Cerere pentru dizolvarea unei persoane juridice - fundaţie. Dispoziţii legale aplicabile. Nedovedirea stării de insolvabilitate. Respingere
| Comentarii |
|
Procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006 se aplică doar comercianţilor, or, asociaţiile şi fundaţiile sunt prin definiţie persoane juridice non-profit. Insolvabilitatea este o stare care trebuie definită potrivit regulilor dreptului civil, dar în Codul civil şi în codul de procedură civilă nu există o definiţie ca aceea din Legea nr. 85/2006 arătată la art. 3 pct. 1, prin urmare insolvabilitatea trebuie văzută ca imposibilitatea executării obligaţiilor, care implică şi absenţa oricărui bun din patrimoniul debitorului, ceea ce nu este cazul în cauza de faţă, atât timp cât, potrivit regulilor de procedură civilă sau fiscală, este posibilă executarea silită asupra tuturor bunurilor debitorului pentru executarea unei obligaţii ce rezultă dintr-un titlu executoriu, iar nu pur şi simplu insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile.
Secţia I civilă, Decizia nr. 102 din 13 ianuarie 2012
Prin sentința civilă nr. 176/12.04.2011, pronunțată de Judecătoria Șomcuta Mare, a fost respinsă cererea formulată de creditoarea Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj, privind dizolvarea debitoarei Fundația A.
în considerentele sentinței s-a reținut că, în fapt, creditoarea fiscală Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj a emis o serie de documente vamale constituite în titluri executorii, debitoarea Fundația A. datorând bugetului de stat consolidat suma de 3.658 lei.
întrucât debitul nu a fost achitat, s-a procedat în condițiile Codului de procedură fiscală la executarea silită a debitoarei, fiind emisă somația de executare. Ulterior nu a mai avut loc vreun act de executare, fiind promovată prezenta acțiune.
Dincolo de faptul că reclamanta nu a prezentat la dosarul cauzei starea de insolvabilitate a debitoarei (simpla neplată la termen sau chiar urmare a unei somații nu poate fundamenta concluzia că debitoarea fiscală este insolvabilă), aceasta din urmă, debitoarea, în anul 2010, potrivit evidențelor Primăriei Șomcuta Mare, deținea un număr de nouă autoturisme.
Cu toate că aspectul arătat a fost recunoscut de creditoare, aceasta nu a continuat demersurile în vederea identificării autoturismelor și executării lor silite în contul datoriei fiscale.
Cererea de dizolvare a unei persoane juridice, fie ea și Fundație, nu se poate constitui într-o acțiune șicanatorie, solicitantul, după aprecierea instanței, trebuind să probeze absența vreunui bun urmăribil în patrimoniul debitoarei fiscale.
Rolul organului de executare este de a recupera datoria fiscală, dacă acest lucru mai este posibil, iar în speță s-a probat că debitoarea deține bunuri ce pot fi urmărite silit.
împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta D.R.A.O.V. Cluj.
Prin decizia civilă nr. 191/A din 29.09.2011 pronunțată de Tribunalul Cluj s-a respins ca nefondat apelul declarat de D.R.A.O.V. Cluj, în reprezentarea Autorității Naționale a Vămilor București, împotriva sentinței civile nr. 176 din 12.04.2011, pronunțată de Judecătoria Șomcuta Mare în dosarul nr. 673/847/2010.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. d), raportat la art. 59 din O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, fundația se dizolvă, prin hotărâre judecătorească, la cererea oricărei persoane interesate, atunci când fundația a devenit insolvabilă.
în mod corect a reținut judecătoria împrejurarea că, în speță, nu s-a dovedit starea de insolvabilitate a debitoarei Fundația A., simpla neplată a datoriei fiscale nefiind o dovadă în acest sens.
Dimpotrivă, potrivit adresei nr. 21668 din 10.11.2010, aflată în copie la dosarul judecătoriei, debitoarea figura în anul 2010, în evidențele Primăriei Șomcuta Mare, cu un număr de 9 autoturisme.
Cu toate că acest aspect a fost recunoscut de către creditoare, aceasta nu a continuat demersurile în vederea identificării autoturismelor și executării lor silite în contul datoriei fiscale.
împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs reclamanta D.R.A.O.V. Cluj - Oradea solicitând admiterea recursului cu consecința modificării în tot a hotărârii instanței de fond ca fiind pronunțată cu interpretarea greșită a legii, în sensul admiterii cererii.
în motivarea recursului a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., hotărârea fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii.
A considerat că soluția dată de instanța de apel este rezultatul unei interpretări cel puțin rigide și formale a dispozițiilor de lege incidente în speță, fără a lua în considerare argumentele prezentate de apelantă.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Recurenta a arătat că prevederile lit. d) a art. 56 alin. (1) din O.G. nr. 26/2000 privind asociațiile și fundațiile, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la insolvabilitatea persoanelor juridice non-profit, nu definesc noțiunea în sine și că prin urmare insolvabilitatea trebuie și poate fi definită și aplicată în situația asociațiilor și fundațiilor prin analogie cu situația persoanelor juridice - comercianți, ce cade sub incidența Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, în sensul că insolvabilitatea se referă la lipsa lichidităților, din care persoana juridică non-profit să-și poată plăti datoriile. Chiar Legea nr. 85/2006 arată la art. 1 alin. (1) pct. 6 că procedura insolvenței se aplică și oricăror altor persoane juridice de drept privat care desfășoară și activități economice, adică și celor înființate în scop nelucrativ.
Acest motiv de recurs nu poate fi primit deoarece procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006 se aplică doar comercianților, or, asociațiile și fundațiile sunt prin definiție persoane juridice non-profit.
Faptul că, potrivit art. 47 din O.G. nr. 26/2000, „Asociațiile, fundațiile și federațiile pot înființa societăți comerciale. Dividendele obținute de asociații, fundații și federații din activitățile acestor societăți comerciale, dacă nu se reinvestesc în aceleași societăți comerciale, se folosesc în mod obligatoriu pentru realizarea scopului asociației, fundației sau federației” nu înseamnă că asociației sau fundației i se vor aplica regulile pentru comercianți, ci că eventualelor societăți comerciale înființate de asociații și fundații li se vor aplica acele reguli.
Prin urmare insolvabilitatea este o stare care trebuie definită potrivit regulilor dreptului civil, dar în Codul civil și în Codul de procedură civilă nu există o definiție ca aceea din Legea nr. 85/2006 arătată la art. 3 pct. 1, prin urmare insolvabilitatea trebuie văzută ca imposibilitatea executării obligațiilor, care implică și absența oricărui bun din patrimoniul debitorului, atâta timp cât potrivit regulilor de procedură civilă sau fiscală este posibilă executarea silită asupra tuturor bunurilor debitorului pentru executarea unei obligații ce rezultă dintr-un titlu executoriu, iar nu pur și simplu insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile.
A mai susținut recurenta că rațiunea edictării dispozițiilor art. 61 și urm. din O.G. nr. 26/2000 privind lichidarea fundațiilor ar fi fără valoare practică, deși legiuitorul dă în sarcina lichidatorului numit obligația de a întocmi, imediat după intrarea în funcție, inventarul și un bilanț pentru a stabili activul și pasivul fundației dizolvate. Nu ar avea nici o rațiune și niciun scop dispoziția precitată, dacă dizolvarea și lichidarea fundației ar fi condiționată de absența din patrimoniul acesteia a oricărui bun ce să poată face obiectul valorificării.
Nici acest motiv de recurs nu poate fi primit deoarece dizolvarea se face în caz de insolvabilitate, iar nu pentru lipsa bunurilor din patrimoniu, lipsa bunurilor fiind doar printre altele o condiție a insolvabilității.
Recurenta a arătat că instanța de apel a considerat că cele 9 autoturisme prezumtiv existente în parcul auto al debitoarei ar face proba contrară a afirmației insolvabilității făcute de apelantă, deși Primăria Orașului Șomcuta Mare a emis în sarcina debitoarei un titlu executoriu pentru neplata la bugetul local a sumei de 14.390,89 lei și a somat-o la plată încă din data de 20.10.2010, iar datoria fiscală la bugetul local există din anii anteriori, fiind calculate și majorări de întârziere pentru acel parc auto. Or, din moment ce creditorul fiscal local nu a putut în anii trecuți să-și recupereze o creanță atât de însemnată pe calea executării silite, prin sechestrul și valorificarea celor 9 autoturisme, existând cel puțin prezumția că ar cunoaște mai bine situația reală a debitorului, o instituție regională cum este D.R.A.O.V. Cluj nu putea să aibă mai mult succes.
Acest motiv de recurs este nefondat deoarece lipsa de succes a unui alt creditor sau lipsa demersurilor acestuia pentru executarea silită nu echivalează cu insolvabilitatea.
Cât timp, potrivit regulilor de procedură civilă, este posibilă executarea silită asupra tuturor bunurilor debitorului pentru executarea unei obligații ce rezultă dintr-un titlu executoriu, nu rămâne reclamantei decât să efectueze acele demersuri pentru a-și satisface creanța.
în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) și art. 299 și urm. C.proc.civ., Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incident niciunul dintre motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304 C.proc.civ.
(Judecător Ioan-Daniel Chiș)
| ← Participarea procurorului în procesul civil | Acţiune în rectificare de carte funciară. Caracterul... → |
|---|
