Refuzul de a se supune recoltării probelor biologice. elemente constitutive. consumul băuturilor alcoolice. art. 337 c. pen.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 418A din data de 09.03.2016
Domeniu: Infracțiuni. Elemente constitutive ale infracțiunii.
REFUZUL DE A SE SUPUNE RECOLTĂRII PROBELOR BIOLOGICE. ELEMENTE CONSTITUTIVE. CONSUMUL BĂUTURILOR ALCOOLICE. ART. 337 C. pen.
(decizia penală nr. 418/A/09.03.2016 a Curții de Apel București, Secția a II-a Penală, dosar nr. 527/335/2014)
Prin sentința penală nr.52/03.06.2015, Judecătoria Videle, în baza art. 337 Cod penal a condamnat pe inculpatul N.A.M. la 1(un) an închisoare, pentru infracțiunea de refuz sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice.
În baza art. 15 alin. 2 Cod penal din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Codului penal (Legea nr. 286/2009) și art. 83 Cod penal (1969):
A revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei și dispune ca pedeapsa anterioară de 6 (șase) luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 8/18.01.2012 a Judecătoriei Videle, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 02.02.2012 să fie executată, alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, astfel că inculpatul a avut de executat o pedeapsă de 1 (un) an și 6(șase) luni închisoare.
În baza art. 65 alin. 1 Cod penal a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal.
În baza art. 67 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal, pe o durată de 1(un) an de zile, pedeapsă care a dispus a se executa conform art. 68 alin. 1, lit. c Cod penal, după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul să plătească suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța fondului a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Videle nr. 1068/P/2013 din data de 18.08.2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului N.A.M., pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 alin. 1 din Codul penal (refuzul, împotrivirea sau sustragerea conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzută de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002, republicată).
Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele: inculpatul a condus autoturismul marca V. cu număr de înmatriculare de B. și după ce a fost oprit de organele de poliție a refuzat să fie testat cu aparatul etilotest și ulterior a refuzat să-i fie recoltate probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, după ce a fost condus la Spitalul Videle, faptă ce realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de refuz, împotrivire sau sustragere a conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzută de art. 87 alin. 5 din OUG nr.195/2002, republicată (refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice prevăzută de art. 337 alin. 1 Cod penal 2009).
Cele două texte de lege prevăd aceleași condiții de incriminare, dar instituie sancțiuni diferite, respectiv OUG nr. 195/2002 prevede pedeapsa cu închisoarea de la 2 la 7 ani, iar Codul penal din 2009 prevede sancțiunea închisorii de la 1 la 5 ani și întrucât, Codul penal din 2009 prevede limitele de pedeapsă mai mici, atât sub aspectul minimului cât și sub aspectul maximului pedepsei, s-a reținut că legea nouă este legea mai favorabilă inculpatului, potrivit art. 5 din acest act normativ.
Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul a avut o atitudine nesinceră, negând faptul că a condus autoturismul în momentul în care a fost oprit de organul de poliție, dar după punerea în mișcare a acțiunii penale, în prezența apărătorului ales, inculpatul a recunoscut că a condus autoturismul înainte de a fi oprit de organul de poliție, dar a menționat că în momentul în care s-a apropiat de autoturism polițistul, autoturismul nu se afla în mișcare, ci doar avea motorul pornit.
Audiat în timpul judecății la termenul din data de 10.12.2014, inculpatul a arătat că a refuzat să meargă să i se preleveze probe biologice pentru că se afla pe loc și chiar tatăl său i-a spus să nu meargă.
S-a încuviințat reaudierea martorilor din rechizitoriu, astfel că la termenul de judecată din data de 11.02.2015 au fost audiați martorii B.C.M. și N.M.A., iar la termenul din 11.03.2015 au fost audiați martorii C.N. și I.Ghe..
Astfel, coroborând aceste declarații cu procesul verbal de constatare a infracțiunii și cu cel de consemnare a refuzului de prelevare a probelor biologice, având în vedere că în cauză există și suspiciunea rezonabilă că inculpatul a consumat băuturi alcoolice, s-a apreciat că rezultă fără putință de tăgadă faptul că acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul N.M.M., care, prin apărătorul său ales, a solicitat admiterea apelului și desființarea sentinței penale atacate, urmând a se dispune, în baza art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 alin. 1 lit c Cod procedură penală, achitarea sa, sens în care a considerat că hotărârea atacată este netemeinică întrucât instanța de fond nu a luat în calcul toate probele pe care trebuia să le administreze în cauză.
De asemenea, inculpatul a arătat că între declarațiile martorilor I.Ghe. și C.N. date în fața organului de urmărire penală și cele date în fața instanței de fond există o neconcordanță parțială, acești martori neprezentând lucrurile într-o cronologie firească, așa cum s-au întâmplat și apar neconcordanțe în ceea ce privește elementele esențiale ale acestei infracțiuni, denotând nesiguranță în ceea ce privește prezentarea situației de fapt.
Totodată, inculpatul a arătat că a solicitat în fața instanței de fond audierea martorilor ce au fost ascultați de către instanța de apel, cererea fiind respinsă fără a se motiva această soluție în cuprinsul sentinței penale.
A considerat că din declarațiile martorilor audiați la acest termen de judecată se poate stabili o situație de fapt, care prin comparație cu probele administrate în cursul urmăririi penale dau naștere unui dubiu, care trebuie să profite celui incriminat.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază apelul formulat ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
În primul rând, Curtea constată, în virtutea efectului integral devolutiv al căii de atac declarate, temeinicia hotărârii din perspectiva stării de fapt reținute de instanța de fond.
Probatoriul administrat în cauză confirmă neîndoielnic faptul că la data de 12.07.2013 inculpatul N.M.M. a condus autoturismul marca V. cu număr de înmatriculare de B. și după ce a fost oprit de organele de poliție a refuzat să fie testat cu aparatul etilotest, iar după ce a fost condus la Spitalul V. a refuzat să-i fie recoltate probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Această situație de fapt a fost reținută din coroborarea următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracțiunii, declarații inculpat, declarații martori I.Ghe., C.N., N.M.A., fișa de observație clinică întocmită de personalul medical de la Spitalul V..
Inculpatul N.M.M. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa. Astfel, acesta în cursul urmăririi penale a declarat că, în seara zilei de 12.07.2013, a condus autoturismul marca V. de la domiciliu prietenului său (martorul A.M.) până în apropierea domiciliului prietenei lui (martora N.M.A.) situat pe un drum comunal de pe raza comunei C., unde a oprit la o distanță de aproximativ 300 m pentru a sta de vorbă, a stins farurile însă nu a oprit motorul pentru că ascultau muzică și voia să se descarce bateria. După aproximativ 30 de minute, în timp ce aștepta ca tatăl său să vină să ia mașina pentru a pleca la serviciu, la autoturism a venit un șeful de post care i-a cerut actele și ulterior i-a cerut să îl însoțească la Poliția V. unde să fie testat cu etilotest, însă el a refuzat fiindcă așa a fost sfătuit de tatăl său. Ulterior a fost condus la Spitalul Videle unde, de asemenea, a refuzat prelevarea probelor biologice, tot sfătuit fiind de tatăl său.
Această apărare a fost în mod judicios înlăturată de instanța de fond ca fiind nesinceră întrucât este contrazisă de probele administrate în cauză, reținând în acest sens: procesul verbal de constatare a infracțiunii și cel de consemnare a refuzului de prelevare a probelor biologice coroborate cu declarațiile martorului I.Ghe. precum și parțial cu cele ale martorei N.M.A. și ale inculpatului. În acest context, Curtea apreciază ca fiind complet neverosimile susținerile inculpatului și ale martorei cu privire la faptul că ar fi stat în mașina o jumătate de oră sau chiar o oră pentru a-l aștepta pe tatăl inculpatului să vină să ia mașina ca să plece la serviciu în condițiile în care martora locuia la o distanță de 300 m iar inculpatul urma să rămână la ea acasă (aceștia fiind concubini) precum și cu privire la faptul că inculpatul nu ar fi consumat băuturi alcoolice, pentru că în acest caz nu ar fi avut niciun motiv să refuze testarea cu etilotestul și respectiv prelevarea de mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
În cursul judecării apelului au fost audiați martorii M.Șt. și S.M.I. (propuși de inculpat pentru prima dată în apel) ale căror declarații sunt apreciate de Curte ca fiind nesincere și urmează să fie înlăturate din materialul probatoriu, întrucât prezintă numeroase neconcordanțe cu privire la aspectele esențiale relatate, cum ar fi: distanța la care se aflau cei doi martori față de mașina în care se afla inculpatul, împrejurarea că au trecut sau nu pe lângă această mașină, dacă aceasta avea sau nu farurile aprinse sau motorul oprit, precum și cu privire la împrejurarea în care au aflat despre necesitatea de a da declarații în favoarea inculpatului. În același sens, se reține și faptul că apare ca fiind complet neverosimil motivul pentru care martorii l-ar fi așteptat pe inculpat, la o distanță de aproximativ 50 m de mașină, pentru un timp nedefinit (cel puțin 20 - 30 minute), fără a-l suna pe acesta pe mobil pentru a-l întreba dacă are rost să îl aștepte.
În acest context, Curtea constată că prima instanță, reținând vinovăția inculpatului în săvârșirea faptelor descrise mai sus, a dat o corectă încadrare juridică, stabilind că faptele comise de inculpatul N.M.M. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, faptă prev. și ped. de art. 337 C.pen., legea penală mai favorabilă inculpatului fiind noul Cod Penal.
Cu privire la întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii se mai rețin și următoarele:
Potrivit art. 337 C.pen. constituie infracțiune: refuzul ori sustragerea conducătorului unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere …..de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței unor substanțe psihoactive.
De asemenea, art. 38 din OUG nr. 195/2002 stabilește obligația pentru conducătorii vehiculelor de a se supune testării aerului expirat și/sau recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori a consumului de produse sau substanțe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora, la solicitarea polițistului rutier.
În cauza de față inculpatul N.M.M. a recunoscut că a condus autoturismul pe drumurile publice din comuna C. dar a afirmat că a refuzat recoltarea de probe biologice deoarece la momentul la care polițistul i-a solicitat să se supună testării mașina condusă de el staționa deja de cel puțin o jumătate de oră. Martora N.M.A. a declarat de asemenea că inculpatul a condus autoturismul până pe strada pe care locuiește ea.
Se mai reține și faptul că deși situația premisă a elementului material al infracțiunii incriminate de art. 337 C.pen. (anterior art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată), este ca persoana care refuză, se împotrivește ori se sustrage recoltării probelor biologice ori testării aerului expirat să aibă calitatea de conducător auto, însă textul de lege nu condiționează, sub nicio formă, existența infracțiunii de oprirea autoturismului în trafic, nefiind vorba de o infracțiune flagrantă, fiind îndeplinită situația premisă și în situația în care inculpatul, cum este cazul de față, a condus autoturismul în momente anterioare solicitării de a se supune testării aerului expirat.
Mai mult decât atât vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită în condițiile în care legiuitorul nu condiționează existența infracțiunii de sustragere de la recoltarea probelor biologice nici de faptul că acesta ar fi consumat sau nu băuturi alcoolice anterior sau ulterior conducerii autovehiculului pe drumurile publice, ci doar de faptul că inculpatul a refuzat în mod categoric să fie testat de către organele de poliție și să i se recolteze probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei, lucru care a fost dovedit în cauză în mod neechivoc. Nici chiar justificarea refuzului inculpatului că nu ar fi condus autoturismul la momentul la care a fost efectuat controlul de către organele de poliție, neconfirmată de altfel de probatoriul administrat în cauză, nu reprezintă o împrejurare care să înlăture caracterul penal al faptei, deoarece această apărare, chiar dacă ar fi fost reală, trebuia să fie invocată de inculpat în fața organelor judiciare penale, după recoltarea probelor biologice, dacă s-ar fi reținut săvârșirea infracțiunii de conducere sub influența băuturilor alcoolice, și avută în vedere la aprecierea îndeplinirii sau nu a elementelor constitutive ale acestei din urmă infracțiuni, căci legea nu prevede posibilitatea, pentru acest motiv, de a refuza recoltarea probelor biologice.
Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost săvârșită de inculpat cu vinovăție sub forma intenției directe, întrucât el a prevăzut și urmărit rezultatul faptei, zădărnicirea stabilirii alcoolemiei prin refuzul nejustificat de a i se recolta probe biologice.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, Curtea reține că potrivit art. 74 C.pen., stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:
- împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite,
- starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită,
- natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii,
- motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit,
- natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului,
- conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal,
- nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Prin urmare, în mod corect a reținut instanța de fond, pericolul social concret al faptei așa cum rezultă din modalitatea concretă de săvârșire a faptei și împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, așa cum au fost reținute anterior și circumstanțele personale ale inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale, fapta care face obiectul prezentului dosar fiind săvârșită în termenul de încercare al pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 8/18.01.2012 a Judecătoriei Videle, precum și atitudinea inculpatului care nu a recunoscut săvârșirea faptei, astfel că a aplicat inculpatului o pedeapsă stabilită la minimul special prevăzut de lege, apreciat și de Curte ca fiind necesar și suficient pentru atingerea scopului educativ și preventiv al pedepsei, nefiind temeiuri pentru reducerea acesteia.
Pentru aceste considerente, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate și din punct de vedere al aplicării dispozițiilor referitoare la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 8/18.01.2012 a Judecătoriei Videle, definitivă prin nerecurare, Curtea, în baza art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen. va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul N.M.M.și, în baza art.275 alin.2 C.pr.pen. îl va obliga pe acesta la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
| ← Luarea unor măsuri provizorii de interzicere pe calea... | Trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă. → |
|---|
