Art. 318 al. 1 Cod procedură civilă Contestaţie în anulare întemeiată pe prevederile art. 318 al. 1 Cod procedură civilă . Greşeală materială. Înţelesul noţiunii.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 4502 din data de 25.09.2013
DREPT PROCESUAL CIVIL
Art. 318 al. 1 Cod procedură civilă
Contestație în anulare întemeiată pe prevederile art. 318 al. 1 Cod procedură civilă . Greșeală materială. Înțelesul noțiunii.
Prin greșeală materială în înțelesul art. 318 al. 1 Cod procedură civilă se înțeleg greșelile materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și nu greșeli de judecată, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Decizia civilă nr. 4502/25 septembrie 2013
(dosar nr. 523/187/2008*)
Prin Sentința civilă nr. 959/20.07.2010 pronunțată de J. B. a fost admisă în parte acțiunea precizată de reclamantului R.M.C., împotriva pârâților C.L.H., P.H., E.G.-C.- O.
A fost admisă în parte cererea reconvențională a reclamantei reconvenționale E.R. U. R. G. C. O.
S-a dispus notarea în CF1293 Vintere pe imobilul cu nr. top 515/9 a construcțiilor ce în natură reprezintă birourile fostului CAP Holod, Atelier Mecanic, Moară, Anexă, Garaj și Magazia Morii.
S-a stabilit în favoarea reclamantului R.M.C., un drept de proprietate, cu titlu vânzare cumpărare la licitație,asupra construcțiilor reprezentând Birourile fostului CAP și Atelierul Mecanic.
S-a dispus dezmembrarea imobilului cu nr.top.515/9 din CF 1293 Vintere în imobilele cu nr. top.:
- 515/10 în supr. de 921 mp
- 515/11 " 2015 mp
- 515/12 " 322 mp
- 515/13 " 8202 mp,conform schiței întocmite de exp.ing.TOCUȚ SORIN, fila 154 din dosar.
S-a stabilit în favoarea reclamantului R.M. C., un drept de proprietate, cu titlu vânzare cumpărare la licitație, asupra imobilelor cu nr.top.515/10 și 515/11 din CF 1293 Vintere.
S-a dispus întabularea drepturilor la CF
În motivarea hotărârii instanța a arătat că în anul 1991 reclamantul a cumpărat construcțiile edificate pe imobilul cu nr.top.515/9 din CF 1293 Vintere ce în natură reprezentau sediul fostului CAP și anexele aferente acestuia, la acea dată terenul fiind întabulat în favoarea Statul Român în baza unor decrete ce au fost abrogate după 1989.
Reclamantul a fost de bună credință la data întocmirii contactului de vânzare cumpărare.
În ceea ce privește pârâta reclamantă reconvențională E. G. C., aceasta și-a redobândit dreptul de proprietate prin Sentința nr. 19/2007 a J. B., însă, până la pronunțarea prezentei hotărâri, nu a întabulat-o.
Instanță a considerat admisibilă acțiunea în temeiul prevederilor art. 36 din Legea nr. 18/1991 care prevede că " (2) Terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii,…în folosința pe durata existentei construcției, …sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție.";, iar din probele administrate în cauză rezultă că reclamantul are locuința în acest imobil.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel apelantele C. L. H., P. C. H. și E. R. U. cu R. G. - C. solicitând modificarea ei în totalitate în sensul respingerii acțiunii principale ca urmare a incidenței lipsei calității procesuale active a intimatului reclamant R.M.C., și așa cum a arătat prin întâmpinare și cererea reconvențională solicită a se admite, toate capetele din acțiune având ca obiect imobilele construite și terenul identificat cu nr. top. 519/9, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 293/A din data de 18.10.2011, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr. 523/187/2008, s-a admis ca fondat apelul formulat de apelanții C.L.C. H., P.H., E. G. C., în contradictoriu cu intimatul R.M. C., împotriva Sentinței civile nr. 959/20.07.2010 pronunțată de J.B. pe care a schimbat-o în parte în sensul că:
Au fost respinse capetele de cerere privind dezmembrarea imobilului cu nr. top. 515/9 din Cf. nr. 1293 Vintere și stabilirea în favoarea reclamantului a unui drept de proprietate asupra imobilelor cu nr. top. 515/10 și 515/11 din Cf. nr. 1293 Vintere.
Au fost menținute restul dispozițiilor.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
În conformitate cu procesul verbal din 06.03.1991 încheiat între Comisia de vânzare a mijloacelor fixe a Asociației Holod pe de o parte și numitul R. M. pe de altă parte, acestuia i s-a vândut de către prima, la licitație sediul fostului CAP Holod pentru suma de 70.000 lei. Din cuprinsul contractului nu rezultă că obiect al contractului l-ar fi constituit și vreo porțiune de teren aferentă imobilului, iar reținerea de către prima instanță a dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 18/1991, este greșită deoarece în cauză nu este vorba de vreun teren proprietate de stat, care să-i fi fost atribuit reclamantului în folosință pe durata existenței construcției sau cu ocazia cumpărării de la stat a unei locuințe, fiind vorba de o vânzare cumpărare la licitație, cu ocazia lichidării patrimoniu fostului CAP Holod.
Mai mult s-a reținut că potrivit Sentinței civile nr. 191/2007 a J. B. s-a dispus anularea încheierii de întabulare 8338/12.08.1976 și a inscripțiilor de cf de sub B. 2 din Cf. nr. 1342 Vintere și restabilirea situației anterioare de cf de sub B. 1 în favoarea reclamantei și anularea încheierilor de întabulare 1714/02.11.1970 și 1483/13.07.1971 și a inscripțiilor de cf. de sub B.1 din cf. nr. 1293 și 1297 Vintere, și restabilirea situației anterioare de cf în favoarea aceleiași reclamante respectiv, Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Oradea; în cf. nr. 1293 fiind înscris nr. top. 515/9 asupra căruia reclamantul a solicitat parțial să i se constituie un drept de proprietate conform celor mai sus arătate.
Ca urmare s-a constatat că prin admiterea acțiunii formulate de reclamant, acestuia i s-a constituit un drept de proprietate asupra unui bun care nu a făcut obiectul vânzării, și care la ora actuală aparține în proprietate E. R., situație față de care se constată că apelul este întemeiat, motiv pentru care acesta a fost admis în sensul respingerii capetelor de cerere privind dezmembrarea acestui nr. top. ca fiind lipsit de interes câtă vreme reclamantul nu și-a dovedit proprietatea asupra unei părți din terenul revendicat și pe cale de consecință și stabilirea acestui drept asupra nr. top. 515/10, 515/11 rezultate în urma dezmembrării.
Dat fiind faptul că reclamantul a dovedit că a cumpărat birourile fostului atelier CAP și atelierul mecanic prin procesul verbal de licitație arătat, instanța constată că în mod corect s-a stabilit un drept de proprietate asupra acestora cu titlu de cumpărare în baza art. 1294 și următoarele cod civil și s-a dispus întabularea dreptului de proprietate în CF.
Față de cele de mai sus în baza art. 296 Cod Procedură civilă considerând întemeiat apelul, instanța l-a admis în sensul modificării în parte a hotărârii pronunțate.
În ceea ce privește calitatea sa procesuală, instanța a apreciat că excepția este neîntemeiată deoarece pe de o parte actul este încheiat cu numitul R.M., nume care coincide cu numele reclamantului și chiar dacă actul ar fi fost semnat de către tatăl acestuia, așa cum susțin apelanții, acesta în calitate de moștenitor al tatălui său are calitate procesuală pentru introducerea acțiunii în prestație tabulară.
Referitor la acțiunea reconvențională, față de cele arătate în motivele de apel, instanța a constatat că prin aceasta s-a solicitat notarea în cf. nr. 1293 Vintere a construcțiilor ridicate de reclamant, cerere care a fost admisă de instanță, la fel și capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate al acestora, cu titlu de vânzare cumpărare la licitație.
În mod evident reclamanta reconvențională nu putea solicita stabilirea dreptului său de proprietate cu titlu de accesiune asupra acelorași clădiri și nici obligarea pârâților de a le elibera în deplină proprietate, posesie și folosință aceste edificate și nici contravaloarea folosinței imobilelor pe ultimii trei ani, motiv pentru care în mod corect prima instanță a admis doar în parte acțiunea reconvențională.
Împotriva acestei decizii, în termen, legal timbrat, au declarat recurs reclamantul R.M.C., solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului, cu cheltuieli de judecată și C. L. H., P.H., E. R.O., solicitând admiterea acestuia, a se da curs solicitărilor din întâmpinarea inițială din 17.04.2008 formulată de C.L. și a cererii reconvenționale formulate de E. R.O., cu cheltuieli de judecată.
Prin Decizia civilă nr. 5035/15 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea s-a admis ca fondat recursul declarat de E. R. O., în contradictoriu cu intimatul reclamant R.M.C., intimații pârâți C. L.H., P. H., M.F.P. reprezentat de D.G.F.P.B, împotriva deciziei civile nr. 293/A din data de 18.10.2011, pronunțată de T. B., pe care a fost modificată în parte în sensul că:
A constatat că imobilele edificate pe nr. top. 515/9 înscris în CF nr. 1293 Vintere sunt: locuință ( sediul fostului CAP), atelier mecanic, bazin betonat și magazie pentru cereale și stabilește în baza principiului accesiunii, un drept de proprietate asupra acestora în favoarea E. G.O. S-a dispus notarea în CF a construcțiilor sus-menționate.
A obligat Episcopia la plata sumei de 95.170 RON despăgubiri în favoarea lui R.M. și respectiv la plata sumei de 59.855 lei despăgubiri în favoarea C.H.
Au fost menținute restul dispozițiilor deciziei recurate.
A obligat partea intimată R. M.C. să plătească părții recurente E.R.C. suma de 8.676 RON cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.
S-a luat act de renunțare la recursul declarat de P. C. H.
Au fost respinse ca nefondate recursurile civile declarate de recurentul reclamant R.M. C. și recurentul pârât C.L.H., împotriva aceleași decizii.
Pentru a pronunța astfel, instanța de recurs a avut în vedere următoarele considerente:
Instanța de recurs a reținut că, în mod corect instanța de fond și cea de apel au constatat existența construcțiilor identificate de expertul judiciar și au dispus notarea lor în CF. Cu privire la terenul aferent construcțiilor sus-menționate, la data declanșării litigiului pendinte, proprietatea aparținea E. G. C., fiind restabilită situația în favoarea acesteia în baza unei hotărâri judecătorești irevocabile operate și în CF. Ca atare, a apărut ca nefondată critica recurentului R. M. C. potrivit căreia în mod greșit instanța de apel a considerat că nu sunt incidente prevederile art. 35 din Legea nr. 18/1991, terenul nefiind deja proprietate de stat. Pe de altă parte, dat fiind că, construcțiile au fost edificate până la urmă pe terenul ce aparținea de drept Episcopiei (trecerea în proprietatea statului pentru o perioadă fiind abuzivă) ceea ce ar fi putut solicita recurentul ar fi fost constatarea unui drept de superficie, dar nicidecum dobândirea vreunui drept de proprietate asupra terenului și dezmembrarea lui în loturi care să cuprindă suprafețele necesare unei folosințe normale.
S-a mai apreciat că, nu pot fi primite nici restul criticilor conform cărora E. ar fi trebuit să aștepte finalizarea procedurilor de retrocedare în baza legilor speciale ( de care ar fi uzat) și că în mod greșit s-a restabilit situația cu privire la terenul în litigiu pe calea dreptului comun, deoarece hotărârea judecătorească prin care i s-a recunoscut dreptul de proprietate E. este titlu executoriu, a fost operat și în CF și ca atare este opozabilă tuturor și nu mai poate forma obiect de discuție. Câtă vreme ceea ce a cumpărat la licitație așa cum rezultă din probele administrate, au fost doar construcții, reclamantul recurent nu poate invoca în apărare inopozabilitatea sentinței civile nr. 191/2000 a Judecătoriei Beiuș rămasă irevocabilă, el neavând prestabilit vreun drept asupra terenului astfel încât să fi fost necesară împrocesarea lui în acel litigiu, mai ales că, nici măcar construcțiile nu erau evidențiate în CF. Cum terenul nu a făcut nici un moment obiectul vânzării la licitație, nu există nici un temei pentru a se stabili vreun drept de proprietate în favoarea reclamantului Roman Mihai asupra vreunei suprafețe de teren; situația din litigiu și modul de dobândire a construcțiilor de către acesta este alta decât cea pe care o are în vedere art. 23 din Legea nr. 18/1991, astfel încât nu sunt incidente aceste prevederi legale, reclamantul neavând un temei legal în ceea ce cere și instanța de apel în mod corect a înlăturat prin decizia adoptată această solicitare acordată greșit de instanța de fond prin sentința apelată.
Așa fiind, recursul reclamantului R.M.C. s-a apreciat a fi nefondat și ca atare a fost respins.
Cât privește recursul P.H., față de înscrisul depus la dosar la data de 7 noiembrie 2012, Curtea în baza art. 246 Cod procedură civilă a luat act de renunțarea la recurs.
În ceea ce privește renunțarea la recurs formulată pentru C. L.H., câtă vreme nu a prezentat și o procură, o împuternicire specială pentru a face renunțări la recurs, instanța nu va lua act de această renunțare nefiind făcută cu respectarea exigențelor legale în materia reprezentării, ci va analiza pe fond criticile Consiliului.
Referitor la recursul declarat de C.H. și solicitarea respingerii ca inadmisibilă a acțiunii reclamantului, instanța de recurs a apreciat că o astfel de apărare nu poate fi primită, reclamantul având acte scrise care emană de la antecesorul acestui recurent (fostul CAP), ca atare nu se poate respinge ca inadmisibilă acțiunea. În plus, existau dovezi care au determinat admiterea solicitărilor reclamantului, astfel încât s-a apreciat nu se justifică acordarea cheltuielilor de judecată solicitate.
În ceea ce privește recursul și motivele invocate de recurenta E.G.C., s-a reținut în primul rând că rațiunea instanței de apel este corectă vis-a-vis de calitatea procesuală activă a reclamantului în sensul că, chiar dacă se va dovedi că cel care a cumpărat la licitație de la CAP construcțiile a fost tatăl reclamantului și nu reclamantul, întrucât la ora actuală tatăl reclamantului este decedat iar reclamantul în calitate de descendent îl moștenește, evident că își justifică calitatea procesuală activă în raport de petitul acțiunii, astfel încât această excepție în mod corect a fost respinsă.
Criticile privitoare la construcțiile dispuse de instanța de fond a fi notate în CF și menținute și de instanța de apel, s-au apreciat a fi într-adevăr justificate; ceea ce au identificat experții la fața locului pe nr. top. 515/9 fiind "locuința reclamantului (probabil birourile fostului CAP Holod) atelierul mecanic, bazin betonat și magazie pentru cereale";, iar instanța a dispus notarea construcțiilor așa cum au fost ele indicate în acțiunea reconvențională formulată de recurenta reclamantă reconvențională E.G.C. Dar, pentru a nu se întâmpina probleme la notarea în CF a construcțiilor s-a admis recursul sub acest prim aspect și s-a dispus notarea construcțiilor cu denumirile menționate de expert.
Referitor la dreptul de accesiune invocat de reclamanta reconvențională E.G.C., s-a reținut că în mod greșit a fost ignorat atât de instanța de fond cât și de instanța de apel, acesta fiind fondat.
Astfel, câtă vreme terenul pe care între anii 1962 - 1975 s-au construit supraedificatele în litigiu, s-a dovedit că nu era proprietatea celui care a edificat construcțiile, ci a altei persoane, în speță a E. G. C., s-a reținut a fi perfect justificată cererea proprietarului terenului de a invoca dreptul de accesiune conform art. 492 - 494 Cod civil. Ceea ce este dator însă proprietarul terenului să plătească proprietarului construcțiilor în cazul din speță este contravaloarea manoperei și materialelor încorporate în aceste supraedificate, fiind mai presus de orice discuție buna credință a celui care le-a construit, la epoca edificării neavând de unde anticipa cursul situației juridice a terenului, respectiv restabilirea proprietății în favoarea titularului de la care a fost preluat în baza unor legi abuzive.
Așa fiind și văzând contravaloarea manoperei și materialelor încorporate în supraedificate stabilită de expert inginer Boroș Iosif prin completarea de expertiză din 22 ianuarie 2010, pentru corpul de clădire ce constituie locuința reclamantului R.M. identificată cu C 1 ca fiind de 95.170 RON, instanța a obligat recurenta Episcopia Greco Catolică Oradea la plata contravalorii acestui corp de clădire în favoarea reclamantului R.M., stabilind totodată în baza principiului accesiunii dreptul de proprietate al E. asupra acestui supraedificat.
De asemenea, având în vedere că celelalte corpuri de clădire identificate cu C2 ( atelier mecanic), C3 (bazin betonat) și C4(magazie pentru cereale) aflate în proprietatea C.L. H. vor reveni în baza aceluiași principiu al accesiunii, E.G.C.în proprietate, aceasta a fost obligată la plata contravalorii manoperei și materialelor încorporate în acestea în sumă de 59.855 RON în favoarea C.L. H. conform valorilor stabilite prin aceeași completare de expertiză din 22 ianuarie 2010 întocmită de expert ing. Boroș Iosif (fila 133 dosar fond).
Întrucât cu ocazia concluziilor scrise depuse la prima instanță la 6 iulie 2010 nu s-a mai susținut capătul de cerere privind obligarea la folosul detras și nici prin motivele de apel, respectiv de recurs nu s-a mai solicitat expres acest lucru, instanța de recurs a pronunțat asupra folosului detras.
Ca urmare a admiterii recursului E., instanța a obligat pe reclamantul intimat R.M. la 8.676 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial, taxe judiciare de timbru și onorariu expertize, în favoarea recurentei E., constatând culpa lui procesuală în declanșarea procedurii judiciare.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare petentul R.M., solicitând anularea hotărârii atacate și rejudecând cauza să fie respins ca nefondat recursul declarat de E.G.C.O. și să fie admis recursul declarat de reclamantul - recurent, cu obligarea părților adverse la plata cheltuielilor de judecat.
În motivarea contestației se arată că prin decizia atacată s-a comis o gravă eroare materială reținându-se că în prezenta cauză contestatorul a dobândit un imobil fără a avea documente privind transferul de proprietate, deși trebuie observat că patrimoniul acestuia a fost mărit doar în urma cumpărării la licitație publică de la Comisia de lichidare a fostului CAP, plătind o sumă importantă de bani.
Mai mult, tot ca rezultat al unei erori materiale s-a reținut că pârâta poate dobândi un imobil cu investiții majore fără a se aplica principiul îmbogățirii fără just temei, apreciindu-se că nu se poate face abstracție de un astfel de concept juridic doar în cazul unei grave erori materiale pe care instanța a săvârșit-o.
Se mai arată că la judecarea recursului instanța a interpretat în mod eronat probele existente la dosar și a reținut aspecte nereale vizibil nejustificat, săvârșind o gravă eroare materială.
În drept, invocă dispozițiile art. 317 și următoarele Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata E.G.C.O. a solicitat respingerea contestației ca nefondată, apreciind că prin hotărârea atacată instanța de recurs a abordat și analizat în mod judicios toate aspectele de fapt și de drept ce concurau la pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice din toate punctele de vedere.
Examinând contestația, prin prisma motivelor invocate, Curtea a reținut urătoarele:
Potrivit art. 318 (1) din Vechiul Cod de procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale ….
Textul de lege mai sus evocat se referă la greșeli materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Prin urmare, s-a reținut că pe această cale, nu pot fi valorificate greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor de interpretare a unor dispoziții legale, ori prin prezenta contestație s-au invocat tocmai aspecte ce țin de fondul cauzei, respectiv de interpretarea și aprecierea probelor administrate în cauză.
Dacă s-ar admite această posibilitate ar însemna să se admită un recurs împotriva unei hotărâri date în recurs, ceea ce este inadmisibil.
Față de considerentele ce preced Curtea, a respins contestația, iar pe baza art. 274 Cod procedură civilă l-a obligat pe contestator la 1000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei, reprezentând onorariu avocațial.
| ← RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTI. CONTESTAŢIE ÎMPOTRIVA... | RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTI. LICHIDAREA DREPTURILOR... → |
|---|
