Revocarea executarii pedepsei sub supraveghere. Jurisprudență Revocare
| Comentarii |
|
Tribunalul BOTOŞANI Decizie nr. 641 din data de 10.09.2015
Dosar nr. XXXX/193/2014 Revocarea executării pedepsei sub supraveghere
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică din xx.xx.xxxx
PREȘEDINTE -
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani - reprezentat de:
PROCUROR -
DECIZIA PENALĂ NR. XXX
La ordine judecarea contestației formulate de Inspectoratul de Poliție Județean împotriva sentinței penale nr. XXXX din xx.xx.xxxx, pronunțată în dosarul nr. XXXX/193/2014 al Judecătoriei Botoșani.
La apelul făcut în ședința publică răspunde avocat P. B., desemnat din oficiu pentru intimatul V. M., care lipsește, lipsă fiind și contestatorul Inspectoratul de Poliție Județean Botoșani.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată depusă la dosar adresa nr. XXX.XXXdin xx.xx.xxxx a Postului de Poliție Răuseni, județul Botoșani, de înaintare a procesului-verbal de executare a mandatului de aducere din care rezultă că intimatul V. M. este plecat din localitate fără a se cunoaște adresa sau alte date de identificare.
Avocat P. B. apreciază că în cauză nu este legal îndeplinită procedura de citare cu intimatul V. M. atâta vreme cât acesta nu a semnat personal dovada de citare, faptul că nu se cunoaște locul unde acesta este plecat.
Întrebată fiind, reprezentanta parchetului apreciază că în cauză este necesară repetarea procedurii de citare a intimatului, solicitând să fie citat prin afișare, ca o ultimă soluție.
Instanța constată că procedura de citare este legal îndeplinită, faptul că intimatul este plecat nu înseamnă că nu știe de proces, citația a fost primită de mama intimatului.
Văzând că nu mai sunt cereri de formulat ori excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și, acordă cuvântul asupra dezbaterilor.
Procurorul, având cuvântul, solicită admiterea contestației, desființarea sentinței primei instanțe, iar pe fond, în rejudecarea cauzei să se admită cererea de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, motivat de faptul că intimatul cu rea-credință nu a achitat despăgubirile civile la care a fost obligat prin sentința de condamnare către Inspectoratul de Poliție Județean Botoșani. Totodată solicită obligarea condamnatului la plata și nici cheltuielile judiciare.
Avocat P. B., având cuvântul pentru intimatul V. M., solicită respingerea contestației și menținerea sentinței atacate.
În motivare arată că s-a susținut de către I.P.J. Botoșani că printr-o adresă emisă la data de xx.xx.xxxx a solicitat inculpatului achitarea sumei de 825,83 lei la care a fost obligat prin sentința de condamnare, până la data de xx.xx.xxxx, însă acesta cu rea-credință nu s-a achitat de obligații.
Prima instanță a reținut că din ancheta socială efectuată în cauză rezultă că intimatul nu realizează venituri, beneficiază de ajutor social și locuiește împreună cu fiul său într-o casă compusă din două camere în care nu are nici strictul necesar. A mai reținut prima instanță că nu s-a dovedit prin probe reaua-credință a intimatului, o simplă adresă nu poate determina acest lucru.
Mai arată că intimatul se află în cursul termenului de încercare stabilit prin sentința penală nr. XXXX/2012 a Judecătoriei Botoșani, fiind în termenul de achitare al obligațiilor civile stabilite de această hotărâri.
Mai mult, intimatul suferă de o serie de afecțiuni, anterior a fost obligai si la tratament medical.
Deliberând,
T R I B U N A L U L,
Asupra contestației de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, se reține că prin sentința penală nr. XXXX din xx.xx.xxxx, pronunțată în dosarul nr. XXXX/193/2014 al Judecătoriei Botoșani a fost respinsă cererea de revocare a beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei formulată de petentul Inspectoratul de Poliție Județean Botoșani, reprezentat prin comisar șef C. C., în contradictoriu cu intimatul V. M., fiul lui M. și E., născut la data de xx.xx.xxxx, CNP XXXXXXXXXXXXX, domiciliat în satul Lupăria, comuna Prăjeni, județul Botoșani.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului; onorariul pentru avocat oficiu, în sumă de 100 lei, se vor avansa Baroului Botoșani din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de xx.xx.xxxx, partea civilă I.P.J. Botoșani a solicitat revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii stabilite prin sentința penală nr. XXXX/xx.xx.xxxx a Judecătoriei Botoșani, arătând că inculpatul V. M., cu rea-credință, nu s-a achitat de obligațiile civile stabilite în sarcina sa.
La cerere s-a atașat o copie a adresei nr. XXXXXX din xx.xx.xxxx înaintată inculpatului prin care i s-a solicitat să achite suma de 825,83 lei la care a fost obligat cu titlu de despăgubiri civile.
Astfel investită cu soluționarea cauzei, instanța a dispus citarea părților, desemnarea unui apărător din oficiu pentru condamnat și s-au solicitat relații de la Primăria comunei Prăjeni cu privire la starea materială a condamnatului.
Condamnatul, legal citat la adresa de domiciliu, nu s-a prezentat în instanță, dar a fost reprezentat de avocat din oficiu care a pus concluzii pe fondul cauzei.
Analizând actele dosarului instanța a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. XXXX din xx.xx.xxxx a Judecătoriei Botoșani, inculpatul V. M., cu domiciliul în satul Lupăria, comuna Prăjeni, județul Botoșani, a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. și ped. de art. 321 alin. 1 Cod penal din 1969, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare;
- distrugere, prev. și ped. de art. 217 alin. 1 Cod penal din 1969, la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În temeiul art. 86 ind. 5 rap. la art. 85 Cod penal din 1969, s-a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. XXXX/xx.xx.xxxx a Judecătoriei Botoșani, rămasă definitivă la data de xx.xx.xxxx.
S-au repus în individualitatea lor pedepsele aplicate prin sentința penală menționată anterior.
În temeiul art. 33 lit. a, art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal din 1969 s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre cu pedepsele de 6 luni închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, 2 ani închisoare, 1 an și 6 luni închisoare și 6 luni închisoare, aplicate prin sentința penală nr. XXXX/xx.xx.xxxx a Judecătoriei Botoșani și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare.
S-au aplicat dispozițiile art. 71, 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal din 1969.
În temeiul art. 81, 82, 71 alin. 5 Cod penal din 1969 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii pe o durată de 4 ani care constituie termen de încercare ce se calculează de la data de xx.xx.xxxx, când a rămas definitivă sentința penală nr. XXXX/xx.xx.xxxx a Judecătoriei Botoșani.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 Cod penal din 1969 care prevăd revocarea acestui beneficiu și executarea în întregime a pedepsei în cazul săvârșirii unei infracțiuni, cu intenție, în cursul termenului de încercare sau în cazul neexecutării, cu rea-credință, a obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.
S-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la data de xx.xx.xxxx la data de xx.xx.xxxx.
S-a menținut măsura de siguranță luată față de inculpat prin sentința penală nr. XXXX/xx.xx.xxxx a Judecătoriei Botoșani, respectiv obligarea acestuia, în temeiul art. 113 Cod penal, de a se prezenta în mod regulat la tratament medical până la însănătoșire.
Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile I.P.J. Botoșani suma de 825,83 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
Sentința a rămas definitivă, prin nerecurare, la data de xx.xx.xxxx.
Ulterior acestui moment a avut loc o succesiune de legi penale în timp, în sensul că la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare noul Cod penal și, în același timp, s-a abrogat Legea nr. 15/1968 privind Codul penal anterior. Potrivit art. 15 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 se menține și după intrarea în vigoare a Codului penal. La alineatul al doilea al aceluiași text de lege se menționează că regimul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute la alineatul 1, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969.
Prin urmare, instanța a analizat sesizarea de față din perspectiva dispozițiilor art. 84 Cod penal din 1969, care prevăd revocarea suspendării executării pedepsei în cazul în care, până la expirarea termenului de încercare, condamnatul nu a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când se dovedește că cel condamnat nu a avut putința de îndeplini acele obligații.
Dat fiind faptul că sentința penală nr. XXXX/xx.xx.xxxx a Judecătoriei Botoșani prin care a fost condamnat inculpatul V. M. a rămas definitivă, prin nerecurare, la data de xx.xx.xxxx, iar termenul de încercare de 4 ani urmează să expire la data de xx.xx.xxxx, dacă nu va interveni vreo cauză de revocarea a beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei, instanța a reținut ca atare această situație.
Situația este însă greșit reținută în conținutul sentinței, întrucât termenul de încercare de 4 ani, pentru care s-a dispus suspendarea executării pedepsei, urmează să fie calculat începând cu data de xx.xx.xxxx, când a rămas definitivă sentința penală nr. XXXX din xx.xx.xxxx a Judecătoriei Botoșani, termen reținut ca atare de către instanță în prima parte a motivării sentinței, ceea ce înseamnă că acest termen urmează să se epuizeze la xx.xx.xxxx și nu xx.xx.xxxx, cum greșit a reținut instanța în motivare.
În continuarea motivării, prima instanță a reținut că în ancheta socială efectuată la solicitarea instanței de către Primăria comunei Prăjeni, județul Botoșani se menționează că intimatul V. M. nu realizează venituri, beneficiază de ajutor social în sumă de 213 lei lunar, potrivit Legii nr. 416/2001, și locuiește împreună cu fiul să V. C. S., în vârstă de 17 ani, într-o casă compusă din două camere în care nu are nici strictul necesar.
A mai reținut prima instanță că în aceste condiții, este mai mult decât evident faptul că intimatul V. M. nu a avut putința de a plăti despăgubirile civile în cuantum de 825,83 lei stabilite prin hotărârea de condamnare, motiv pentru care instanța a respins cererea de față, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 84 Cod penal din 1969.
Împotriva acestei încheieri a declarat contestație Inspectoratul Județean de Poliție Botoșani, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea contestației, desființarea sentinței, iar în rejudecarea, cu revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei principale cât și a celor accesorii dispuse prin sentința de condamnare, întrucât, în realitate inculpatul cu rea-credință nu s-a achitat de obligațiile ce-i revin conform sentinței de condamnare cu nr. XXXX/2013 a Judecătoriei Botoșani, în sensul că nu a achitat suma la care a fost obligat de 825,83 lei, mai mult, faptul că intimatul n u realizează venituri nu constituie un motiv de a fi exonerat de la răspundere și de la obligațiile stabilite prin sentință, arătând că intimatul a fost pus în întârziere în prealabil în legătură cu plata daunelor, dar acesta nu s-a achitat de obligațiile ce-i revin.
Contestația formulată, sub aspectul motivelor invocate, se dovedește a fi neîntemeiată, urmând să fie respinsă ca atare, în aplicarea art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, în considerarea celor ce vor urma.
Conform dosarului de fond anexat și conținutului sentinței contestate, condamnatului V. M. i s-a aplicat prin efectul concursului real de infracțiuni și a contopirii mai multor pedepse concurente o pedeapsă rezultantă principală de 2 ani închisoare, cât și o serie de pedepse accesorii, care au fost suspendate condiționat, pe o perioadă de 4 ani, termen care a început să curgă la data de xx.xx.xxxx, când a rămas definitivă sentința penală nr. XXXX din xx.xx.xxxx a Judecătoriei Botoșani și care urmează să se epuizeze la xx.xx.xxxx.
În cadrul acestui interval, la data de xx.xx.xxxx, deci cu circa 3 ani de zile înainte de epuizarea acestui termen de încercare, petentul I.P.J. Botoșani, care a avut calitate de parte civilă în sentința de condamnare a solicitat ca, în temeiul art. 84 Cod penal 1969, aplicabil în cauză după abrogarea sa din 1 februarie 2014, prin efectul aplicării legii penale mai favorabile și al art. 15 din Legea nr. 187/2012, să se dispună revocarea suspendării condiționate al ambelor categorii de pedepse întrucât condamnatul nu s-a achitat de obligațiile civile stabilite prin sentință, iar prima instanță a respins cererea, întrucât nu este dată reaua-credință a condamnatului în ceea ce privește neachitarea până în prezent a daunelor, iar din verificarea situației sale materiale, se dovedește că acesta nu are nici un fel de avere, beneficiind de asistență socială, situații la cere se adaugă starea de sănătate a condamnatului, care la condamnare a fost obligat la tratament medical.
Contestatorul nu a fost de acord cu aceste concluzii ale primei instanțe, formulând actuala contestație sub aspectul motivelor sus-arătate, iar actuala instanță apreciază că punctele de vedere exprimate în contestație sunt neîntemeiate, atât în drept cât și în fapt.
În cadrul situației de drept aplicabilă în cauză, instanța reține că, potrivit art. 81 - 84 Cod penal 1969, pe lângă revocarea obligatorie a suspendării executării pedepsei, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni, legea prevede și o revocare facultativă, în cazul în care condamnatul nu și-a îndeplinit, în decursul termenului de încercare, obligațiile civile, stabilite prin hotărârea de condamnare.
Potrivit art. 84 Cod penal 1969, instanța poate dispune revocarea suspendării executării pedepsei, dacă constată că cel condamnat nu și-a îndeplinit obligațiile civile. Dacă se dovedește însă că acesta a fost în imposibilitatea de a-și îndeplini obligațiile, revocarea nu poate fi dispusă.
Această posibilitate acordată instanței de judecată, de a revoca suspendarea executării, pentru unicul motiv că cel condamnat n-a reparat pagubele pricinuite prin infracțiunea săvârșită, are la bază ideea că neîndeplinirea, cu rea-credință de către condamnat, în decursul termenului de încercare, a obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, constituie un indiciu că infractorul nu manifestă dorința de a se îndrepta, dorință care, trebuie să se manifeste și prin repararea pagubelor pricinuite altora prin infracțiunea săvârșită, această repararea relevând regretarea sinceră a faptei și hotărârea de a șterge, pe cât posibil, urmele sale.
Reaua-credință este prezumată de lege, așa încât instanța nu are obligația de a o stabili, revenind celui condamnat sarcina de a dovedi că nu a avut putința de a-și îndeplini obligațiile, iar instanța, apreciind temeinicia probelor de la dosar va decide asupra existenței sau inexistenței relei-credințe. Dacă probele sunt recunoscute ca temeinice, instanța nu mai poate revoca suspendarea executării pedepsei.
Pe lângă aceste prevederi legale și de practică judiciară, tot în cadrul situației de drept aplicabilă în cauză, instanța reține că trebuie avută în vedere la soluționarea prezentei contestații și Decizia penală nr. XX din xx.xx.xxxx a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată cu ocazia judecării unui recurs în interesul legii, decizie care a fost obligatorie pentru instanțe conform art. 4155 alin. 4 din vechiul Cod de procedură penală și este obligatorie în prezent, conform art. 474 alin. 4 din actualul Cod de procedură penală.
Potrivit acestei decizii s-a stabilit faptul că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 447 alin. 2 din vechiul Codul de procedură penală raportat la art. 84 și art. 864 din vechiul Cod penal, sesizarea instanței în vederea revocării suspendării condiționate a executării pedepsei sau a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul neîndeplinirii de către condamnat a obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, trebuie făcută înainte de expirarea termenului de încercare, indiferent dacă judecarea cauzei are loc anterior sau ulterior expirării acestui termen.
Pentru a se pronunța așa, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut faptul că soluțiile pronunțate de instanțele judecătorești din România în această materie sunt diferite, trebuind a fi unificată practica judiciară, reținându-se în acest sens următoarele:
Într-o primă ipoteză, instanțele, sesizate înăuntrul termenului de încercare cu cererea de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere sau a suspendării condiționate a executării pedepsei, în cazul neîndeplinirii de către condamnat a obligațiilor civile:
- au admis cererea dacă s-a dovedit reaua-credință a condamnatului în neexecutarea obligațiilor civile, indiferent dacă cererea a fost soluționată după împlinirea termenului de încercare; s-a reținut, potrivit acestei orientări, că procurorul sau partea interesată are posibilitatea de a cere oricând, pe parcursul termenului de încercare, revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere sau a suspendării condiționate a executării pedepsei, în cazul neîndeplinirii de către condamnat a obligațiilor civile;
- au respins cererea, ca neîntemeiată, dacă nu s-a dovedit reaua-credință a condamnatului în neexecutarea obligațiilor civile;
- au respins, ca prematur introdusă sau ca neîntemeiată, cererea, cu motivarea că aceasta poate fi formulată numai după expirarea termenului de încercare, întrucât până la acel moment condamnatul are posibilitatea executării obligațiilor civile;
- au respins cererea ca urmare a constatării intervenirii reabilitării de drept a condamnatului pe parcursul judecării cauzei.
Într-o a doua ipoteză, instanțele, sesizate după expirarea termenului de încercare cu cererea de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere sau a suspendării condiționate a executării pedepsei, în cazul neîndeplinirii de către condamnat a obligațiilor civile:
- au respins cererea de revocare, ca tardivă sau neîntemeiată, cu motivarea că, potrivit art. 84 din Codul penal, partea civilă are dreptul de a obține recuperarea debitului stabilit prin hotărârea de condamnare și este îndreptățită să solicite revocarea suspendării executării numai pe durata termenului de încercare, până la împlinirea acestuia, ulterior acestui moment intervenind reabilitarea de drept a condamnatului, astfel că nu mai poate opera revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere sau a suspendării condiționate a executării pedepsei, în cazul neîndeplinirii de către condamnat a obligațiilor civile;
- au admis cererea de revocare, reținând ca o condiție esențială a promovării cererii tocmai împlinirea termenului de încercare, moment până la care condamnatul are posibilitatea să execute obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, partea civilă neavând dreptul să ceară revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere sau a suspendării condiționate a executării pedepsei până la acel moment.
Decizia a unificat așadar practica judiciară divergentă sus-arătată, statuând prin dispozitiv asupra modului și termenului de sesizare al instanței în vederea revocării suspendării condiționate, cât și a suspendării sub supraveghere a pedepselor, iar în considerente a arătat și alte aspecte ale acestor revăcări, în sensul celor ce urmează.
A reținut curtea că, după cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 81 și 861 din Codul penal 1969, că în situația în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 alin. 1 și 2, respectiv art. 861 alin. 1 și 2 din Codul penal, instanța poate dispune suspendarea condiționată sau sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare, suspendarea executării pedepsei neatrăgând, potrivit art. 81 alin. 5 din Codul penal, la care face referire și art. 861 alin. 4 din Codul penal, suspendarea măsurilor de siguranță sau a obligațiilor civile prevăzute în hotărârea de condamnare.
Potrivit art. 447 alin. 2 din vechiul Codul de procedură penală, dacă până la expirarea termenului de încercare nu au fost respectate obligațiile civile prevăzute de art. 84 din Codul penal sau cele prevăzute de art. 864 din Codul penal 1969, partea interesată sau procurorul sesizează instanța care a pronunțat în prima instanță suspendarea, în vederea revocării suspendării executării pedepsei.
Totodată, conform dispozițiilor art. 84 din Codul penal (la care face trimitere și art. 86 ind. 4 alin. 1 din Codul penal), dacă până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanța dispune revocarea suspendării executării pedepsei, în afară de cazul când cel condamnat dovedește că nu a avut putința de a îndeplini acele obligații.
Curtea a constatat, de asemenea, că, potrivit art. 86 și 866 din Codul penal 1969, dacă în cursul termenului de încercare condamnatul nu a săvârșit din nou o infracțiune și nici nu s-a pronunțat revocarea suspendării executării pedepsei, el este reabilitat de drept. Se impune totodată a se observa că potrivit art. 83 alin. 1 și 2 din Codul penal (la care face trimitere și art. 864 din Codul penal), în situația în care în cursul termenului de încercare condamnatul a săvârșit o nouă infracțiune, descoperită înăuntrul acestui termen, se dispune revocarea suspendării executării chiar dacă pentru noua infracțiune comisă condamnarea definitivă se pronunță ulterior împlinirii termenului de încercare.
Interpretând prin coroborare normele anterior menționate, curtea a constatat că cererea de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere sau a suspendării condiționate a executării pedepsei, în cazul neîndeplinirii de către condamnat a obligațiilor civile, poate fi introdusă doar anterior împlinirii termenului de încercare, deoarece, ulterior acestui moment, intervine reabilitarea de drept a condamnatului, o concluzie contrară echivalând cu nerespectarea dispozițiilor art. 86 și 866 din Codul penal, dar și a art. 81 alin. 5 și art. 861 alin. 4 din Codul penal.
Se reține astfel că cererea de revocare trebuie introdusă la un moment care poate să evidențieze intenția condamnatului de a se sustrage de la executarea obligațiilor civile, respectiv să demonstreze reaua-credință a acestuia, deoarece, din interpretarea per a contrario a art. 84 teza finală din Codul 1969 penal reiese că revocarea suspendării executării pedepsei nu se poate dispune dacă persoana condamnată dovedește că neîndeplinirea obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare nu s-a datorat relei sale credințe.
Curtea a reținută că, opinia potrivit căreia cererea de revocare a suspendării formulată în cursul termenului de încercare ar fi prematură, întrucât până la acest moment condamnatul își poate executa obligațiile, nu poate fi primită deoarece ar însemna că persoana condamnată ar beneficia de un termen de grație pentru executarea acestora egal cu termenul de încercare. Acest lucru ar echivala cu recunoașterea unui drept neprevăzut de lege și ar face ineficiente dispozițiile cuprinse în art. 81 alin. 5 și art. 861 alin. 4 din Codul penal 1969, potrivit cărora suspendarea executării pedepsei nu atrage suspendarea măsurilor de siguranță și a obligațiilor civile prevăzute în hotărârea de condamnare.
În sfârșit, curtea a statuat că în ceea ce privește momentul la care instanța, sesizată cu soluționarea cererii de revocare anterior expirării termenului de încercare, poate dispune revocarea suspendării executării pedepsei, acesta se poate situa fie înainte de împlinirea termenului de încercare, fie după, câtă vreme legiuitorul nu prevede că revocarea trebuie pronunțată înăuntrul termenului.
Curtea a concluzionat că judecarea cauzei poate avea loc și ulterior expirării termenului de încercare, dar după ce în prealabil cererea a fost introdusă înainte de expirarea acestui termen, concluzie susținută și de împrejurarea că legea penală, în ceea ce privește un alt caz de revocare a suspendării executării pedepsei - pentru comiterea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, infracțiune descoperită în acest termen - a prevăzut expres în cuprinsul art. 83 alin. 1 și art. 864 alin. 1 din Codul penal că revocarea suspendării executării pedepsei se dispune chiar dacă rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru noua infracțiune săvârșită este ulterioară împlinirii termenului de încercare. Aceeași concluzie, în sensul că soluționarea cererii de revocare și dispunerea revocării sunt posibile și după expirarea termenului de încercare, reiese și din interpretarea art. 86 și 866 din Codul penal, care prevăd drept condiție a reabilitării de drept absența unei revocări dispuse potrivit art. 83, art. 84 sau 864 din Codul penal, fără a distinge cu privire la momentul când revocarea trebuie să intervină, o asemenea distincție nefiind reglementată nici de dispozițiile art. 84 din Codul penal.
Comparând situația de fapt dedusă judecății, cu situația drept sus-arătată, cât și cu punctele de vedere exprimate de către contestatoare în actuala cauză, rezultă că potrivit legii și practicii judiciare, trebuie să se facă dovada în cauză pentru ca cererea de revocare să fie respinsă a faptului că cel condamnat a fost în imposibilitate de a-și îndeplini obligațiile, situație care este dată în cauză, întrucât în mod real condamnatul V. M. este în această situație, atât din punct de vedere al stării sale materiale cât și al stării sale de sănătate.
De asemenea, trebuie să se facă dovada că neachitarea nu s-a datorat relei-credințe a intimatului pentru neachitarea obligațiilor, situație care de asemenea este dată în cauză, întrucât instanța nu are elemente din care să deducă că cel condamnat a fost de rea credință, reaua-credință însemnând potrivit legii, o situație echivalentă cu intenția directă sau indirectă, care presupune o activitate de incorectitudine, o atitudine a unei persoane care săvârșește un fapt sau un act contrar legii sau celorlalte norme de conviețuire socială, pe deplin conștientă, de caracterul ilicit al conduitei sale.
În sfârșit, instanța reține că pentru admisibilitatea unei asemenea cereri trebuie să se aibă în vedere recursul în interesul legii sus-arătat și conținutul deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a statuat în această materie, conținut din cadrul căruia se deduce faptul că, cererea de revocare trebuie făcută până la epuizarea termenului de încercare, care în speță este xx.xx.xxxx, judecarea cauzei poate avea loc atât anterior, cât și ulterior împlinirii acestui termen, cu condiția introducerii cererii înainte de expirarea termenului, iar datorită faptului că starea materială a unei persoane, asociată cu reaua-credință a acestuia, cât și cu situația personală a condamnatului sunt situații aleatorii, poate fi dedus faptul că pot exista mai multe cereri de revocare în timp,care să analizeze aceste criterii la un moment dat.
Cum în cauză, potrivit probelor de la dosar, neachitarea obligațiilor civile se datorează stării materiale a condamnatului; cum nu există reaua-credință a acestuia, iar neachitarea obligațiilor se datorează și stării de sănătate a condamnatului, instanța reține că în mod corect prima instanță a respins cererea, deducându-se, potrivit celor de mai sus, faptul că până la epuizarea termenului de încercarea, această cerere poate fi reînnoită, în funcției de schimbarea criteriilor care stau la baza revocărilor, iar nu în ultimul rând, pentru satisfacerea pretențiilor contestatoarei, aceasta a putut și poate și în viitor să parcurgă o procedură de executare silită a sentinței de condamnare, potrivit legii civile.
Cum din analiză, nu rezultă elemente de nelegalitate ale sentinței, actuala contestație urmează să fie respinsă, ca atare.
Văzând și art. 272 și următoarele Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele legii,
D E C I D E:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de Inspectoratul de Poliție Județean Botoșani împotriva sentinței penale nr. XXXX din xx.xx.xxxx, pronunțată în dosarul nr. XXXX/193/2014 al Judecătoriei Botoșani, pe care o menține.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Suma de 130 lei onorariu avocat oficiu se va achita Baroul de Avocați Botoșani din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din xx.xx.xxxx.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Revocarea executarii pedepsei. Jurisprudență Revocare | Contestatie arestare preventiva. Jurisprudență Arest preventiv → |
|---|
