Renunțarea la pretențiile civile. Imposibilitatea constituirii ca parte civilă
| Comentarii |
|
Curtea de Apel GALAŢI Decizie nr. 1229 din data de 04.11.2015
În cursul urmăririi penale persoana vătămată I.C. a dat o declarație notarială arătând că nu are pretenții față de inculpat și nu înțelege să se constituie parte civilă în cauză.
Conform art. 22 alin. 3 Cod procedură penală, partea civilă nu poate reveni asupra renunțării și nu poate introduce acțiune la instanța civilă pentru aceleași pretenții.
Prin urmare, odată ce a renunțat la pretențiile civile încă din faza de urmărire penală, partea civilă I.C. nu mai putea să revină asupra renunțării la aceste pretenții, astfel că nu mai putea să solicite obligarea inculpatului la plata de daune morale în faza de judecată.
Decizia penală nr. 1229/A/04.11.2015 a Curții de Apel Galați
Prin sentința penală nr.334/28.08.2015 a Tribunalului Galați, în baza art.386 Cod procedură penală, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului, din infracțiunea prev. de art.32 alin.1 Cod penal raportat la art.188 alin.1 Cod penal, în infracțiunea prev. de art.194 alin.1 lit. e) Cod penal, ca nefondată.
A fost condamnă inculpatul D.I.G. (fost G.) la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare și îi aplică pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 188 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, în referire la art. 396 alin. 10 Cod procedură penală (faptă din 22.02.2015, persoană vătămată I.C.).
În baza art. 65 Cod penal s-a aplicat inculpatului D.I.G. (fost G.) pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal.
În baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului D.I.G. (fost G.).
În baza art.72 alin.1 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa de executat durata reținerii - 24 ore - aferentă zilei de 14.05.2015 și a arestării preventive de la 15.05.2015 la zi.
În baza art.112 alin.1 lit. b Cod penal, s-a confiscat de la inculpat cuțitul, folosit la săvârșirea infracțiunii, aflat la Camera de Corpuri delicte a IPJ Galați, conform dovezii seria … nr. ...
În temeiul art. 7 din Legea nr.76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
În baza art. 25 Cod procedură penală și art. 397 Cod procedură penală în ref. la art. 1349 cod civil și art. 1357 Cod civil, a fost obligat inculpatul D.I.G. (fost G.) la plata sumei de 6174,19 lei cu titlu de despăgubiri civile (cheltuieli de spitalizare acordată persoanei vătămate I.C.) către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență ";Sf. Apostol Andrei"; Galați și la plata sumei de 4800 lei către partea civilă I.C. cu titlu de daune morale.
În motivarea hotărârii s-a arătat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați nr. 145/P/2015 din 03.06.2015 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D.I.G. (fost G.), pentru săvârșirea infracțiunii tentativă la omor prevăzută de art. 32 alin.1 Cod penal raportat la art.188 alin.1 Cod penal.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut următoarea situație de fapt:
Persoana vătămată I.C. și inculpatul D.I.G. locuiau cu chirie împreună cu martorul U.M., precum și cu alte persoane, într-un imobil situat în municipiul Galați. În virtutea relațiilor dintre aceștia, persoana vătămată a fost împrumutată cu o sumă de bani de către inculpat, suma rămasă de restituit fiind de 150 de lei.
La data de 22.05.2015, persoana vătămată a plecat în vizită la sora sa, numita P.D., și la întoarcere a mers la un bar situat în cartierul I.C. Frimu, unde a consumat alcool. În acest interval de timp, persoana vătămată I.C. a fost contactată telefonic de către inculpat, care i-a cerut în mod expres să vină acasă, să nu rămână în bodegă să bea și să îi restituie banii. În urma convorbirii telefonice, inculpatul s-a supărat foarte tare, spunându-i martorului V.V.D., care era prezent, că iar nu va primi suma de bani de la persoana vătămată.
În jurul orelor 2100 persoana vătămată s-a întors la imobilul respectiv și întrucât se afla sub influența alcoolului, acest aspect fiind vizibil, a început să-i adreseze injurii inculpatului, la rândul său inculpatul adresându-i reproșuri că nu îi restituie suma de bani restantă.
În urma acestor schimburi de cuvinte, persoana vătămată și inculpatul s-au îmbrâncit reciproc, moment în care, dată fiind starea de nervozitate în care se afla, inculpatul a luat de pe o masă un cuțit de bucătărie cu care a aplicat persoanei vătămate o singură lovitură în zona toracică.
În urma acestui fapt, persoana vătămată a început să strige și a ieșit din locuință, mergând la un vecin, pe nume G. căruia i-a spus că fusese înjunghiat.
Vecinul respectiv a acordat un prim ajutor persoanei vătămate, dându-i acesteia un prosop pentru a opri sângerarea, după care a anunțat un echipaj al ambulanței.
Persoana vătămată I.C. a fost transportată la Spitalul Clinic Județean de Urgență Galați, unde a fost supusă unor investigații medicale.
Ulterior, persoana vătămată a fost examinată medico-legal, iar din concluziile raportului de constatare medico-legală nr. …/A1-D/26.02.2015 au rezultat următoarele :
1. Numitul I.C. prezintă leziune traumatică ce a putut fi produsă prin acțiunea unui corp cu margini tăioase.
2. Leziunea poate data din 22.02.2015.
3. Necesită 25 - 30 (douăzeci și cinci - treizeci) zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, dacă nu survin complicații.
4. Interesând cavitatea pleurală și cea abdominală, leziunea i-a pus în primejdie viața victimei prin efect compresiv asupra plămânului, precum și prin hemoragie și desterilizarea cavității peritoneale, salvarea acesteia datorându-se tratamentului chirurgical de înaltă calificare efectuat în timp util.
5. În urma splenectomiei în scop hemostatic, susnumitul a rămas cu lipsa splinei, ceea ce constituie pierdere de organ.
În cursul urmăririi penale s-au efectuat acte de urmărire penală specifice, concretizate în următoarele mijloace materiale de probă:
- ordonanța nr. 1499/P/2015 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, prin care s-a dispus declinarea competenței.
- procese verbale de verificare, întocmit de către organele de poliție.
- proces verbal de ridicare corp delict (cuțit) de către organele de poliție.
- dovadă de predare la Camera de corpuri delicte a cuțitului ridicat de către organele de poliție.
- planșă fotografică cu fotografiile judiciare ale corpului delict.
- proces verbal de verificare a diagnosticului persoanei vătămate.
- declarații persoană vătămată I.C. din care rezultă că acesta locuia împreună cu inculpatul și pe fondul unor discuții în contradictoriu, inculpatul i-a aplicat o lovitură cu un cuțit pe care îl folosea la acel moment pentru a prepara mâncare.
- raport de constatare medico-legală nr. …/A1.D/26.02.2015 privind pe persoana vătămată I.C. din care a rezultat următoarele; numitul I.C. prezintă leziune traumatică ce a putut fi produsă prin acțiunea unui corp cu margini tăioase. Leziunea poate data din 22.02.2015. Necesită 25 - 30 (douăzeci și cinci - treizeci) zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, dacă nu survin complicații. Interesând cavitatea pleurală și cea abdominală, leziunea i-a pus în primejdie viața victimei prin efect compresiv asupra plămânului, precum și prin hemoragie și desterilizarea cavității peritoneale, salvarea acesteia datorându-se tratamentului chirurgical de înaltă calificare efectuat în timp util. În urma splenectomiei în scop hemostatic, susnumitul a rămas cu lipsa splinei, ceea ce constituie pierdere de organ.
- adresă constituire parte civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Galați.
- declarații inculpat D.I.G. în care recunoaște săvârșirea faptei arătând că pe fondul unei discuții în contradictoriu cu persoana vătămată cei doi s-au îmbrâncit reciproc, lovindu-l accidental pe persoana vătămată cu un cuțit pe care îl folosea pentru pregătirea mesei în acel moment.
- declarații martor V.V.D. care se afla în vizită la inculpat și persoana vătămată, a asistat la discuțiile în contradictoriu dintre cei doi descriind momentul în care inculpatul care avea în mâna dreaptă un cuțit cu care anterior curățase cartofii, l-a lovit pe persoana vătămată undeva în partea stângă la limita dintre torace și abdomen.
- declarație martor U.M. care locuiește împreună cu inculpatul și persoana vătămată și care a declarat că în ziua respectivă cei doi s-au certat la telefon pentru o datorie mai veche pe care persoana vătămată o avea față de inculpat, iar la momentul la care persoana vătămată s-a întors la domiciliu cei doi s-au îmbrâncit, ulterior inculpatul lovind pe persoana vătămată cu un cuțit pe care-l folosea pentru a tăia alimente.
În fața instanței, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul D.I.G. a înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 375 Cod procedură penală, în referire la art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, arătând că recunoaște în totalitate fapta reținută în sarcina sa, în modalitatea reținută în actul de sesizare și solicitând ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți. Instanța a procedat la audierea inculpatului, în acest sens și, având în vedere poziția procesuală a acestuia, a apreciat că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea prevederilor art. 375 Cop procedură penală, în referire la art. 374 alin. 4 Cod procedură penală.
Asupra cererii de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea prev. de art.32 alin.1 Cod penal, rap la art.188 alin.1 Cod penal, în infracțiunea prev. de art.194 alin.1 lit. e) Cod penal, instanța a reținut următoarele:
Atunci când o infracțiune - cum este omorul - poate fi comisă cu intenție atât directă cât și indirectă, tentativa, la rândul ei, se poate săvârși cu ambele modalități ale intenției. De vreme ce conținutul subiectiv al infracțiunii se formează odată cu luarea hotărârii infracționale și durează până la consumare, tentativa - care din punct de vedere obiectiv reprezintă un fragment din acțiunea incriminată - nu se poate caracteriza decât prin acea modalitate a intenției care este proprie și infracțiunii consumate.
Prin urmare, în cazul infracțiunii de omor, tentativa se poate comite și cu intenție indirectă.
Pentru a putea caracteriza activitatea infracțională a inculpatului ca fiind tentativă de omor este necesar să fie avute în vedere toate împrejurările în care a fost săvârșită fapta, cum sunt: folosirea unui obiect vulnerant apt să producă moartea, vizarea unei zone vitale, numărul și intensitatea loviturilor, urmările produse, atitudinea inculpatului după săvârșirea faptei.
Pe de altă parte, există tentativă la infracțiunea de omor atunci când făptuitorul a început executarea acțiunii de ucidere, dar aceasta a fost întreruptă sau nu și-a produs efectul.
Raportul de constatare medico-legală nr.110/26.02.2015, a concluzionat leziunea i-a pus în primejdie viața victimei prin efect compresiv asupra plămânului, precum și prin hemoragie și desterilizarea cavității peritoneale, salvarea acesteia datorându-se tratamentului chirurgical de înaltă calificare efectuat în timp util.
Expresia punere în primejdie a vieții persoanei, prezintă două accepțiuni: una juridică și una medico-legală. În accepțiunea juridică, ea constă în crearea unui pericol iminent pentru viața persoanei, prin punerea în executare a unei acțiuni apte de a produce suprimarea vieții acesteia și caracterizată de intenția specifică omorului. În accepțiunea medico-legală, ea constă în crearea unui pericol iminent pentru viața persoanei, generat de natura și gravitatea vătămărilor produse prin fapta comisă, important fiind ca leziunea să poată determina moartea persoanei, indiferent de modul de îndepărtare a pericolului, respectiv prin tratament sau reactivitate organică crescută.
Tentativa la infracțiunea de omor se referă la accepțiunea juridică a expresiei.
Instanța a apreciat că lovirea persoanei vătămate în cavitatea pleurală și cea abdominală, producând efect compresiv asupra plămânului, precum și prin hemoragie și desterilizarea cavității peritoneale, salvarea acesteia datorându-se tratamentului chirurgical de înaltă calificare efectuat în timp util, constituie tentativă la infracțiunea de omor, iar nu infracțiunea vătămare corporală, deoarece într-o atare situație numai datorită întâmplării rezultatul letal nu s-a produs. Față de natura obiectului folosit în agresiune, zona corporală vizată și intensitatea loviturii, nu se poate susține că inculpatul nu a prevăzut posibilitatea producerii decesului victimei, rezultat pe care cel puțin l-a acceptat și care a fost evitat numai datorită intervenției de specialitate.
Având în vedere că inculpatul a prevăzut rezultatul letal și l-a acceptat, împrejurarea că acesta nu s-a produs din motive independente de voința autorului nu are nici o influență asupra vinovăției și nu poate determina încadrarea faptei în art.194 alin.1 lit. e) Cod penal.
Față de acestea, instanța a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, ca nefondată.
În drept, instanța a reținut că din ansamblul probator administrat în cursul urmăririi penale coroborat cu declarația de recunoaștere a faptei dată de inculpat în fața instanței rezultă, fără putință de tăgadă, că în data de 22.02.2015 pe fondul unui conflict inculpatul D.I.G. a aplicat persoanei vătămate I.C. o lovitură cu un corp tăios în zona abdominală, producându-i o leziune traumatică ce interesând cavitatea pleurală și cea abdominală i-a pus în primejdie viața.
S-a arătat că fapta inculpatului D.I.G. mai sus descrisă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod penal raportat la art. 188 alin.1 Codul penal.
În raport de modalitatea de săvârșire a faptei, ținând cont de obiectul vulnerant folosit și de zona corpului vizată, s-a apreciat că inculpatul, chiar dacă nu a urmărit moartea persoanei vătămate, a acceptat, cel puțin, posibilitatea producerii unui astfel de rezultat.
Nu a fost primită cererea inculpatului de a se reține comiterea faptelor în condițiile art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal.
S-a menționat că, potrivit dispozițiilor art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal, circumstanța atenuantă a provocării există când infracțiunea s-a săvârșit sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.
S-a reținut că, în cauza de față, raportat la situația de fapt reținută în rechizitoriu, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, situație de fapt pe care inculpatul și-a însușit-o în totalitate în condițiile în care s-a prevalat de dispozițiile art. 375 Cod procedură penală, în referire la art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, se impune concluzia că nu sunt întrunite condițiile de existență a provocării.
S-a arătat că, din cuprinsul probatoriului administrat și a declarațiilor persoanelor care au asistat la eveniment, rezultă că între inculpat și persoana vătămată a avut loc o discuție pe tema unor datorii mai vechi care nu au fost restituite de către persoana vătămată. La momentul la care cei doi s-au întâlnit și-au adresat injurii în mod reciproc, persoana vătămată împingându-l ușor pe inculpat. În acest context, inculpatul care la acel moment pregătea masa folosind un cuțit de bucătărie, a ripostat lovind persoana vătămată o singură dată în zona abdomenului.
Față de cele reținute în actul de sesizare, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care inculpatul și le-a însușit, Tribunalul a constatat că nici un moment nu a existat din partea persoanei vătămate vreun act provocator apt să determine inculpatului o puternică tulburare sau emoție sub imperiul căreia acesta să fi săvârșit infracțiunea.
S-a menționat că, probele administrate în cursul urmăririi penale, mai sus analizate, nu au confirmat împrejurarea susținută de inculpat, în sensul că injuriile adresate de persoana vătămată au fost de asemenea intensitate încât să justifice reacția deplasată a inculpatului, cu atât mai mult cu cât discuțiile între cei doi erau frecvente, mai ales pe fondul consumului de alcool, astfel cum declară martorii audiați în cauză.
S-a precizat că la individualizarea judiciară a pedepsei ce se va aplica inculpatului D.I.G. pentru infracțiunea de tentativă de omor, instanța va avea în vedere criteriile prevăzute în art. 74 Cod penal, respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea inculpatului, apreciate în raport de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii (pe fondul unui conflict spontan), mijloacele folosite (cu un cuțit de bucătărie), natura și gravitatea rezultatului produs, motivul săvârșirii infracțiunii, conduita inculpatului după săvârșirea infracțiunii (a ajutat victima și a plătit o parte din cheltuielile solicitate de către aceasta) și atitudinea sinceră a inculpatului în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială, antecedentele penale ale inculpatului.
Inculpatul D.I.G. are 8 clase, este divorțat, cunoscut cu antecedente penale, nu are ocupație și a fost cercetat în stare de arest preventiv.
Având în vedere gravitatea infracțiunii reținută în sarcina inculpatului, împrejurările în care a fost comisă și urmarea produsă instanța a constatat că nu este incidentă niciuna dintre situațiile prevăzute de art. 75 alin. 2 Cod penal, care să poată fi reținute ca circumstanțe atenuante judiciare în favoarea acestuia.
Având în vedere natura și gravitatea infracțiunii reținută în sarcina inculpatului D.I.G., modalitatea și împrejurările în care a fost comisă și persoana inculpatului, instanța a apreciat că acesta este nedemn să exercite dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice precum și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, sens în care a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe o perioadă 2 ani, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi.
Cât privește modalitatea de executare, ținând cont de natura și gravitatea infracțiunii, de circumstanțele în care a fost comisă și de atitudinea inculpatului în raport cu fapta comisă, instanța a constatat că doar prin executarea efectivă a pedepsei, se poate realiza îndreptarea conduitei inculpatului D.I.G.
Prin ordonanța din data de 14.05.2015, s-a dispus reținerea inculpatului D.I.G. pe o durată de 24 de ore începând cu 14.05.2015, ora 13:25 până la data de 15.05.2015, ora 13:25.
Prin încheierea de ședință din 15.05.2015, pronunțată de Tribunalul Galați în dosar 2028/121/2015, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului D.I.G. pe o perioada de 30 de zile, cu începere de la data de 15.05.2015 până la data de 13.06.2015.
Măsura arestării preventive a inculpatului a fost ulterior menținută în conformitate cu art. 207 alin. 4,6 Cod procedură penală, respectiv potrivit art. 208 alin. 4 Cod procedură penală.
S-a arătat că, văzând gravitatea ridicată a infracțiunii presupus a fi săvârșită, natura și importanța relațiilor sociale cărora li se aduce atingere (fiind vorba despre o infracțiune contra vieții), modalitatea și împrejurările concrete în care se reține că ar fi fost săvârșită fapta (pe fondul unui conflict spontan), mediul din care inculpatul provine, și nu în ultimul rând rezonanța unei astfel de fapte și impactul social negativ în rândul comunității, în baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală, va fi menținută menține arestarea preventivă a inculpatului D.I.G.
Conform art. 72 C.pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii - 24 ore - aferentă zilei de 14.05.2015 și a arestării preventive de la 15.05.2015 la zi.
S-a precizat, având în vedere natura infracțiunii pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului D.I.G., în temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 că se va dispune prelevarea de probe biologice de la acesta în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
S-a constatat că, în cauză, cuțitul folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunii, a fost depus la Camera de Corpuri delicte a IPJ Galați,conform dovezii seria … nr. … astfel că în temeiul art. 112 lit. b Cod penal, se va dispune confiscarea acestuia.
Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a constatat că în faza de urmărire penală, persoana vătămată I.C. a precizat că înțelege să se constituie parte civilă în procesul penal, respectiv că urmează să stabilească cuantumul despăgubirilor civile până la primul termen de judecată, arătând că inculpatul i-a achitat suma de 5800 lei. Ulterior, în cursul urmăririi penale, persoana vătămată a dat o declarație notarială arătând că nu are pretenții față de inculpat și că dorește să-și retragă plângerea formulată. La primul termen de judecată, persoana vătămată a precizat că dorește ca inculpatul să fie obligat la plata sumei de 10000 lei cu titlu de daune morale, arătând că în urma leziunilor suferite nu mai poate desfășura activități lucrative.
Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sf. Apostol Andrei"; Galați a precizat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 6174,19 lei reprezentând cheltuielile ocazionate de spitalizarea persoanei vătămate.
Apreciind că în cauză sunt întrunite condițiile angajării răspunderii civile delictuale, respectiv prin fapta ilicită a inculpatului D.I.G., săvârșită cu vinovăție s-a produs un prejudiciu Spitalului Clinic Județean de Urgență ";Sf. Apostol Andrei"; Galați, constând în cheltuielile efectuate cu spitalizarea persoanei vătămate, în baza art. 25 Cod procedură penală și art. 397 C.pr.pen. în ref. la art. 1349 C.civ., art. 1357 C.civ. s-a dispus obligarea inculpatului D.I.G. la plata sumei de 6174,19 lei cu titlu de despăgubiri civile (cheltuieli de spitalizare acordată persoanei vătămate I.C.) către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență ";Sf. Apostol Andrei"; Galați.
În privința despăgubirilor solicitate de către persoana vătămată I.C. instanța a apreciat că suma de 4200 lei (diferența până la suma de 10000 lei solicitată) este suficientă pentru acoperirea prejudiciului moral încercat de către persoana vătămată. Astfel cum au arătat atât inculpatul cât și persoana vătămată, ulterior producerii evenimentului inculpatul s-a interesat în mod constant de starea de sănătate a persoanei vătămate și a încercat să susțină financiar în limita posibilităților o parte din cheltuielile ocazionate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul D.I.G.
Parchetul a solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatului, având în vedere gravitatea faptei.
Inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de vătămare corporală, reținerea scuzei provocării, reducerea pedepsei și suspendarea sub supraveghere a executării. Pe latură civilă a solicitat înlăturarea obligației de plată a despăgubirilor către persoana vătămată și spital.
Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați este nefundat, iar apelul declarat de inculpatul D.I.G. este fondat în parte, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Examinând cauza prin prisma motivelor de apel, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 al .2 C. proc. pen., Curtea constată că situația de fapt și vinovăția inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii deduse judecății, au fost corect stabilite de prima instanță, prin probele administrate în cauză, dând încadrarea juridică corespunzătoare infracțiunii comise.
În cauză nu se poate reține infracțiunea de vătămare corporală întrucât din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a acționat cel puțin cu intenție indirectă, acesta dându-și seama că prin înjunghierea persoanei vătămate se putea produce decesul acesteia, rezultat care, chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat.
În acest sens, inculpatul a folosit un obiect apt de a produce moartea (un cuțit de bucătărie cu lama de 19 cm), a vizat o zonă vitală (zona abdominală - leziunea produsă interesând cavitatea pleurală și cea abdominală), urmările au fost grave (pierderea unui organ - splina, punerea în primejdie a vieții prin hemoragie, desterilizarea cavității peritoneale și efectul compresiv asupra plămânului), salvarea persoanei vătămate datorându-se tratamentului chirurgical de înaltă calificare efectuat în timp util.
Prin urmare, cererea inculpatului de schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de vătămare corporală este nefondată.
Cererea inculpatului de a se reține circumstanța provocării nu poate fi primită deoarece nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 75 lit. a Cod penal.
Practica și literatura juridică de specialitate au statuat în mod constant că pentru reținerea acestei circumstanțe este necesar să se constate, pe de o parte, că în momentul săvârșirii faptei infractorul se găsea într-o stare de puternică tulburare sufletească, adică de surescitare nervoasă, mânie sau indignare, ori într-o stare de emoție puternică, iar pe de altă parte, că starea de tulburare sau emoție a fost determinată de o provocare din partea victimei produsă fie prin violență, fie printr-o atingere gravă a demnității, fie prin altă acțiune ilicită gravă.
De asemenea, s-a statuat, deși textul nu precizează dacă între actul provocator și actul ripostă trebuie să existe o proporție, că aceasta se impune în mod indirect, în sensul că reacția trebuie să fie proporțională cu intensitatea tulburării sufletești sau emoției, așa încât o ripostă exagerată, care nu-și poate găsi explicația în gradul tulburării sau emoției, nu va conduce la aplicarea circumstanței atenuate a provocării.
Astfel, din probele administrate în cauză, nu rezultă că în momentul săvârșirii faptei inculpatul se găsea într-o stare de puternică tulburare sufletească, adică de surescitare nervoasă, mânie sau indignare, ori într-o stare de emoție puternică, care să fi fost determinată de o provocare din partea victimei produsă fie prin violență, fie printr-o atingere gravă a demnității, fie prin altă acțiune ilicită gravă.
Chiar dacă persoana vătămată i-a adresat injurii inculpatului și l-a împins, aceste atingeri nu sunt într-atât de grave încă să determine o reacție atât de violentă precum cea din cauză.
Se mai observă că și inculpatul i-a adresat reproșuri persoanei vătămate în legătură cu nerestituirea sumei de bani, atât la telefon cât și la începutul conflictului, s-au îmbrâncit reciproc, apoi inculpatul a luat de pe masă cuțitul pe care îl folosise la curățatul cartofilor și a înjunghiat persoana vătămată.
Prin urmare, fapta inculpatului nu s-a produs ca urmare a provocării persoanei vătămate, ci pe fondul unui conflict spontan între părți, așa cum s-a reținut și în actul de sesizare al instanței.
Totodată, se constată că inculpatul s-a prevalat de procedura simplificată, recunoscând în totalitate faptele reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, unde nu s-a reținut comiterea faptei în stare de provocare.
Circumstanța prev. de art.75 alin.1 lit. d Cod penal nu poate fi reținută întrucât infracțiunea dedusă judecății este una contra persoanei.
Cu privire la circumstanțele prev. de art.75 alin.2 Cod penal, Curtea apreciază că acestea nu pot fi reținute ținând cont de gravitatea infracțiunii, împrejurările în care a fost comisă, importanța valorilor sociale cărora li s-a adus atingere și urmările produse, împrejurările legate de persoana inculpatului fiind avute în vedere la dozarea pedepsei.
În consecință, fapta inculpatului se încadrează în infracțiunea de tentativă de omor prevăzută de art.32 alin.1 Cod penal raportat la art.188 alin.1 Cod penal.
Pedeapsa aplicată inculpatului, de 4 ani închisoare, puțin peste minimul special (redus cu o treime ca urmare a aplicării art.396 alin.10 C. proc. pen.), a fost just individualizată avându-se în vedere atât împrejurările comiterii faptei, gravitatea acesteia, cât și persoana și atitudinea inculpatului, astfel că cererea acestuia de reducere a pedepsei, precum și cererea parchetului de majorare a acesteia sunt nefondate.
În ceea ce privește modalitatea de executare, având în vedere natura și gravitatea faptei comise, precum și persoana inculpatului, acesta nefiind la primul impact cu legea penală, Curtea apreciază că îndreptarea inculpatului nu se poate face decât prin executarea efectivă a pedepsei.
Prin urmare, este nefondată și cererea acestuia de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei.
Cu privire la latura civilă se constată că în mod corect a fost obligat inculpatul la acoperirea prejudiciului cauzat părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență ";Sf. Apostol Andrei"; Galați, generat de cheltuielile efectuate cu internarea persoanei vătămate, consultațiile, operațiile, analizele, radiografiile, medicamentele și tratamentele oferite acesteia.
Susținerea inculpatului în sensul că a achitat contribuțiile de asigurări de sănătate persoanei vătămate nu conduc la înlăturarea obligației de plată a cheltuielilor de spitalizare întrucât, potrivit art.320 alin.1 din Legea nr.95/2006, republicată, persoanele care prin faptele lor aduc prejudicii sau daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și sunt obligate să suporte cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
Însă, hotărârea apelată este nelegală cu privire la obligarea inculpatului la plata daunelor morale către persoana vătămată I.C.
Din actele dosarului rezultă că în cursul urmăririi penale persoana vătămată a dat o declarație notarială arătând că nu are pretenții față de inculpat și nu înțelege să se constituie parte civilă în cauză.
Conform art. 22 alin. 3 Cod procedură penală, partea civilă nu poate reveni asupra renunțării și nu poate introduce acțiune la instanța civilă pentru aceleași pretenții.
Prin urmare, odată ce a renunțat la pretențiile civile încă din faza de urmărire penală, cel mai probabil pentru că inculpatul i-a achitat suma de 5.800 lei, partea civilă I.C. nu mai putea să revină asupra renunțării la aceste pretenții, astfel că nu mai putea să solicite obligarea inculpatului la plata de daune morale în faza de judecată.
Față de cele arătate, în baza disp. art. 421 pct. 2 lit. a C.proc.pen., va fi admis apelul declarat de inculpatul D.I.G. și se va desființa în parte sentința penală apelată.
În rejudecare, se va înlătura dispoziția privind obligarea inculpatului D.I.G. la plata sumei de 4800 lei către partea civilă I.C., cu titlu de daune morale.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Conform art.424 alin.2 și 3 C. proc. pen. se va menține starea de arest a inculpatului și se va deduce din pedeapsa principală aplicată acestuia durata reținerii și arestării preventive de la 14.05.2015 la zi.
În baza disp. art. 421 pct. 1 lit. b C.proc.pen., se va respinge ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați.
| ← Revizuire. Cazul prevăzut de art. 322 alin. 1 punctul 4 Cod... | Dreptul asigurărilor sociale. Jurisprudență Asistenţă şi... → |
|---|
