Restituiri imobile. Finalizarea procedurii de retrocedare prevăzută de Legea 10/2001, prin emiterea unei dispoziţii pentru acordarea de despăgubiri. Efecte

Actul emis de primar, ca reprezentant al autorităţii publice locale, în soluţionarea notificărilor întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, este un act juridic civil care produce efecte în planul dreptului de proprietate, astfel că pentru respectarea principiului stabilităţii raporturilor juridice, el poate fi contestat doar în condiţiile expres prevăzute de lege. După ce dispoziţia prin care s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent a fost emisă şi a devenit irevocabilă, numai Comisia Centrală poate aprecia dacă este posibilă restituirea în natură.

Secţia I civilă, Decizia nr. 1158 din 2 februarie 2012

La data de 7.02.2009 reclamantul C.E. a formulat contestație împotriva dispoziției nr. x emisă de pârâta Primăria municipiului Drobeta Turnu Severin, în baza Legii nr. 10/2001, solicitând restituirea în natură a imobilului situat în Drobeta Turnu Severin, str. B., nr. 229, jud. Mehedinți.

Prin sentința civilă nr. 292 din 14.11.2011 a Tribunalului Mehedinți s-a respins acțiunea.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că la 5.09.2001 numitul C.E. (tatăl reclamantului C.E., în prezent decedat), a înaintat notificarea nr. 1037/1/2001 în temeiul Legii nr. 10/2001, solicitând restituirea în natură a imobilului situat în Drobeta Turnu Severin, str. B., nr. 229.

Primăria municipiului Drobeta Turnu Severin a emis dispoziția de restituire nr. x/16.02.2005, prin care a propus restituirea în natură a terenului în suprafață de 145 mp situat în Drobeta Turnu Severin, str. B., nr. 229, iar pentru diferența de teren ce nu poate fi restituită în natură și pentru construcțiile demolate s-a prevăzut acordarea de măsuri reparatorii în cuantum de 500.000 lei vechi prin acordarea de acțiuni sau titluri de valoare nominală.

C.E. a contestat în instanță dispoziția nr. x/16.02.2005 emisă de Primăria municipiului Drobeta Turnu Severin, solicitând anularea art. 3 din această dispoziție referitoare la cuantumul despăgubirilor și a solicitat ca acestea să fie acordate la valoarea reală pe care aceste imobile o au.

Tribunalul Mehedinți, prin sentința civilă nr. 1360/28.09.2006, a admis plângerea, dispunând anularea parțială a dispoziției nr. x/16.02.2005, în sensul că pentru terenul în suprafață de 305 mp situat în Drobeta Turnu Severin, str. B., nr. 229 (ce nu poate fi restituit în natură) și pentru construcțiile demolate se acordă despăgubiri în condițiile prevederilor speciale privind regimul atribuirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

în baza acestei sentințe rămase irevocabile Primăria municipiului Drobeta Turnu Severin a emis dispoziția nr. y/24.11.2009, prin care în art. 2 s-a propus ca pentru terenurile în suprafață de 305 mp și construcțiile demolate situate în Drobeta Turnu Severin, str. B., nr. 229 să se acorde reclamantului notificator măsuri reparatorii în echivalent bănesc conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilului.

Dispoziția nr. x/2005 emisă de Primăria municipiului Drobeta Turnu Severin a fost înaintată Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, fiind constituit dosarul nr. 13947/CC.

De asemenea, cu adresa nr. 13836/18.06.2010, Primăria municipiului Drobeta Turnu Severin a înaintat ANRP - Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, dispoziția nr. y/24.11.2009, emisă de primărie în baza sentinței civile nr. 1360/2006 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. 2112/2005.

Instanța a făcut referire la H.G. nr. 1095/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și a concluzionat că Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor are competența și obligația verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură.

Potrivit art. 21 alin. (1) din Titlul VII privitor la regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, dacă pe baza constatărilor Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor stabilește că imobilul pentru care s-a stabilit plata de despăgubiri este restituibil în natură, prin decizie motivată va proceda la restituirea acestuia.

în conformitate cu alin. (2) din același articol, decizia de restituire în natură astfel emisă urmează regimul juridic prevăzut de art. 23 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată.

împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul.

în motivarea recursului, contestatorul a făcut o prezentare a situației de fapt a imobilului, a susținut că procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 nu a fost urmată corect de intimată, care nu a întocmit în termen procesul-verbal privind starea de fapt a imobilului și că s-au încălcat dispozițiile legale care prevăd posibilitatea restituirii în natură. S-a criticat faptul că tribunalul a respins cererea privind efectuarea unei expertize.

Recursul nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Procedura de retrocedare a imobilelor preluate abuziv de stat se face doar cu urmarea procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001, care debutează prin depunerea notificării de către persoana îndreptățită, continuă prin emiterea dispoziției prin care unitatea deținătoare se pronunță asupra cererii de restituire în natură și contestarea acestei dispoziții în instanță, în condițiile art. 26 alin. (3) din lege, în termen de 30 zile de la data comunicării deciziei.

Actul emis de primar, ca reprezentant al autorității publice locale, în soluționarea notificărilor întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, este un act juridic civil care produce efecte în planul dreptului de proprietate, astfel că pentru respectarea principiului stabilității raporturilor juridice, el poate fi contestat doar în condițiile expres prevăzute de lege.

Dreptul de acces la instanță, garantat prin art. 21 din Constituție și art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, presupune anumite limitări în ceea ce privește procedurile judiciare ori termenele, iar art. 126 din legea fundamentală prevede că procedura de judecată se stabilește prin lege. Interpretarea dată de instanța europeană dreptului de acces la justiție, prin cauza Golder c. Marii Britanii (hotărârea din 21 februarie 1975), este în sensul că pot fi aduse restricții exercițiului acestui drept, întrucât el presupune, chiar prin natura sa, o reglementare din partea statului, iar urmarea unei anumite proceduri pentru valorificarea unui drept nu constituie o îngrădire a dreptului de acces la justiție.

Așadar, reclamantul, parte în procesul anterior, prin autorul său, nu poate invoca în prezent reluarea procedurii pentru restituirea bunurilor supuse reglementării Legii nr. 10/2001, procedura fiind finalizată prin pronunțarea sentinței nr. 1360/28.09.2006 a Tribunalului Mehedinți.

Prima dispoziție emisă de Primarul mun. Drobeta Turnu Severin sub nr. x/16.02.2005 constituie actul prin care s-a soluționat notificarea autorului reclamantului, s-a constatat calitatea acestuia de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în natură pentru o parte din imobil și sub forma despăgubirilor bănești pentru restul imobilului, compus din teren și clădire.

Faptul că primăria a emis ulterior o nouă dispoziție nu presupune posibilitatea de a fi analizată din nou de către instanță îndreptățirea reclamantului la restituirea în natură a terenului, pentru că toate etapele prevăzute de lege au fost anterior parcurse, iar notificarea față de care primăria trebuia să dea un răspuns, cenzurat apoi în instanță, era cea înaintată de autorul recurentului sub nr. x/2001. De altfel, în preambulul dispoziției ce se contestă în speță s-a consemnat expres de către primărie că aceasta se adoptă ca urmare a notificării arătate și a pronunțării sentinței civile nr. 1360/28.09.2006, ceea ce conferă actului emis caracterul de act de conformitate, iar nu de act primar, care poate fi atacat în instanță. Dispoziția nu a făcut decât să releve o stare de drept, confirmată anterior de instanța de judecată, fără a deschide o nouă procedură judiciară.

Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv s-a reglementat prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Potrivit dispozițiilor art. 16 din acest titlu, dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor prin care s-au stabilit sumele ce urmau a se acorda ca despăgubiri însoțite de documentația corespunzătoare trebuiau predate, pe bază de proces-verbal de predare-primire, Secretariatului Comisiei Centrale, căruia i s-au conferit atribuții în finalizarea procedurii de acordare a despăgubirilor.

Tribunalul a reținut corect că, după ce dispoziția prin care s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent a fost emisă și a devenit irevocabilă, numai Comisia Centrală poate aprecia dacă este posibilă restituirea în natură, însă o astfel de apreciere nu a fost făcută și procedura administrativă în fața acestei instituții nu s-a finalizat.

Față de motivele care au dus la respingerea contestației și care țin de procedura de urmat în aplicarea Legii nr. 10/2001, nu se impunea administrarea probei cu expertiză, probă care era astfel inutilă, date fiind și dispozițiile art. 167 și urm. C.proc.civ., potrivit cărora instanța administrează probele pe care le consideră utile, pertinente și concludente.

Din același motiv nu are relevanță dacă primăria a emis un proces-verbal privind starea imobilului sau data la care acesta a fost emis, după cum instanța nu mai poate analiza dacă terenul poate sau nu să fie atribuit în natură. Faptul că pe teren se ridică o construcție de către un terț nu are relevanță cât timp reclamantul a parcurs deja procedura prevăzută de lege, în această etapă procesuală nemaifiind pusă în discuție situația juridică a terenului.

Apreciind că sentința atacată este legală și temeinică, potrivit art. 312 C.proc.civ. recursul se va respinge ca nefondat.

(Judecător Gabriela Ionescu)

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Restituiri imobile. Finalizarea procedurii de retrocedare prevăzută de Legea 10/2001, prin emiterea unei dispoziţii pentru acordarea de despăgubiri. Efecte