Revendicare imobiliară. Jurisprudență Revendicare (acţiuni, bunuri, drepturi)
| Comentarii |
|
Tribunalul BACĂU Decizie nr. 583 din data de 13.09.2017
Asupra apelului declarat de către apelanta-reclamantă M.V., împotriva sentinței civile nr. 1658, pronunțată la data de 09.03.2016, de către Judecătoria Bacău, în dosarul civil nr. 7758/180/2014, în contradictoriu cu intimații-pârâți C.V., C.E. și C.V., constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1658, pronunțată la data de 09.03.2016, de către Judecătoria Bacău, în dosarul civil nr. 7758/180/2014 a fost respinsă cererea având ca obiect revendicare și demolare de construcții formulată de reclamanta M.V. în contradictoriu cu pârâții C.E., C.V. și C.V. și a fost obligat reclamantul să achite pârâtului C.V. suma de 2.500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată. ulterior , prin sentința civilă nr. 4225/17.06.2016 pronunțată de către Judecătoria Bacău în același dosar s-a admis cererea de completare a hotărârii, formulată de petentul C.V. în contradictoriu cu intimatul M.V. și a fost obligat intimatul să achite petentului suma de 500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța sentința civilă nr. 1658, pronunțată la data de 09.03.2016, de către Judecătoria Bacău, în dosarul civil nr. 7758/180/2014 instanța a reținut următoarele:
"Reclamantul a invocat ca și titlu al dreptului de proprietate pentru terenul revendicat certificatul de moștenitor nr. 73/10.04.2014, unde este menționat terenul de 1.070 mp, provenit din TP 506172/20.01.2014, din care 170 mp arabil se află în sola 47/13 parcela 42, iar 900 mp curți construcții se află în sola 47/13, parcela 41.
Pârâtul a invocat ca și titlu al terenului stăpânit contractul de vânzare-cumpărare încheiat pentru suprafața de 430 mp teren arabil situat în intravilanul comunei M., sola 47/13, parcela 42 și suprafața de 2.100 mp teren arabil situat în intravilanul comunei M., sola 14, parcela 482/25, terenuri care provin din TP 37004/30.11.1994 emis pe numele lui P.A., prin reconstituirea dreptului de proprietate.
Din titlul de proprietate depus la fila 72 reiese că TP 506172/20.01.2014 este același cu TP 37004/30.11.1994. Așadar, din terenul pentru care s-a emis titlul de proprietate, P.A. a vândut pârâtului suprafața de 430 mp și cea de 2100 mp, în total 2530 mp, iar terenul a fost predat la momentul vânzării, fiind stăpânit același amplasament până în prezent, astfel cum rezultă și din declarațiile martorilor: din declarația martorului M.G. rezultă că gardul terenului cumpărat de pârât nu a fost schimbat de la momentul cumpărării; martorul D.M. a arătat că terenul cumpărat de pârât avea gard făcut de vânzător, la stradă, din scânduri cu pari; martorul P.I. a precizat că în 1997, când a murit P.A., nu era gard pe teren, gardul fiind făcut de aproape 10 ani, de către pârât.
Din cuprinsul rapoartelor de expertiză reiese că terenul pârâtului are o suprafață măsurată de 2.413 mp și ieșire la drum. Chiar dacă reclamantul a invocat faptul că în schițele întocmite cu ocazia vânzării nu apare ca vecin drumul, acest aspect nu este de natură a duce la concluzia că pârâtul a schimbat amplasamentul, în lipsa unor dovezi în acest sens. Dat fiind că schița anexată contractului de vânzare-cumpărare nu a fost întocmită de experți, nu asigură precizie și nu face parte din cuprinsul actului de vânzare, fiind pur orientativă, nu se va ține seama la stabilirea obiectului vânzării de reperele indicate în schiță.
Așadar, ceea ce are importanță în prezenta cauză este faptul că pârâtul inițial a cumpărat de la autorul reclamantului suprafața de 2.530 mp, a primit-o în stăpânire și nu s-au pus în discuție până în această cauză limitele terenului. Dat fiind că reclamantul este succesorul vânzătorului, are obligația legală de a garanta pe cumpărător împotriva evicțiunii provenită atât din fapta terților, cât și fapta proprie, potrivit art. 1337 și art. 1339 cod civil de la 1864, aplicabile în speță față de data încheierii contractului.
Art. 1337 Cod civil de la 1864 prevede: Vânzătorul este de drept obligat, după natura contractului de vânzare, a răspunde către cumpărător de evicțiunea totală sau parțială a lucrului vândut, sau de sarcinile la care s-ar pretinde supus acel obiect și care n-ar fi declarate la facerea contractului.
Art. 1339 Cod civil de la 1864 prevede: În nici un mod vânzătorul nu se poate sustrage de la răspunderea pentru evicțiunea care ar rezulta dintr-un fapt personal al său; orice convenție contrarie este nulă.
Rezultă, așadar, că cererea reclamantului de a revendica de la pârât suprafața de teren de 1.070 mp nu este întemeiată, întrucât pârâtul a posedat începând cu data încheierii contractului de vânzare doar suprafața cumpărată și predată, nu și suprafața revendicată de reclamant. Fiind respinsă cererea de revendicare, va fi respinsă și cererea accesorie privind demolarea construcțiilor.
Dat fiind că reclamantul a pierdut procesul, în baza art. 453 alin.1 Cod procedură civilă, va fi obligat să achite pârâtului C.V. suma de 2.500 de lei cu titlu de onorariu al avocatului, achitat conform chitanței depuse la dosar.
Potrivit art. 466 alin.1 Cod procedură civilă republicat, prezenta sentință poate fi atacată cu apel.";
Împotriva sentinței civile nr. 1658, pronunțată la data de 09.03.2016, de către Judecătoria Bacău, în dosarul civil nr. 7758/180/2014 a declarat apel reclamanta M.V. solicitând admiterea apelului și pe fond admiterea cererii de chemare în judecată.
În motivarea cererii de apel se arată următoarele:
- instanța a făcut o greșită apreciere a probatoriului administrat în cauză . Din probatoriul administrat în cauză nu se poate reține decât concluzia că terenul pârâților nu are ieșire la stradă și că terenul pe care aceștia îl au în intravilan este de 430 mp, iar diferența existentă în sola 47/13 parcela 42 din intravilan aparține reclamantei, expertul depășind obiectivele stabilite de instanță și măsurând toată parcela, inclusiv terenurile altor persoane;
- Instanța a greșit și în momentul în care a analizat și declarațiile de martor. În primul rând, dovada proprietății nu se face cu declarații de martori, așa cum se apreciază în hotărâre. Din analiza declarațiilor acestora reiese că terenul inițial, deținut de către P.A., care cuprindea ambele parcele în litigiu, era un corp compact, delimitat în laterale, iar gardul de la stradă a fost făcut în momentul în care pârâtul și-a construit casa, în urmă cu 10 ani (a se vedea declarația martorului P.I.).
- în prezenta cauză nu se poate discuta despre incidența evicțiunii și obligația apelantei-reclamante de garanție. Apelanta-reclamantă nu atacă în vreun fel terenul cumpărat de către pârât, ci urmărește să recupereze bunul ei care este distinct de cel al pârâților.
Cererea de apel nu a fost motivată în drept.
În susținerea apelului s-au solicitat următoarele probe: înscrisuri și expertiză topo-cadastrală.
Intimata-pârâtă C.V. a depus întâmpinare la dosar prin care solicită respingerea apelului ca nefondat, sentința civilă fiind legală și temeinică, coroborarea probei cu martori cu concluziile raportului de expertiză, în mod corect au condus la soluția pronunțată de instanță.
Nu a motivat în drept întâmpinarea și nu a solicitat probe în instanță.
În apel nu s-au administrat probatorii noi.
Apelantul-reclamant nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului Tribunalul reține apelul ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
La instanța de fond s-a efectuat o primă expertiză topo-cadastrală de către expert S.V. și ulterior s-a admis o contraexpertiză , raportul fiind întocmit de către expert G.A.. Este nefondată susținerea apelantei-reclamante cum că expertul a depăsit obiectivele stabilite de instanță întrucât expertul conform celor precizate în raportul de expertiză( filele 127-129, dosarul judecătoriei) pentru identificarea terenului reclamantei a fost necesar identificarea situației terenului prin raportare la terenurile autorilor F.G. și P.A. și a stabilit faptul că a avut loc o confundare și o suprapunere între terenurile acestor autori, acest lucru ducând la scrierea unor suprafețe de teren mai mari în titlurile de proprietate emise acestora față de cele stăpânite în realitate. Expertul arată că diferența dintre suprafața înscrisă în acte și suprafața din teren o constituie suprafața de 1070 mp, terenul revendicat de apelanta-reclamantă. De altfel la concluzia confundării și suprapunerii între terenurile celor doi autori a ajuns și expertul S.V. care a întocmit prima expertiză.
Pentru a ajunge la concluzia de mai sus expertul G. a avut în vedere că în caietele cu schiță și listări din cadrul Primăriei com. M. numitul F.G. nu apare înscris, fiind înscris doar P.A.. Situația din teren de la data efectuării expertizei respectă situația descrisă în caietele cu măsurători, în sensul că pârâtul C.V. are în posesie o suprafață de 2413.1 mp, față de suprafața de 2554 mp din listare, cu o deschidere de 25mp față de lățimea de 26ml în listare, iar autorul reclamantei, P.A., avea în posesie o suprafață de 2930 mp față de 2766.4 mp măsurați, cu o deschidere de 28ml față de 28.49m măsurați în teren. De asemenea expertul precizează că potrivit caietelor cu schițe și listări, terenul pe care îl stăpânea P.A. la data întocmirii acestora este unul și același cu terenul descris în schița anexă la contractul de donație nr. 3610/1995, respectiv suprafața de 2700 mp înscrisă în TP al autorului F.G. în care se observă amplasamentul terenului curți construcții la nivelul anului 1970.
Este nefondat și motivul referitor la reținerea greșită a declarațiilor martorilor în dovedirea dreptului de proprietate. Instanța de fond a reținut declarațiile martorilor în dovedirea unei situații de fapt, respectiv condițiile în care vânzătorul a predat obiectul material al contractului de vânzare-cumpărare sub aspectul amplasamentului, declarații care se coroborează și cu concluziile raportului de expertiză întocmit de către expert G.A., în sensul că terenul vândut de către P.A. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 17016/31.07.1995 este cel identificat în schița anexă la raportul de expertiză G. (fila 130 dosar judecătorie), respectiv cel încadrat între punctele 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-15-16-1.
Este nefondat și motivul referitor la faptul că nu se poate discuta despre incidența evicțiunii și obligația de garanție a apelantei-reclamante, întrucât în cauza de față este vorba de o revendicare formală, pentru că, din cele reținute mai sus, terenul cumpărat de defunctul C.V. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 17016/31.07.1995 este cel în forma și amplasamentul deținut în prezent de moștenitorii defunctului C.V..
Față de cele reținute mai sus, Tribunalul, având în vedere și dispozițiile art. 480 alin. 1 Cod de procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat.
În temeiul dispozițiilor art. 453 alin.1Cod de procedură civilă va obliga apelanta-reclamantă să plătească intimatei-pârâte C.V. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat conform chitanțelor nr. 180/02.02.2017 și nr. 53/13.09.2017depuse la dosar.
| ← Evacuare. Jurisprudență Posesie | Ordonanţă preşedinţială. Jurisprudență Ordonanţă Preşedinţială → |
|---|
