Sistem de carte funciară
| Comentarii |
|
Neînscrierea dreptului de proprietate al antecesorului reclamantelor în cartea funciară nu conduce implicit la concluzia că acestea nu au calitate de persoane îndreptăţite conform Legii nr. 10/2001, instanţa trebuind să coroboreze toate informaţiile pe care în prealabil trebuie să le obţină la dosarul cauzei, inclusiv declaraţiile martorilor audiaţi în cauză sau anexele la decretul de expropriere.
Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, Decizia nr. 1651 din 10 mai 2011
Prin acțiunea civilă formulată și precizată înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș, reclamantele S.I.V. și S.M. au solicitat în contradictoriu cu pârâții: Municipiul Sighetu-Marmației reprezentat prin Primar și Primarul Municipiului Sighetu-Marmației ca prin hotărârea ce o va pronunța, să anuleze dispoziția nr. 906/2009 emisă de Primarul municipiului Sighetu-Marmației și să-l oblige pe emitent să emită o nouă dispoziție prin care să se dispună restituirea în natură a terenului în suprafață de 1137 mp nr. top. 572/3/1, 572/2/1, 576/13/3/2/6/16, 572/3/3/1, 572/2/3, CF 19675, 1523 și 7150 Sighetu-Marmației.
Prin Sentința civilă nr. 2211 din 23.12.2010 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. 3278/100/2009 s-a respins acțiunea civilă formulată și precizată de către reclamantele: S.I.V. și S.M. în contradictoriu cu pârâții: Municipiul Sighetu-Marmației reprezentat prin Primar și Primarul Municipiului Sighetu-Marmației, județul Maramureș.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin dispoziția nr. 906/2009 emisă de Primarul Sighetu-Marmației a fost respinsă notificarea nr. 88/2002, depusă de către defunctul S.I., antecesorul reclamantelor, motivat de faptul că acesta nu era proprietar tabular al imobilului în cauză - fila 4.
în tabelul anexă nr. 5 la decretul de expropriere figurează la nr. crt. 14, număr poziție în planul de situație 17, S.I., domiciliat în strada K., nr. 225, cu o suprafață de 1174 mp în strada K.
La fila 34 se află cererea formulată de S.I. și S.V., privind suprafața de 3.000 mp expropriată în strada B. - fila 34.
în tabelul anexă la decretul de expropriere nr. 304/7.10.1980 aflat în dosarul intern de lege 10/2001, la poziția nr. 22 figurează: S.I. și S.V. cu imobilul expropriat în strada K. 229, suprafața de 650 mp teren și 72,71 mp construcții.
Din adeverința nr. 7042/1993 emisă de Consiliul local al municipiului Sighetu-Marmației la cererea numitului S.V., rezultă că acesta, în baza Decretului nr. 2/18.01.1958 - poziția 17 și Decretului 304/8.10.1980 - poziția 22 a fost expropriat cu suprafața de 1174 mp, 650 mp cu construcții aferente în suprafață de 72 mp, din care i-ar reveni cota de ½ parte, adeverința specifică faptul că este eliberată pentru a servi Comisiei de fond funciar.
Numitul S.V. care figurează alături de S.I. în tabelele anexe la decretele de expropriere a solicitat imobilele expropriate de asemenea.
Expertiza tehnică judiciară efectuată în cauză identifică imobilele în litigiu astfel: Terenul situat în Sighetu-Marmației strada K. nr. 229, actual strada are numele Lucian Blaga iar numărul administrativ este 227, este înscris în Cf nr. 1323, nr. 7150 și nr. 19675 - Sighetu-Marmației. în CF nr. 19675 - Sighetu-Marmației, sub A1,2, 3 sunt parcelele cu nr. top. 572/3/1 cu sٍٍ=174 mp, 572/2/1 cu s=66 mp și 576/13/3/2/6/16 cu s=275 mp.
Proprietari tabulari sub A1 cu titlu de moștenire sunt P.C. cu cota de 15/30 parte, M.R. ns. Z., proprietar cu cota de 5/30 parte, P.C. cu cota de 5/30 parte, M.A. ns. Z., proprietar cu cota de 1/30 parte, D.E.V. ns. Z., cu cota de 1/30 parte, D.E.T. ns. Z., cu cota de 1/30 parte, Z.S., cu cota de 1/30 parte, Z.I., cu cota de 1/30 parte.
Sub A2 proprietar tabular este Z.R..
Sub A3 proprietar tabular pe teren este Statul Român cu titlu de expropriere, Sârbu Ileana și S.M. proprietari asupra construcțiilor.
în CF nr. 1323, sub A11 cu s=515 mp proprietari tabulari sunt aceeași mai sus scriși.
în CF 7150 Sighetu-Marmației, sub A4 top nr. topo 572/2/3, cu s=122 mp, proprietar tabular este Z.R..
în CF nr. 1323 sub B19-20, în baza decretului de expropriere nr. 304/1980, imobilele cu nr. top. 572/3/2, 572/3/4 și 572/1 se transcriu în c.f. nr. 7145, în favoarea Statului Român.
în CF nr. 7150 nr. top. 572/2/2 cu suprafața de 1266 mp se comasează cu alte nr. top., în parcela cu nr. top. 576/13 în suprafață de 3 ha 4770 mp, în baza decretului de expropriere nr. 304/1980 cu titlu de drept de expropriere trece în proprietatea Statului Român. Din acest nr. top. face parte top. 576/13/3/2/6/16 cu s=275 mp.
Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicată, existența și după caz întinderea dreptului de proprietate evocat în cuprinsul unei notificări se prezumă a fi, în absența unor probe contrare, cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive ori a fost pusă în executare o astfel de măsură.
în aplicarea prevederilor alin. (1) și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ de autoritate prin care s-a dispus sau după caz s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.
Prin textul de lege mai sus evocat, a fost reglementată o derogare de la regimul probator de drept comun al proprietății, justificată de intenția declarată a legiuitorului de a repara prejudiciile create prin actele de preluare abuzivă, preluări operate și dovedite ca atare, indiferent dacă proprietarul deposedat mai deține sau nu titlul de proprietate.
Jurisprudența înaltei Curți de Casație și Justiție, creată prin interpretarea și aplicarea acestei norme, a fost și este unitară, apreciindu-se că norma specială este de strictă interpretare și aplicare, aplicabilă numai în măsura în care nu se înfățișează însuși titlul translativ ori constitutiv al dreptului de proprietate sau în sistemul de publicitate imobiliară prin cărți funciare reglementat prin Decretul lege 115/1938, extrasul de carte funciară. Ignorarea acestui principiu, ce interesează raportul dintre norma generală și cea specială, ar echivala cu denaturarea caracterului reparatoriu al legii speciale, creându-se drepturi inexistente la momentul preluării imobilului, ceea ce nu poate fi acceptat.
Regimul juridic al înscrierilor este supus legii în baza căreia s-au efectuat, respectiv DL 115/1938, în baza principiului tempus regit actum.
Or, potrivit art. 17 din Decretul-lege nr. 115/1938, drepturile reale asupra imobilelor se vor dobândi numai dacă între cel care dă și cel care primește dreptul este acord de voință asupra constituirii sau strămutării în temeiul unei cauze arătate, iar constituirea sau strămutarea a fost înscrisă în cartea funciară.
înscrierea în cartea funciară a constituirii sau strămutării unui drept real imobiliar avea așadar, în sistemul de publicitate imobiliară prin cărți funciare, efect constitutiv de drept.
Din datele de carte funciară rezultă că, la momentul preluării imobilelor în cauză prin expropriere, dreptul de proprietate era înscris în favoarea proprietarilor tabulari enumerați mai sus, îndreptățiți la măsuri reparatorii potrivit art. 3 din Legea 10/2001, dispozițiile Decretului-lege nr. 115/1938 fiind relevante în cauză din perspectiva titularilor dreptului de proprietate la momentul preluării abuzive.
Reclamantele nu au depus la dosarul cauzei un titlu translativ de drept real și nici dovada înscrierii acestui titlu translativ de drept real în cartea funciară. Prin urmare, menționarea antecesorului reclamantelor în tabelul anexă la decretele de expropriere nu poate justifica aplicarea dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001 în favoarea reclamantelor.
Există o probă contrară celei reprezentate prin decretul de expropriere, respectiv menționarea antecesorului reclamantelor în tabelul anexă la decretul de expropriere și anume înscrierea din cartea funciară, mențiunea referitoare la proprietarii tabulari, care înlătură aplicarea art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Potrivit art. 1169 C.civ., cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, iar în cazul particular al Legii nr. 10/2001, sarcina probei proprietății, a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive și a calității de persoană îndreptățită la restituire revine persoanei care pretinde dreptul, conform art. 3 alin. (1) și art. 23 din Legea nr. 10/2001.
Raportat la considerentele mai sus expuse, în baza art. 26 alin. (6) din legea nr. 10/2001, coroborat cu art. 24, art. 3 alin. (1) și art. 23 din Legea nr. 10/2001, tribunalul a respins acțiunea civilă precizată ca neîntemeiată.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantele S.I.V. și S.M. solicitând casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar modificarea sentinței și admiterea plângerii astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
în motivare s-a arătat că dispoziția atacată este nelegală deoarece s-a făcut dovada că imobilul revendicat a fost expropriat de la antecesorul reclamantelor, acesta fiind cel care a dobândit imobilul prin cumpărare de la proprietarii tabulari.
în anexa nr. 5, la nr. de ordine 14 din Decretul de expropriere nr. 2/1978 figurează ca fiind persoana care a fost expropriată cu teren în suprafață de 1174 m.p. situat în mun. Sighetu-Marmației, str. K. nr. 225 (actual nr. 229), antecesorul reclamantelor.
Reclamantele sunt potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 10/2001, în calitate de moștenitoare legale ale proprietarului expropriat persoanele îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii.
Existența contractului de vânzare-cumpărare a terenului în litigiu a fost dovedită în fața instanței de fond prin probațiunea testimonială administrată, martorii audiați confirmând că terenul este liber, aflându-se de la data cumpărării în folosința pașnică a antecesorului reclamantelor, respectiv a reclamantelor.
Probațiunea testimonială a fost încuviințată în temeiul dispozițiilor art. 1191 alin. (2) și (3) și art. 1198 pct. 2 C.civ., probându-se că actul de vânzare-cumpărare prin care S.I. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu a ars într-un incendiu puternic.
Tribunalul Maramureș nu a soluționat fondul procesului, neanalizând în nici un fel probațiunea testimonială administrată.
Totodată au fost încălcate prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C.proc.civ., hotărârea necuprinzând motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, această situație echivalând cu o nepronunțare pe fondul cauzei.
Au fost încălcate astfel cerințele unui proces echitabil atâta timp cât din motivare nu rezultă că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esențiale care i-au fost prezentate.
în drept au fost invocate dispozițiile art. 312 alin. (1), (2) și (5), art. 304 pct. 7 și 9 și art. 3041 C.proc.civ.
Pârâtul Primarul mun. Sighetu-Marmației a formulat în apărare întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
în motivare s-a arătat că în mod corect a fost soluționată notificarea. Neînscrierea în CF de către notificatori a actului prin care au dobândit proprietatea are ca efect neoperarea transferului de proprietate în favoarea acestora, având în vedere prevederile art. 17 din Legea nr. 115/1938.
în acest sens sunt și precizările adresate Primăriei mun. Sighetu-Marmației de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților prin care se arată că în sistemul de publicitate prin cărți funciare proprietarii extratabulari nu beneficiază de prevederile Legii nr. 20/2001.
Analizând recursul declarat de către reclamantele S.I.V. și S.M. împotriva Sentinței civile nr. 2211/2010 a Tribunalului Maramureș, Curtea reține următoarele:
Raportat la prevederile art. 3041C.proc.civ., incidente în cauză, se impune în vederea unei juste soluționări a cauzei stabilirea stării de fapt raportat la probele administrate.
Din cuprinsul notificării aflate la fila 34 din dosarul de fond rezultă că antecesorul reclamantelor, numitul S.I. a solicitat la data de 14.02.2002 restituirea suprafeței de 3.000 m.p. teren situată pe str. B., teren expropriat și pentru care nu s-a primit nici o despăgubire.
S-a mai precizat în notificare că a fost formulată cerere referitor la acest teren în anul 1991, reiterată în anul 1993, nici una dintre acestea nefiind soluționate.
Notificarea a fost soluționată prin Dispoziția nr. 906/2009 a Primarului Mun. Sighetu-Marmației în sensul respingerii acesteia cu motivarea că numitul S.I. a avut calitatea de proprietar extratabular asupra imobilului revendicat situat în Sighetu-Marmației, str. K. nr. 229, înscris în CF nr. 1323 și 7150, nr. topo 572/3, 572/2 și 572/1.
Prin acțiunea formulată de reclamante s-a solicitat anularea Dispoziției nr. 906/2009 emisă de Primarul mun. Sighetu-Marmației și obligarea acestuia să emită o nouă dispoziție prin care să dispună restituirea în natură a terenului liber de construcții situat în mun. Sighetu-Marmației, str. K. nr. 229 înscris în CF nr. 1323 și 7150 nr. topo 572/3, 572/2 și 572/1, respectiv măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul asupra căruia s-au edificat construcții urmare exproprierii.
în dosarul format în baza notificării defunctului S.I. au fost depuse extrase din Decretele de expropriere nr. 2/1978 și nr. 304/1980, în primul figurând la poziția 17 S.I. cu o suprafață de 1074 m.p. teren situat pe str. K. nr. 225, iar în al doilea, la poziția nr. 22 numiții S.I. și S.V. cu o suprafață de 650 m.p. teren situat pe str. K. nr. 229, teren pe care se afla o construcție în suprafață de 72,71 m.p.
La dosarul de fond a fost depusă adeverința eliberată de Consiliul Local al mun. Sighetu-Marmației prin Primar sub nr. 1593/28.02.1996 prin care se identifică în regim de CF terenurile expropriate prin Decizia de expropriere nr. 2/1976 și Decretul de expropriere nr. 304/1980, precizându-se că terenul de 1174 m.p. expropriat prin Decizia nr. 2/1976 face parte din nr. topo 572/3, 572/2 și 572/1, iar imobilul expropriat prin Decretul nr. 304/1980 face parte din imobilele înscrise în CF nr. 1323 și 7150 Sighetu-Marmației.
La data de 26.02.1996 este eliberată de către RAGCS Mara Nord Sighetu-Marmației adeverința nr. 484 din care rezultă că prin Decretul nr. 2/1978 a fost expropriat de la numitul S.I. terenul în suprafață de 1174 m.p. situat pe str. K. nr. 225 achitându-se suma de 2348 lei, iar prin Decretul nr. 304/1980 a fost expropriată suprafața de 650 m.p. teren și 72,71 m.p. construcții, imobile situate pe str. K. nr. 229 de la numiții S.I. și S.V., în cotă parte de ½ fiecare.
Prin raportul de expertiză tehnică judiciară s-a identificat terenul situat în str. K. nr. 229 înscris în CF nr. 1323 și 7150 Sighetu-Marmației, nr. topo 572/1, 572/2 și 572/3, stabilindu-se că acesta este situat în prezent la nr. 227 pe str. Lucian Blaga fiind înscris în CF nr. 1323, 7150 și 19675 Sighetu-Marmației, din planul de amplasament și delimitare aflat la fila 162 și planul de situație aflat la fia 163 rezultând că terenul propus spre restituire în natură în favoarea reclamantelor este compus din nr. topo 572/3/1, 572/2/1, 576/13/3/2/6/16, 572/3/3/1 și 572/2/3, imobile înscrise în CF nr. 19675, CF nr. 1523 și CF nr. 7150 Sighetu-Marmației.
Relevantă în cauză se apreciază a fi și Sentința civilă nr. 3109/2003 a Judecătoriei Sighetu-Marmației prin care s-a constatat că defunctul S.I. a edificat pe terenul situat în Sighetu-Marmației, str. Lucian Blaga nr. 227 înscris în CF nr. 10506, nr. topo 576/13/3/2/7 casă și anexe gospodărești, dispunându-se înscrierea acesteia în CF. Această sentință a fost îndreptată prin încheierea pronunțată de Judecătoria Sighetu-Marmației în ședința publică din 17.03.2004 în sensul că imobilul casă și anexe gospodărești este înscris în CF nr. 1323 nr. topo 572/3/1, CF nr. 7150 nr. topo 572/2/1 și CF nr. 10506 nr. topo 576/13/2/6/16, intabulându-se dreptul de proprietate al reclamantelor în CF. Litigiul a fost purtat în contradictoriu și cu Statul Român prin Consiliul Local Sighetu-Marmației.
La dosar au fost depuse și copii sau extrase ale CF nr. 1323, 299, 10506, 4165, 19675, 7150 Sighetu-Marmației.
Din ansamblul probelor administrate în fața instanței de fond nu rezultă cu certitudine cum s-a stabilit amplasamentul terenului care a făcut obiectul notificării, în aceasta precizându-se o suprafață de 3000 m.p. situat pe str. B. din Sighetu-Marmației, teren pretins a fi expropriat în anul 1978.
înscrisurile depuse în probațiune în acest sens, înscrisuri pe baza cărora s-a făcut identificarea terenului de către expert și declarațiile martorilor audiați de către instanța de fond conțin informații contradictorii, neputându-se deduce cum a fost identificat de către expert terenul care face obiectul notificării și la restituirea căruia ar fi îndreptățite reclamantele. Adeverința nr. 1593/1996 eliberată de Consiliul Local al mun. Sighetu-Marmației nu are anexată documentația în baza căreia a fost identificat în regim de CF terenul expropriat, această omisiune regăsindu-se și în ceea ce privește adeverința nr. 484/1996 eliberată de RAGCS Mara Nord Sighetu-Marmației.
De asemenea, instanța de fond nu a cercetat afirmația din notificare în sensul că pentru acest teren au fost formulate cereri și în anul 1991, respectiv anul 1993, probabil în baza Legii nr. 18/1991.
în aceste condiții se apreciază că instanța de fond nu a reușit să stabilească cu certitudine amplasamentul terenului expropriat de la antecesorul reclamantelor și care face obiectul notificării formulate de acesta în baza Legii nr. 10/2001, și în consecință nici identificarea în regim de CF a acestuia nu poate fi apreciată ca fiind corectă.
în acest sens se apreciază că se impune completarea probațiunii, fiind incidente prevederile art. 312 alin. (3) C.proc.civ, respectiv refacerea raportului de expertiză pe baza tuturor actelor depuse la dosar și eventual a altora care vor fi depuse de către părți sau obținute de către instanță prin exercitarea rolului activ prevăzut de art. 129 C.proc.civ. în vederea stabilirii corecte a situației de fapt în cauză.
Referitor la calitatea reclamantelor de persoane îndreptățite la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 se apreciază că instanța de fond a făcut o greșită interpretare a prevederilor art. 24 din Legea nr. 10/2001, raportat la situația concretă din dosar.
La art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 se prevede că în absența unor probe contrare existența și întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, la alin. (2) menționându-se că în absența unor probe contrare persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.
în situația în care s-ar aprecia că înscrierea în CF a altor persoane reprezintă proba contrară înscrierii din actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, textul de lege ar rămâne practic lipsit de sens în regiunile în care a existat regim de CF, pentru înscrierile efectuate sub imperiul Decretului Lege nr.115/1938. Intenția legiuitorului nu poate fi apreciată altfel decât aceea de a deroga de la prezumția dreptului de proprietate în favoarea celui înscris în CF (raportat la efectul constitutiv al înscrierii în cartea funciară reglementat de Decretul Lege nr.115/1938) tocmai având în vedere situația din perioada 1945-1989 în care au avut loc preluările de imobile în mod abuziv de către stat. în caz contrar persoanele menționate în actele de preluare abuzivă care nu au avut înscris dreptul în CF din diferite motive nu ar mai putea nicicând face dovada dreptului de proprietate asupra imobilelor asupra cărora au fost dispuse măsuri de preluare, deși figurează ca persoane de la care au fost preluate imobilele.
în același sens sunt și Normele Metodologice la Legea nr. 10/2001, la art. 24 pct. 1 din H.G. nr. 250/2007 prevăzându-se că înscrisurile menționate la art. 24 alin. (1) din lege, adică actele normative sau de autoritate prin care s-a dispus luarea măsurii abuzive sunt considerate acte doveditoare ale dreptului de proprietate, la pct. 2 stipulându-se că aplicarea prevederilor art. 24 din lege operează numai în absența unor probe contrare, fapt ce implică condiția obținerii de către solicitant a negațiilor referitoare la actele de proprietate, obținute ca urmare a cererilor adresate Arhivelor Naționale și primăriei în a cărei rază este situat imobilul revendicat, dublate de depunerea unei declarații olografe prin care solicitantul declară pe propria răspundere că nu mai deține alte înscrisuri, urmând a fi coroborate toate informațiile furnizate de actele normative sau de autoritate cu celelalte informații aflate la dosarul de restituire.
Rezultă deci că neînscrierea dreptului de proprietate al antecesorului reclamantelor în CF nu conduce implicit la concluzia că acesta nu are calitate de persoană îndreptățită conform Legii nr. 10/2001, instanța de fond trebuind să coroboreze toate informațiile pe care în prealabil trebuie să le obțină la dosarul cauzei în baza textelor de lege menționate anterior, inclusiv declarațiile martorilor audiați în cauză.
Este real că practica unor instanțe judecătorești, inclusiv cea a înaltei Curți de Casație și Justiție, era în cazurile similare celui dedus judecății în sensul inadmisibilității probării dreptului de proprietate în lipsa înscrierii dreptului în cartea funciară dar aceasta înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005 prin care s-a introdus textul de lege la care s-a făcut referire anterior. în prezent, raportat la acest text de lege, practica judiciară, inclusiv cea a înaltei Curți de Casație și Justiție este în sensul posibilității dovedirii calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în condițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001 și a Normelor metodologice de aplicare unitară a legii (a se vedea în acest sens deciziile nr. 2091/2009, nr. 2381/2009 și nr. 8387/2009 pronunțate de înalta Curte de Casație și Justiție).
Fiind necesară completarea probațiunii și sub acest aspect, prin prisma art. 24 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 aprobate prin H.G. nr.250/2007, Curtea, în temeiul art. 312 alin. (3) C.proc.civ. va casa în întregime sentința civilă nr. 2211 din 23.12.2010 a Tribunalului Maramureș, trimițând cauza spre rejudecare la același tribunal.
(Judecător Anamaria Câmpean)
| ← Acţiune având ca obiect obligarea Ministerului Finanţelor... | Nulitatea cererii de recurs. Nesemnarea ei de către recurent → |
|---|
