RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTI. CONTESTAŢIE ÎMPOTRIVA DECIZIEI LICHIDATORULUI JUDICIAR DE A CONTINUA VÂNZAREA ACTIVELOR DEBITOAREI. NEÎNDEPLINIREA CONDIŢIILOR PREVĂZUTE DE ART.133 DIN LEGEA NR.85/2006 PENTRU ÎNCHIDEREA PROCEDURII. -art.133 din Legea nr
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 461 din data de 26.09.2013
RECURS LITIGII CU PROFESIONIȘTI. CONTESTAȚIE ÎMPOTRIVA DECIZIEI LICHIDATORULUI JUDICIAR DE A CONTINUA VÂNZAREA ACTIVELOR DEBITOAREI. NEÎNDEPLINIREA CONDIȚIILOR PREVĂZUTE DE ART.133 DIN LEGEA NR.85/2006 PENTRU ÎNCHIDEREA PROCEDURII.
-art.133 din Legea nr.85/2006.
Decizia nr.461/26.09.2013 a Curții de Apel Oradea - Secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Prin sentința nr.484/F din 20 februarie 2013, Tribunalul Bihor - judecătorul sindic a respins ca nefondată contestația formulată de creditorul Ț. A. P. domiciliat în O. str. P. nr. 25 A, jud. B. în contradictoriu cu lichidatorul judiciar E. S.P.R.L. cu sediul în A. str. G. P. nr. 7, ap.1, jud. A.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a reținut că, în cadrul procedurii de faliment lichidatorul judiciar E. S.P.R.L. a procedat la vânzarea unor bunuri aflate în patrimoniul debitorului S.C. C. S.A. Sistarea procedurilor de vânzare ar presupune ca toți creditorii înscriși în tabelul consolidat de creanțe să fi fost îndestulați, iar cheltuielile determinate de parcurgerea etapelor procedurii să fi fost acoperite.
În acest sens art. 131 - 134 prevăd ipotezele în care se poate dispune închiderea procedurii insolvenței. Întrucât primul și ultimul caz se exclud prin ipoteză, a fost examinată eventuala incidență a celorlalte. Comun prevederilor amintite este faptul că legiuitorul a avut în vedere o procedură de faliment în curs de desfășurare și că toți creditorii au fost îndestulați. Cele două condiții sunt necesare, nu și suficiente pentru a se putea dispune închiderea procedurii. Concluzia se impune întrucât dispozițiile legale impun fie acordul tuturor asociaților sau acționarilor ( art. 133 alin. 1 lit. a), fie valorificarea întregului activ. Or, în prezenta cauză nici una dintre situațiile avute în vedere de legiuitor nu este incidentă, astfel încât sistarea la acest moment a procedurilor de vânzare nu are nici un temei legal și tocmai de aceea, a respins contestația ca nefondată.
Împotriva hotărârii judecătorului sindic a formulat recurs, legal timbrat creditorul Ț. A. P. , solicitând instanței admiterea recursului și în principal casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare și în subsidiar modificarea sentinței recurate în sensul admiterii contestației formulate și sistarea vânzărilor activelor debitoarei.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată că, unul dintre capetele de cerere "obligarea lichidatorului la distribuirea sumelor încasate", instanța, deși a reținut în considerentele sentinței, apărarea lichidatorului cu privire la acest aspect, nu se pronunță asupra acestui capăt de cerere, aspect ce impune casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru a soluționa și acest capăt de cerere. Un alt capăt de cerere era sistarea vânzărilor, însă instanța în loc să se pronunțe asupra capătului de cerere, analizează cererea sa ca și cum petitul ar fi fost o cerere de închidere a procedurii, aspect pe care nu l-a pus în discuție, ca atare se impune casarea sentinței, și trimiterea cauzei spre judecarea cererii pe care a formulat-o și a susținut-o.
Se poate observa că întreaga motivare a sentinței recurate este făcută prin analiza prevederilor art. 131-134 din legea insolvenței, care reglementează cererea de "închidere a procedurii, or recurentul nu a solicitat închiderea procedurii, ci doar sistarea vânzărilor cu atât mai mult, că nici distribuirile nu au fost făcute.
Motive de modificare. Conform prevederilor legii speciale, dacă creanțele au fost complet acoperite prin distribuirile făcute, judecătorul-sindic va pronunța o sentință de închidere a procedurii falimentului și de radiere a debitorului din registrul în care este înmatriculat: a) chiar înainte ca bunurile din averea debitorului să fi fost lichidate în întregime, în cazul în care toți asociații persoanei juridice sau persoană fizică, după caz, solicită acest lucru în termen de 30 de zile de la notificarea lichidatorului făcuta administratorului special, urmând ca bunurile să treacă în proprietatea indiviză a asociaților/acționarilor, corespunzător cotelor de participare la capitalul social;
b) în toate celelalte cazuri, procedura se închide numai după lichidarea completă a activului, eventualele sume reziduale ultimei distribuiri urmând a fi depuse într-un cont la dispoziția asociaților sau persoanei fizice, după caz.
Apreciază că acest capăt de cerere, poate fi analizat doar după ce se va întocmi planul de distribuire pentru a putea face dovada că toți creditorii au fost îndestulați, însă și în aceste împrejurări raportat la starea de fapt respectiv din vânzarea celor 4 baze de recepție: M., T. , B. și C., s-au încasat sumele necesare acoperirii întregului pasiv al societății, respectiv se pot plăti toate sumele cu care creditorii s-au înscris la masa credala, mai mult ramând și o diferență necesară și suficientă care este în măsură să acopere onorariul administratorului judiciar/ lichidatorului.
Se impune a preciza că lichidatorul deși din bunurile vândute se acoperă în întregime pasivul societății, nu i-a comunicat notificarea la care textul legal face referire, tocmai pentru ca să nu poată face această cerere, însă apreciază că și în lipsa unei astfel de notificări cererea sa este admisibilă atâta vreme cât, în prezent practic masa pasiva este acoperită.
În aceste împrejurări a solicitat SISTAREA VÂNZĂRILOR tocmai pentru a-și proteja un drept al său de acționar și anume acela de a a-și putea " revendica" activele ramase, "în natură" cu atât mai mult cu cât vânzarea acestora de lichidator se face la preturile pe care el le consideră corecte, or câtă vreme aceste active ar putea să treacă în proprietatea recurentului este absolut normal, moral și legal să aibă un cuvânt de spus cu privire la valorificare și cu atât mai mult cu referire la preț, cunoscând caracteristicile acestor active și destinația specială a acestora.
Prin notele de ședință, lichidatorul intimatei debitoare a solicitat instanței respingerea recursului ca nefondat, arătând în esență că o parte din motivele invocate în recurs nu au fost invocate și în fața judecătorului sindic, și mai mult decât atât nu au susținere legală. În ceea ce privește solicitarea lichidatorului judiciar la întocmirea și afișarea planului de distribuire arată că la data de 28.02.2013 s-a dispus afișarea planului de distribuire la ușa Tribunalului Bihor, fiind comunicat inclusiv recurentului cu mult timp înainte de declararea recursului, iar în ceea ce privește sistarea vânzărilor, lichidatorul judiciar își menține poziția formulată în fața instanței de fond, respectiv că o astfel de cerere nu are temei legal și contravine deciziilor luate de creditori în procedura falimentului. Cu privire la închiderea procedurii și sistarea vânzărilor în temeiul art.133 din Legea nr.85/2006, a arătat că în acest moment nu au fost complet acoperite creanțele societății și în atare situație trebuie avute în vedere toate creanțele înscrise în tabelul definitiv consolidat al creanțelor. Nu în ultimul rând, procedura insolvenței debitoarei, nu poate fi guvernată de dorințele unui singur creditor, care în mod repetat obstrucționează procedura invocând informații trunchiate și de cele mai multe ori neadevărate.
Examinând sentința recurată, raportat la motivele de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, potrivit art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța a reținut că recursul este nefondat, fiind respins și menținută ca legală și temeinică sentința recurată, având în vedere următoarele considerente:
Primul motiv de recurs invocat de recurent și în baza căruia solicită casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare, este nefondat. Nicăieri în cuprinsul contestației formulate, acesta nu a solicitat obligarea lichidatorului la distribuirea sumelor încasate. După cum contestatorul a solicitat în mod expres în cuprinsul contestației, obiectul acesteia era dat doar de obligarea lichidatorului de a înceta orice valorificare a bunurilor societății, solicitare asupra căreia judecătorul-sindic s-a pronunțat prin sentința recurată.
Prin urmare, instanța de judecată se poate pronunța doar asupra celor solicitate de către contestatorul recurent prin contestația formulată și în baza înscrisurilor aflate la dosarul de insolvență.
De asemenea, astfel cum în mod legal și temeinic a reținut judecătorul-sindic, analiza legalității măsurii lichidatorului de a continua vânzarea activelor este interdependentă de analiza situațiilor în care se poate dispune închiderea procedurii în temeiul art. 133 din Legea 85/2006, căci doar în situația în care sunt îndeplinite condițiile vizate de textul legal, se poate avea în vedere solicitarea recurentului contestator de a se sista vânzarea de active, cu consecința închiderii procedurii insolvenței.
În speță, însuși contestatorul recurent invocă împrejurarea că se impune închiderea procedurii chiar anterior lichidării complete a activului debitoarei, dat fiind că sumele încasate până la acest moment acoperă atât creanțele înscrise la masa credală, cât și cheltuielile procedurii.
Or, după cum în mod corect a reținut judecătorul-sindic, din prevederile art. 133 alin. 1 lit. a) se desprinde concluzia că doar în situația în care creanțele au fost complet acoperite prin distribuirile făcute, se poate dispune închiderea procedurii insolvenței și radierea debitorului chiar anterior lichidării în întregime a bunurilor din averea debitorului, dacă asociații persoanei juridice solicită în mod expres acest lucru, în termen de 30 zile de la notificarea lichidatorului făcută administratorului special.
În speță, până la data formulării contestației, creanțele înscrise în tabelul definitiv consolidat nu fuseseră complet acoperite prin distribuirile făcute. Abia la data de 28.02.2013, lichidatorul a înregistrat la dosar planul de distribuire parțială a sumelor obținute din lichidarea bunurilor și respectiv raportul asupra fondurilor, în vederea afișării lor la ușa instanței.
Or, din cuprinsul planului de distribuire, rezultă că s-au distribuit parțial sume doar creditorilor garantați, făcându-se distribuiri în cuantum de 8.107.064,93 lei, rămânând de achitat creanțe în cuantum de 4.127.289,06 lei.
În consecință, raportat la aceste aspecte, corect a apreciat judecătorul-sindic că, nefiind complet acoperite creanțele, nu se poate dispune lichidatorului să sisteze vânzarea activelor societății debitoare.
Din această perspectivă, nu este întemeiată nici afirmația recurentului referitoare la omisiunea lichidatorului de a-i comunica notificarea la care se referă textul de lege anterior citat, căci lichidatorul ar fi obligat să emită o asemenea notificare doar în situația în care ar constata că nu s-ar mai impune continuarea valorificării activelor, în contextul acoperirii integrale a creanțelor, or această situație nu se regăsește în speță.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, a fost respins recursul ca nefondat.
S-a luat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
| ← DREPTUL MUNCII RASPUNDEREA PATRIMONIALA ART. 91 alin.1 din... | Art. 318 al. 1 Cod procedură civilă Contestaţie în anulare... → |
|---|
