Stabilire domiciliu minor, exercitare autoritate părintească Minori
| Comentarii |
|
Încheiere nr. 147/05.02.2013
Dosar nr. 1799/316/2011
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei T B sub nr. 1799/324/2011, la data de
17.08.2011, reclamantul E F, a solicitat în contradictoriu cu pârâta R ( fostă H) M , reîncredinţarea
minorei R ( fostă H) A I.
În motivarea acţiunii reclamantul arată că pârâta este mama minorei A I şi a fost abandonată
încă de la naştere, astfel că bunicii materni şi-au asumat responsabilitatea creşterii minorei care le-a
fost încredinţată spre creştere şi educare în baza sentinţei civile nr. 557/24.09.2004 pronunţată în
dosarul nr. 709/2004 al Judecătoriei T B.
Arată reclamantul că în anul 2011 a primit o sentinţă judecătorească respectiv sentinţa nr.
15894/27.06.2011 pronunţată de Judecătoria T prin care se constata că minora A I nu are ca tată pe
numitul H Ş, care figura în certificatul de naştere al minorei şi s-a dispus şi încredinţarea minorei spre
creştere şi educare mamei respectiv pârâtei R M.
Susţine reclamantul că această sentinţă a provocat o tulburare emoţională minorei care nu
doreşte să locuiască împreună cu mama ei, pentru minoră mama fiind o persoană necunoscută.
Mai arată reclamantul că mama minorei este o persoană cu o moralitate dubioasă şi minora nu
poate beneficia de condiţii bune de creştere şi educare.
În dovedire , reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri, martori, anchetă socială.
În temeiul disp. art.115 cod procedură civilă, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat
respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Susţine pârâta prin întâmpinare că reclamantul nu este tatăl său biologic, iar minora A I este
fiica sa care nu are tată. Arată pârâta că a fost căsătorită iar în urma divorţului s-a stabilit şi faptul că
soţul său nu este tatăl minorei astfel că a fost nevoită să lase copilul în grija mamei sale pentru a merge
să lucreze.
Mai arată pârâta că în prezent locuieşte în Italia unde are o familie cu un cetăţean italian, este
însărcinată şi doreşte ca fiica sa să locuiască în Italia unde are condiţii foarte bune.
Susţine pârâta că din discuţiile purtate cu minora aceasta doreşte să-şi termine studiile în
România fapt la care nu se opune însă nu este de acord ca minora să fie încredinţată spre creştere şi
educare altei persoane.
În dovedirea susţinerilor din întâmpinare pârâta a solicitat proba cu acte, interogatoriu şi anchetă
socială.
În cauză au fost administrate probatorii cu înscrisuri, interogatoriu şi s-a efectuat referat de
anchetă socială atât la domiciliul reclamantului cât şi la domiciliul pârâtei din Italia.
De asemenea s-a efectuat un raport de evaluare detaliată şi un raport de evaluare psihologică
privind situaţia minorei A I de către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului G.
Minora a fost audiată în cameră de consiliu.
La termenul de judecată din data de 09.01.2012 reclamantul şi-a precizat acţiunea pe dispoziţiile
noului cod civil astfel că a solicitat Stabilirea domiciliului minorei R A I la domiciliul său din oraşul T
Bstrada Primăverii nr. 7 şi exercitarea autorităţii părinteşti faţă de minoră.
Au fost depuse la dosarul cauzei înscrisuri privind domiciliul pârâtei din Italia, certificatul de
naştere al minorei, sentinţe civile, documente prin care pârâta a trimis bani pentru întreţinerea minorei.
A fost audiată în cauză martora P Ş la solicitarea reclamantului, declaraţia sa fiind consemnată
în scris şi ataşată la dosar ( fila 81) şi s-au depus răspunsurile la interogatoriu şi ancheta socială
efectuată prin comisie rogatorie în Italia.
Au fost depuse la dosarul cauzei declaraţii extrajudiciare privind caracterizarea minorei.
La termenul de judecată din data de 29.01.2013 apărătorul pârâtei a declarat că s-a înţeles cu
reclamantul privind stabilirea domiciliului minorei la domiciliul acestuia însă exercitarea autorităţii
părinteşti solicită să fie exercitată de pârâtă şi nu în mod exclusiv de către reclamant. Arată pârâta prin
avocat că nu are serviciu şi mai are un copil în întreţinere în Italia şi este de acord să plătească o
pensie de întreţinere pentru minoră în cuantum de 50 euro lunar, apreciind că această sumă reprezintă
mai mult decât suma ce s-ar stabili raportat la salariul minim pe economie din România.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarea situaţie
de fapt:
Reclamantul E F este bunicul minorei R A I şi tatăl vitreg al pârâtei R M. Minora R A I în vârstă
de 11 ani a fost crescută şi întreţinută de reclamant împreună cu soţia sa, mama pârâtei, încă de la
naştere, deoarece mama minorei a plecat din ţară şi mult timp nu s-a interesat de minoră.
Prin sentinţa civilă nr. 544/2004 minora a fost încredinţată spre creştere şi educare
reclamantului iar prin sentinţa civilă nr. 15894/2011 s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre pârâtă şi
soţul său H Ş L s-a stabilit că acesta nu este tatăl A I şi minora a fost încredinţată spre creştere şi
educare mamei sale respectiv R M.
Pârâta s-a stabilit în Italia unde are o relaţie de concubinaj cu un cetăţean italian iar din
această relaţie s-a născut un alt copil.
Prin acţiunea de faţă, precizată, reclamantul E F solicită ca locuinţa minorei R A I să fie
stabilită la domiciliul său din oraşul T B unde minora a locuit în mod statornic împreună cu reclamantul
şi soţia acestuia care sunt bunicii materni ai minorei şi să exercite în mod exclusiv autoritatea
părintească faţă de minoră.
Din probatoriile administrate în cauză rezultă că minora încă de la naştere a locuit permanent
numai cu bunicii materni, mama sa fiind prezentă numai sporadic pentru perioade foarte scurte de timp,
a fost bine îngrijită şi i s—a asigurat toate condiţiile necesare pentru o dezvoltare armonioasă, pentru
învăţătură fiind foarte apreciată în colectivul de elevi şi profesori. Din caracterizările depuse la dosarul
cauzei profesorii de la Grupul Şcolar Eremia Grigorescu din oraşul T B apreciază modul în care minora
a fost crescută şi educată, modul în care bunicii s-au implicat în programa şcolară asigurându-i minorei
atât rechizitele şcolare cât şi materialele necesare pentru învăţătură suplimentară.
Din rapoartele detaliate şi de evaluare psihologică a minorei rezultă că aceasta este
dezvoltată fizic şi psihic adecvat vârstei, are autonomie bine dezvoltată, bună motivaţie pentru
activităţile formale instructiv educative şi extraşcolare, capacitate de adaptare bună în mediul şcolar şi
extraşcolar. Se arată că minora este foarte ataşată de bunicii materni pe care îi consideră părinţi şi are
un ataşament nesigur faţă de mama sa datorită relaţionării deficitare cu aceasta.
Se recomandă menţinerea unui mediu familial stabil şi securizat pentru dezvoltarea afectivă
echilibrată a minorei.
Din referatul de anchetă socială efectuat la domiciliul reclamantului rezultă că acesta are
toate condiţiile pentru creşterea şi educarea minorei, are o locuinţă proprie, minora beneficiază de o
cameră personală utilată cu toate lucrurile necesare, reclamantul are venituri, este cunoscut în societate
ca un bun cetăţean.
Din referatul de anchetă socială efectuat prin comisie rogatorie la locuinţa actuală a mamei
minorei în Italia rezultă că pârâta locuieşte împreună cu prietenul său şi minora R într-un apartament
compus din sufragerie şi bucătărie inclusă şi un dormitor, însă intenţionează să se mute într-un
apartament în care să aibă un dormitor pentru copii. Se arată că pârâta şi prietenul acesteia doresc ca
minora A I să locuiască în Italia împreună cu sora ei, însă recunoaşte că are o relaţie foarte rece cu
minora. Apreciază pârâta că minora nu manifestă un ataşament faţă de ea pentru că este influenţată
negativ de bunici.
Minora audiată în cameră de consiliu a declarat că este elevă, are rezultate foarte bune la
învăţătură prezintă inclusiv carnetul de note şi diferite diplome, este foarte ataşată de bunicii materni
care au crescut-o şi i-au asigurat o creştere şi educare bună. Minora susţine că mama sa a vizitat-o
foarte rar în special după divorţ însă are o relaţie tensionată cu aceasta deoarece o ceartă şi o
ameninţă permanent că o va lua în Italia să o îngrijească pe sora ei. Minora arată că doreşte să
locuiască împreună cu bunicii materni şi să-şi continue studiile.
Conform disp. art.400 cod civil, locuinţa minorului va fi stabilită la părintele cu care a locuit în
mod statornic , iar la alin.3 din acelaşi articol se prevede că în mod excepţional şi numai dacă este în
interesul copilului, instanţa va stabili locuinţa copilului la bunici sau alte rude.
Având în vedere toate considerente expuse mai sus, instanţa apreciază că cel puţin la acest
moment este în interesul minorei R A I să locuiască împreună cu persoanele respectiv bunicii materni
cu care a locuit în mod statornic, cu care are o relaţie afectivă excepţională. Minora nu poate fi ruptă în
mod brutal de un mediu pe care la cunoscut permanent până la vârsta de 11 ani, unde a dezvoltat o
relaţie bună cu copii, profesori, rude unde are un mediu pe care îl cunoaşte se simte în siguranţă şi pe
care îl apreciază .
Mai mult instanţa va reţine şi faptul că pârâta a fost de acord ca minora să locuiască împreună
cu bunicii materni la domiciliul acestora.
Faţă de toate aceste considerente, instanţa va admite cererea reclamantului privind stabilirea
locuinţei minorei R A I şi va stabili locuinţa minorei la domiciliul reclamantului din oraşul T B strada
Primăverii nr. 7 judeţul G.
Cu privire la capătul de cerere privind exercitarea autorităţii părinteşti exclusive faţă de minoră,
instanţa apreciază că această cerere este neîntemeiată având în vedere dispoziţiile legale care prevede
exercitarea autorităţii părinteşti a minorilor.
Astfel, conform disp. art.400 alin 3 din noul cod civil se prevede expres că în cazul excepţional
în care locuinţa copilului se stabileşte la alte persoane ( bunici sau alte rude), acestea exercită
supravegherea copilului şi îndeplinesc toate actele obişnuite privind sănătatea, educaţia şi învăţătura
copilului.
Autoritatea părintească nu poate fi exercitată de către alte persoane decât în cazuri
excepţionale în care instanţa a dispus plasamentul copilului la o rudă , altă persoană sau într-o instituţie
de ocrotire ori în speţa de faţă nu s-a solicitat plasamentul minorei.
Având în vedere că reclamantul prin acţiunea sa a solicitat reîncredinţarea respectiv stabilirea
locuinţei minorei la domiciliul său,conform dispoziţiilor legale în vigoare acesta va exercita toate actele
privind sănătatea , educaţia şi învăţătura minorei.
În ceea ce priveşte autoritatea părintească, aceasta va fi exercitată de către mama minorei
având în vedere că minora nu are tată cunoscut, deoarece mama minorei nu a fost decăzută din
drepturile părinteşti, a manifestat un interes deosebit faţă de minoră cel puţin după ce şi-a format o
familie, contribuie lunar cu sume de bani pentru a asigura minorei întreţinere şi este în interesul minorei
să dezvolte o relaţie afectivă şi cu mama ei. De reţinut este că bunicii materni au o vârstă înaintată iar
minora trebuie să aibă stabilitate continuă, un sprijin moral şi material de la mama sa, iar aceasta
trebuie să aibă autoritate părintească faţă de minoră.
În acest sens, instanţa are în vedere dispoziţiile Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi
promovarea drepturilor copilului potrivit cărora „copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi
contacte directe cu părinţii” (art. 14 alin. 1), precum şi art. 16 alin. 1: „copilul care a fost separat de ambii
părinţi sau de unul dintre aceştia printr-o măsură dispusă în condiţiile legii are dreptul de a menţine relaţii
personale cu ambii părinţi, cu excepţia situaţiei în care acest lucru contravine interesului superior al
copilului.”
Din ansamblul acestor dispoziţii legale, rezultă că legiuitorul consacră atât dreptul părintelui de a
menţine relaţii personale cu copilul său, având în vedere că acest părinte are aceeaşi răspundere în
ceea ce priveşte creşterea şi educarea copilului, cât şi dreptul copilului, care pentru a-şi dezvolta
armonios personalitatea ca viitor adult şi a avea un psihic echilibrat, are dreptul de a menţine legături
personale nu numai cu părinţii, ci şi cu rudele sale şi cu celelalte persoane cu care a dezvoltat legături
apropiate, dat fiind că între drepturile copilului se înscrie şi acela de a creşte în familie.
Pe lângă aceste considerente de fapt şi de drept particulare speţei, instanţa are în vedere şi
dispoziţiile art. 8 din Convenţia privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ce
reglementează dreptul persoanei la viaţa de familie, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a
Drepturilor Omului creată în aplicarea acestor dispoziţii şi care a statuat că este în interesul copilului,
dar şi al părintelui de a avea o viaţă de familie, deziderat ce se poate realiza numai prin menţinerea
legăturilor personale în mod efectiv şi fără nicio ingerinţă din partea celuilalt părinte.
În baza disp. art.499 cod civil instanţa va stabili şi modalitatea de întreţinere a minorei având în
vedere că aceasta nu are venituri este elevă şi astfel se prezumă că este în nevoie. Având în vedere
susţinerile pârâtei potrivit cărora este de acord să plătească pentru minoră luna suma de 50 euro
deoarece mai are un copil în întreţinere şi nu are serviciu, instanţa apreciază că această sumă este mai
mare decât suma rezultată din salariul minim pe economie din România raportat la doi copii şi va obliga
pârâta să contribuie la creşterea şi educarea minorei prin plata sumei de 50 euro lunar ca pensie de
întreţinere. Reclamantul va fi obligat să contribuie în natură la creşterea şi educarea minorei.
Faţă de principiul disponibilităţii care guvernează procesul civil, instanţa urmează a lua act că părţile nu
solicită cheltuieli de judecată.
| ← Anulare parţială HCJ Acţiuni (în): anulare, posesorie,... | Autorizare căsătorie minoră Autorizare → |
|---|
