Respingerea cererii de instituire curatelă faţă de un minor ce are pe unul dintre părinţi în viaţă
| Comentarii |
|
Judecătoria TÂRGU BUJOR Hotărâre nr. 100 din data de 07.09.2016
Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Curatela
Respingerea cererii de instituire curatelă față de un minor ce are pe unul dintre părinți în viață.
Judecătoria Târgu Bujor, secția civilă, încheiere nr. 100/07.09.2016
Prin cererea înregistrată sub nr. …./2015 din 21.10.2015 petentul E A a solicitat instituirea curatelei pentru minorul E D A.
În motivarea cererii, acesta arată că minorul E D A este nepotul său sa, iar mama acestuia E R este plecată de la domiciliu din 2011 și nu poate să o reprezinte.
În drept, petentul și-a motivat cererea pe dispozițiile art. 178 lit. c și art. 180 Cod civil.
Minora E D A este născut la data de 10.05.2000.
Potrivit dispozițiilor art. 106 C.C., ocrotirea minorului se realizează prin părinți, prin instituirea tutelei, prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecție specială anume prevăzute de lege.
Art. 39 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, stabilește că orice copil care este, temporar sau definitiv, lipsit de ocrotirea părinților săi sau care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora are dreptul la protecție alternativă.
Protecția prevăzută la alin. (1) include instituirea tutelei, măsurile de protecție specială prevăzute de prezenta lege, adopția. În alegerea uneia dintre aceste soluții autoritatea competentă va ține seama în mod corespunzător de necesitatea asigurării unei anumite continuități în educarea copilului, precum și de originea sa etnică, religioasă, culturală și lingvistică.
Instanța constată că la acest moment, minorul a cărei curatelă se solicită a fi instituită are unul dintre părinți în viață, respectiv pe mama E Ra.
Art. 110 C.C. arată că tutela minorului se instituie atunci când ambii părinți sunt, după caz, decedați, necunoscuți, decăzuți din exercițiul drepturilor părintești sau li s-a aplicat pedeapsa penală a interzicerii drepturilor părintești, puși sub interdicție judecătorească, dispăruți ori declarați judecătorește morți, precum și în cazul în care, la încetarea adopției, instanța hotărăște că este în interesul minorului instituirea unei tutele. Rezultă că este necesară lipsa totală, fizică sau juridică a părinților minorului, iar sub acest aspect, minorul în cauză nu se încadrează pentru o astfel de măsură de ocrotire.
Art. 109 C.C. stabilește că ocrotirea persoanei fizice prin curatelă are loc numai în cazurile și condițiile prevăzute de lege. Drept urmare, instanța va verifica în ce condiții se poate institui curatela, precum și dacă aceasta se poate aplica minorului în cauza de față.
Art. 178 C.C. prevede cazurile de instituire a curatelei, arătând că în afară de cazurile prevăzute de lege, instanța de tutelă poate institui curatela:
a) dacă, din cauza bătrâneții, a bolii sau a unei infirmități fizice, o persoană, deși capabilă, nu poate, personal, să își administreze bunurile sau să își apere interesele în condiții corespunzătoare și, din motive temeinice, nu își poate numi un reprezentant sau un administrator;
b) dacă, din cauza bolii sau din alte motive, o persoană, deși capabilă, nu poate, nici personal, nici prin reprezentant, să ia măsurile necesare în cazuri a căror rezolvare nu suferă amânare;
c) dacă o persoană, fiind obligată să lipsească vreme îndelungată de la domiciliu, nu a lăsat un mandatar sau un administrator general;
d) dacă o persoană a dispărut fără a exista informații despre ea și nu a lăsat un mandatar sau un administrator general.
Se poate observa că în mod evident, minorul nu se regăsește în niciuna din situațiile prezentate în acest text de lege.
Din oficiu, verificând dispozițiile codului civil, instanța constată că legiuitorul a recunoscut posibilitatea instituirii curatelei minorului, în anumite situații speciale, respectiv:
1. când se ivesc interese contrare, care nu sunt din cele ce trebuie să ducă la înlocuirea tutorelui (art. 150 al. 1 C.C.),
2. când, din cauza bolii sau din alte motive, tutorele este împiedicat să îndeplinească un anumit act în numele minorului pe care îl reprezintă sau ale cărui acte le încuviințează (art. 150 al. 2),
3. în procedura de numire a tutorelui, până la începerea exercitării tutelei, dacă interesele minorului reclamă măsuri provizorii (art. 119 al. 6 C.C.),
4. în cazul administrării bunurilor dobândite de un minor cu titlu gratuit, dacă testatorul sau donatorul nu a stipulat ca acestea să fie administrate de tutore (art. 142 al. 2),
5. în cazul morții tutorelui, dacă moștenitorii acestuia sunt minori (art. 157 al. 3),
6. în cazul morții tutorelui, dacă nu există moștenitori ori aceștia sunt în imposibilitate de a acționa (art. 160 al. 2 C.C.),
7. în cazul procedurii succesorale, pentru motive temeinice (art. 150 al. 3),
8. după moartea sau îndepărtarea tutorelui, până la preluarea funcției de către noul tutore (art. 159 C.C.),
9. în caz de nevoie și până la soluționarea cererii de punere sub interdicție judecătorească a minorului (art. 167 C.C.)
În afara dispozițiilor din Codul civil, codul de procedură civilă, prevede în art. 44 al. 1 și 2 un caz de instituire a curatelei, în caz de urgență, dacă persoana lipsită de capacitate de exercițiu ori având capacitatea de exercițiu restrânsă, nu are reprezentant legal sau, după caz, o persoană care să îi încuviințeze actele, precum și în caz de conflict de interese între minor și această categorie de persoane. De asemenea, Legea nr. 122/2006, în art. 16 al. 2 prevede că se instituie curatela și în cazul solicitantului de azil minor neînsoțit.
Din enumerarea tuturor acestor dispoziții, rezultă că în cauză, minorul a cărei curatelă se solicită a fi instituită, nu se încadrează în niciunul din cazuri, deoarece, în situația lui, acesta beneficiază de forma principală de ocrotire prevăzută de lege, anume, aceea realizată de părinții săi, respectiv, de către mama lui.
Potrivit dispozițiilor art. 41 al. 2 Cod civil, actele juridice ale minorului cu capacitate de exercițiu restrânsă se încheie de către acesta, cu încuviințarea părinților sau, după caz, a tutorelui, iar în cazurile prevăzute de lege, și cu autorizarea instanței de tutelă. Încuviințarea sau autorizarea poate fi dată, cel mai târziu, în momentul încheierii actului.
Pentru aceste motive, instanța va respinge acțiunea ca fiind neîntemeiată.
| ← Restituirea certificatului de înmatriculare . Jurisprudență... | Constatare nulitate act. Jurisprudență → |
|---|
