrejurări mai presus de voința părții, astfel cum prevede art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă.
Dacă prima ipoteză (reținerea înscrisului de partea potrivnică) nu poate fi reținută, în ceea ce privește cea de-a doua ipoteză - împrejurare mai presus de voința părții - prin aceasta se înțelege forța majoră care trebuie dovedită de către recurenți.
Or, față de prevederile regulamentului, anterior enunțate, instanța de recurs a apreciat că recurenții puteau justifica un interes legitim pentru a consulta și a lua astfel cunoștință despre dosarul penal la momentul soluționării acțiunii în anularea actului fraudulos.
După cum rezultă din înscrisurile dosarului, sentința penală invocată drept "înscris nou"; în cererea de revizuire fusese pronunțată în data de 17.11.2003, iar cererea de anulare a transferului fraudulos a fost soluționată în data de 19.10.2011.
Prin urmare, instanța a apreciat că, prin diligențele necesare, recurenții ar fi trebuit să poată procura respectiva sentința penală și să o invoce în dosarul vizând anularea actului fraudulos.
Mai mult decât atât, însă, instanța de recurs a reținut că cererea de revizuire nu poate fi primită și dintr-un alt considerent, respectiv sentința penală invocată nu constituie un "înscris doveditor";, care să fie probant prin el însuși, fără să fie nevoie a fi completat cu alte mijloace de probă.
După cum rezultă din cuprinsul considerentelor sentinței penale nr. 313/17.11.2003, există un singur paragraf la pagina 8 a sentinței în care instanța amintește despre faptul că, în luna februarie 1999, numitul S. S. l-ar fi sunat pe G. G. și a "insistat pe lângă acesta să cumpere brutăria";. Pe lângă faptul că această mențiune nu face sub nici o formă dovada vânzării efective, cu bună-credință, a brutăriei, aceasta a și fost preluată de către instanță din rechizitoriul întocmit de către parchet, nefiind un aspect care să fi fost analizat personal de către instanță.
Este în afară de orice dubiu că, doar din această mențiune cuprinsă cu totul tangențial în sentința penală amintită, nu se poate deduce că vânzarea ar fi reală și serioasă, iar nu fictivă. De asemenea, în dosarul de fond, revizuenții au mai invocat existența unui înscris vizând prețul achitat de revizuentul G. G., fără ca măcar acesta să fi fost depus la dosarul cauzei.
Nu în ultimul rând, revizuenții mai invocă unele aspecte care exced analizei prezentului motiv de revizuire, referindu-se la prețul vânzării și la valoarea de circulație a imobilului vândut, precum și la faptul că vânzarea nu ar fi putut fi cenzurată de către judecătorul-sindic, întrucât nu ar fi fost realizată în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii. Or, asemenea aspecte nu pot fi puse din nou în discuție în cadrul cererii de revizuire, căci ar conduce la încălcarea autorității de lucru judecat, iar potrivit art. 326 alin. 3 Cod procedură civilă, dezbaterile într-o cerere de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.
Hotărârea atacată prin intermediul revizuirii nu este criticată în raport de materialul dosarului existent la data pronunțării acelei hotărâri, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanță la data pronunțării. Deci, în cadrul revizuirii, nu se poate pune problema realizării unui control judiciar, astfel cum încearcă să facă revizuenții, ci a unei noi judecăți, pe temeiul unor elemente ce nu au format obiectul judecății finalizată cu pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită.
Pentru aceste considerente, apreciind că sentința recurată este legală și temeinică, în baza art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, a fost respins recursul ca nefondat.
S-a luat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
| ← RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. RESPINGEREA ACŢIUNII CA... | DREPTUL MUNCII RASPUNDEREA PATRIMONIALA ART. 91 alin.1 din... → |
|---|
