Restrângerea dreptului minorului de a menţine relaţii personale cu părinţii – consecinţa stării de sănătate a minorului
| Comentarii |
|
Dreptul copilului de a menţine relaţii personale cu părinţii nu poate fi restrâns decât pentru motive temeinice, cum sunt starea de sănătate a acestuia şi vârsta fragedă.
Secţia minori şi familie, Decizia nr. 45 din 7 aprilie 2008
Prin sentința civilă nr. 349/12.07.2007 a Judecătoriei Săveni s-a admis în totalitate acțiunea formulată de reclamanta P.M. împotriva pârâtului P.B.C. și în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant P.B.C., s-a declarat desfăcută căsătoria încheiată între părți din culpă comună, s-a dispus ca reclamanta să revină la numele avut anterior căsătoriei.
S-a încredințat minorul P.D.Ș. spre creștere și educare reclamantei, iar pârâtul a fost obligat să plătească în favoarea minorului 70 lei lunar, cu titlu de pensie de întreținere.
S-a stabilit un program de vizită a minorului în favoarea pârâtului, câte o săptămână odată la patru luni cu posibilitatea luării lui de la domiciliul reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că relațiile dintre soți sunt grav și iremediabil vătămate, reluarea conviețuirii nemaifiind posibilă.
Recursul declarat de pârât vizând programul de vizită a fost admis prin decizia civilă nr. 45/07.04.2008 a C.A. Suceava - Secția minori și familie.
Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut că, potrivit art. 97 C. fam., ambii părinți au aceleași drepturi și îndatoriri față de copiii lor minori, exercitarea drepturilor părintești urmând să se facă în interesul copiilor.
Părintele divorțat căruia nu i s-a încredințat copilul păstrează dreptul de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională conform art. 43 alin. (2) C. fam.
Legea nr. 272/2004 în art. 16 și Convenția cu privire la drepturile copilului în art. 9 consacră dreptul copilului de a menține relații personale cu părinții.
Acest drept nu poate fi restrâns decât pentru motive serioase care vizează interesul superior al copilului.
Minorul D.Ș. are o vârstă fragedă și, așa cum a rezultat din documentația depusă la dosar, suferă de afecțiuni care necesită prezența mamei.
Evident că nu s-a dovedit o eventuală influență negativă a tatălui asupra dezvoltării sale.
S-a reținut însă că este în folosul minorului pentru moment să fie luat de către tată pentru perioade mai scurte de timp, pe parcursul unei zile cu obligația din partea acestuia de a-l duce înapoi la domiciliul mamei.
Chiar recurentul a declarat că nu a văzut minorul din octombrie 2007. La această vârstă, intervalul de timp scurs până la data soluționării cauzei în recurs necesită o reluare treptată a relațiilor dintre tată și fiu.
Distanța dintre localitățile în care locuiesc părinții impune stabilirea unui program de vizită la un interval mai mare de timp și pe parcursul a două zile, respectiv sâmbăta și duminica, în intervalul orar 10:00-19:00.
S-a apreciat că sunt întrunite cerințele art. 43 alin. (2) C. fam. și art. 14 din Legea nr. 272/2004.
Este de menționat că în jurisprudența CEDO problematica menținerii contactului direct dintre părinți și copil este abordată din perspectiva art. 8 din Convenția europeană a drepturilor omului privind respectarea vieții de familie.
| ← Bunuri comune. Împărţire în timpul căsătoriei. Tranzacţie... | Adopţie. Încuviinţare fără citarea în proces a... → |
|---|
