Drept de superficie
| Comentarii |
|
Art. 495 C.civ. instituie o prezumţie relativă de proprietate, pe care constructorul poate să o înlăture prin proba contrară, dovedind dreptul de superficie. Dreptul de superficie este un drept real cu conţinut complex ce constă în dreptul de proprietate al superficiarului asupra construcţiei edificate pe terenul proprietatea altei persoane şi asupra căruia superficiarul dobândeşte un drept de folosinţă, folosinţă care se exercită în strânsă legătură şi în limitele necesare exercitării dreptului de proprietate care intră în alcătuirea dreptului de superficie Superficia se poate constitui şi prin consimţământ tacit dedus din pasivitatea îndelungată a proprietarului terenului pe care a fost edificată construcţia, rezultând din acte precum atribuirea terenului, emiterea autorizaţiilor de construcţie şi pasivitatea faţă de împrejmuirea realizată de constructor.
Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, Decizia nr. 1779 din 19 mai 2011
Prin sentința civilă nr. 3990/21.04.2010, pronunțată de Judecătoria Baia Mare a fost respinsă excepția inadmisibilității cererii, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții M.P. și M.M. împotriva pârâtei Orașul Tăuții Măgherăuș reprezentat prin Primar și în consecință, s-a dispus dezmembrarea terenului cu număr topo 508/2/3/2 în suprafață totală de 2494 m.p. înscris în CF 78 Băița în număr topo 508/2/3/2/1 în suprafață de 872 m.p. și număr topo 508/2/3/2/2 în suprafață de 1622 m.p. conform planului de amplasament și delimitare reprezentând anexa 1 a completării nr. 2 a raportului de expertiză întocmită de expertul tehnic ing. S.O. și înregistrată la 20.01.2010.
Prin aceeași sentință s-a constatat că reclamanții au dobândit un drept de superficie constând în dreptul de proprietate asupra construcțiilor casă de locuit cu nr.108 de tip P+1 în suprafață de 122 m.p., anexa nr. 1 în suprafață de 78 m.p. și anexa nr. 2 în suprafață de 95 m.p. edificate pe terenul înscris în CF 78 Băița nr. topo 507/2 și 508 /2/3/2 proprietatea Statului Român și dintr-un drept de folosință asupra terenului de sub nr. topo 507/2 și 508 /2/3/2/1 înscris în CF 78 Băița aferent construcțiilor.
S-a dispus înscrierea în cartea funciară a drepturilor mai sus constatate în favoarea reclamanților.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut, referitor la excepția inadmisibilității cererii că aceasta se referă doar la suprafața de teren atribuită prin decizie a consiliului popular, în prezenta cauză reclamanții au solicitat a se constata un drept de folosință cu privire la o suprafață de teren mai mare decât cea atribuită, respectiv 300 mp, sens în care nu se poate reține că reclamanții ar avea la îndemână o cerere în realizare cu privire la suprafața solicitată.
Prin Decizia nr. 68/1975 a Consiliului Popular al comunei Tăuții Măgherăuș s-a atribuit reclamantului în folosință un teren în suprafață de 300 mp, menționându-se în respectiva decizie că acest teren este cuprins în CF 78 Băița, nr. topo 507/1 și 508/2. Astfel cum a reieșit din concluziile raportului de expertiză întocmită în cauză, această decizie nu a fost urmată de realizarea unei dezmembrări în CF 78 Băița.
Ulterior, reclamantul, în baza autorizației pentru executare de lucrări nr. 49/14.11.1975 a construit o casă de locuit de tip P+1 cu suprafața construită de 122 mp. Totodată, astfel cum reiese din declarațiile martorilor audiați reclamantul a realizat tot atunci o îngrădire a terenului pe care a realizat construcția, îngrădire care a rămas neschimbată și în prezent, acesta nefiind tulburat în folosința terenului.
De asemenea, reclamantul a mai construit două anexe gospodărești în suprafețe de 78 mp și 95 mp.
Astfel cum reiese din raportul de expertiză și din completarea la acesta, ținând cont de situația de fapt existentă, de faptul că decizia de atribuire a terenului în folosință nu a fost însoțită de dezmembrări operate în CF, identificarea celor 300 mp aferenți construcției casă de locuit nu se poate face decât cu lăsarea unei părți din construcție în afara acestei suprafețe.
De asemenea, reclamantul a mai construit înainte de anul 1991 două anexe gospodărești în suprafețe de 78 mp și 95 mp, fără ca acesta să fie tulburat în folosința terenului pentru care cere constatarea unui drept de folosință.
în conformitate cu dispozițiile art. 492 C.civ., „orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului sunt prezumate a fi făcute de proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până ce se dovedește din contra”.
Textul de lege enunțat instituie o prezumție relativă de proprietate, pe care constructorul poate să o înlăture prin proba contrară, dovedind dreptul de superficie.
Dreptul de superficie este un drept real cu conținut complex ce constă în dreptul de proprietate al superficiarului asupra construcției edificate pe terenul proprietatea altei persoane și asupra căruia superficiarul dobândește un drept de folosință.
Superficia se poate constitui prin consimțământ tacit dedus din pasivitatea îndelungată a proprietarului terenului pe care a fost edificată construcția.
în fine, folosința terenului pe care se află construcția se exercită în strânsă legătură și în limitele necesare exercitării dreptului de proprietate care intră în alcătuirea dreptului de superficie.
Prin decizia civilă nr. 61/A/9.03.2011 a Tribunalului Maramureș a fost respins apelul declarat de Consiliul Local al orașului Tăuții Măgherăuș împotriva sentinței civile nr. 3990/21.04.2010, pronunțată de Judecătoria Baia Mare, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă și a fost obligat apelantul Consiliul Local al orașului Tăuții Măgherăuș să plătească intimatului M.P. suma de 1240 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorar de avocat.
Prin aceeași decizie s-a constatat nulitatea apelului declarat de Orașul Tăuții Măgherăuș împotriva sentinței civile nr. 3990/21.04.2010, pronunțată de Judecătoria Baia Mare.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul raportat la dispozițiile art. 137 Cod proc.civ., examinând excepția invocată a reținut că acțiunea introductivă a fost formulată inițial în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al orașului Tăuții Măgherăuș. La termenul de judecată din 16.04.2008, reclamanții au depus o precizare de acțiune prin care au înțeles să cheme în judecată Orașul Tăuții Măgherăuș. Față de această precizare, prin încheierea de ședință din 16.04.2008, instanța a constatat lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al orașului Tăuții Măgherăuș și a dispus scoaterea lui din cauză. în continuare pârât în cauză a fost introdus Orașul Tăuții Măgherăuș, pârât în contradictoriu cu care s-a pronunțat sentința civilă nr. 3990/21.04.2010, respectiv sentința apelată.
Calea de atac a apelului este mijlocul procesual prin care partea nemulțumită de hotărârea primei instanțe sau procurorul, solicită instanței ierarhice superioare, în condițiile prevăzute de lege, reformarea hotărâri atacate ori anularea acesteia. Pentru a putea declara apel împotriva unei hotărâri în prima instanță, persoana trebuie să fi fost parte în proces, întrucât hotărârea produce efecte numai fata de părțile care s-au judecat în fața primei instanțe. Au calitatea de parte și succesorii în drepturi ai părților, precum și cei cărora legea le recunoaște calitatea procesuala activa.
In mod excepțional, poate exercita apelul cel care nu a fost parte la judecata in fond: în materie necontencioasa, orice persoană interesata, chiar dacă nu a fost citată la dezlegarea pricinii; dobânditorul cu titlu particular al unui drept sau bun ce formează obiectul litigiului; creditorul chirografar. Pentru a putea exercita însă apelul, cel nemulțumit de hotărâre trebuie să justifice un folos practic, respectiv că el a căzut in pretenții ca urmare a judecății. Cu privire la calitatea procesuala aceasta se raportează la dreptul substanțial în cazul judecăți în apel la fel ca la judecata în primă instanță.
în consecință, instanța de apel a reținut că apelantul Consiliul Local al orașului Tăuții Măgherăuș nu a avut calitate de parte la instanța de fond și nici nu justifică un folos practic în prezenta cauză.
în ce privește actul intitulat “precizare de acțiune”, depus la fila 18 din dosar, de către Orașul Tăuții Măgherăuș interpretând-o ca o cerere de apel, instanța a constatat că nu întrunește elementele cererii de apel, prevăzute de art. 287 Cod procedură civilă sub sancțiunea nulității, și chiar dacă i s-ar da eficiența unui apel, acesta este introdus peste termenul legal prevăzut de art. 284 C.proc. civ., respectiv sentința civilă apelată a fost comunicată Orașului Tăuții Măgherăuș la data de 15.07.2010, iar “precizare de acțiune” a fost depusă la data de 10.12.2010.
împotriva acestei decizii a declarat recurs Orasul Tăuții Măgheruș, solicitând modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului, schimbarea sentinței în sensul diminuării suprafeței cerute de reclamanți de la 877 mp la suprafața de 300 mp, așa cum a fost atribuită prin decizia nr. 68/20 iunie 1975 a Consiliului Popular al comunei Tăuții Măgheruș.
în motivarea recursului întemeiat în drept doar pe dispozițiile art. 299 C.proc.civ., s-a arătat că prin decizia nr. 68/20 iunie 1975 a Consiliului Popular al comunei Tăuții Măgheruș, s-a atribuit reclamantului suprafața de 300 mp pentru construirea unei case de locuit. Este real că reclamantul a ocupat o suprafață de 877 mp, că a edificat anexe gospodărești fără autorizație de construire, ocupând abuziv 577 mp din terenul proprietatea Statului Român.
Prin întâmpinarea depusă, intimații M.P. și M.M. s-au opus admiterii recursului.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat și în baza art. 312 alin. (1) C.proc.civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Prin decizia civilă nr. 61/A/9.03.2011 a Tribunalului Maramureș s-a constatat nulitatea apelului declarat de Orașul Tăuții Măgheruș împotriva sentinței civile nr. 3990/21.04.2010. Prin urmare, ceea ce urmează a analiza instanța de recurs este dacă soluția pronunțată de instanța de apel, aceea de constatarea nulității apelului este sau nu legală, având în vedere că reprezintă o excepție de ordine publică, chiar dacă în motivele de recurs se invocă aspecte ce țin de fondul cauzei.
Din dosarul instanței de apel rezultă că sentința civilă nr. 3990/21.04.2010 a Judecătoriei Baia Mare a fost atacată cu apel de către Consiliul Local al comunei Tăuții Măgheruș.
La data de 10.12.2010 Orașul Tăuții Măgheruș depune la dosarul instanței de apel „precizare de acțiune”, prin care solicită „citarea în calitate de recurent pârât a Orașului Tăuții Măgheruș prin Primar”.
Conform dispozițiile art. 287 alin. (1) C.proc.civ., „cererea de apel trebuie să cuprindă numele, domiciliul sau reședința părților, arătarea hotărârii care se atacă, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul, dovezile invocate în susținerea apelului, semnătura”, iar conform pct. 2 din același text de lege, cerințele de la pct. 2 și 5 sunt prevăzute sub sancțiunea nulității apelului.
Rațiunea acestei sancțiuni în raport de cerința de la pct. 2 este aceea de a se realiza o corectă determinare a hotărârii atacate, iar în raport de cerințele de la pct. 3 de a ști dacă motivele de apel astfel cum au fost redactate, constituie sau nu motive în spiritul legii.
Față de faptul că scriptul intitulat „precizare de acțiune” pe care instanța l-a interpretat ca o cerere de apel, nu îndeplinește cerințele art. 287 C.proc.civ., legal a constatat instanța de control judiciar nulitatea apelului declarat de orașul Tăuții Măgheruș.
Hotărârea instanței de apel este legală și prin raportare la dispozițiile art. 288 alin. (2) C.proc.civ. potrivit cărora, apelul se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă sub sancțiunea nulității. Aceasta, pentru că scriptul intitulat „precizare de acțiune” a fost depus de orașul Tăuții Măgheruș la Tribunalul Maramureș și nu la Judecătoria Baia Mare, instanță a cărei hotărâre se atacă.
Urmare respingerii recursului, pârâtul recurent va fi obligat să plătească intimaților M.P. și M.M. suma de 1350 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat conform chitanței și cheltuieli de transport, conform bonului fiscal.
(Judecător Ana Ionescu)
| ← Rezilierea contractului de închiriere. Clauză penală privind... | Acţiune având ca obiect obligarea Ministerului Finanţelor... → |
|---|
