Anulare testament Acţiuni (în): anulare, posesorie, regres, pauliană etc.
| Comentarii |
|
Sentinţa civilă nr. 155818.12.2012
Dosar nr. 1918/316/2012
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 1918/316/2012 reclamantul M A a solicitat în contradictoriu
cu pârâţi M C şi M S, anularea testamentului întocmit de M C în favoarea fiicei sale M S.
În motivarea acţiunii reclamantul a solicitat ca pârâţii să fie obligaţi să depună testamentul în
original la dosarul cauzei.
Arată reclamantul că pârâţii l-au acţionat în judecată pentru ieşirea din indiviziune asupra
masei succesorale rămase de pe urma defunctei M P decedată la data de 23.04.1996.
Susţine reclamantul că între termenele de judecată acordate în dosarul nr. 908/316/2012
pârâtul M C a cedat prin testament întreaga masă succesorală pârâtei M S, vitregindu-l de cota parte ce
i se cuvine în calitate de nepot de pe urma defunctei M P şi de pe urma tatălui său M L.
Apreciază reclamantul că se impune anularea testamentului deoarece nu se poate testa şi
cota sa parte către pârâta M S.
În dovedirea acţiunii, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri.
Acţiunea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în sumă de 10 lei şi timbru judiciar.
În temeiul disp. art. 115 Cod procedură civilă pârâţii au formulat întâmpinare prin care au
invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, motivat de faptul că testamentul este un act mortis causa, iar
testatorul este încă în viaţă, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, excepţia lipsei
de interes şi excepţia prematurităţii.
Pe fondul cauzei pârâţii au solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma excepţiei inadmisibilităţii invocate, instanţa
reţine următoarele:
Conform disp. art. 137 Cod procedură civilă, instanţa trebuie să se pronunţe mai întâi asupra
excepţiilor care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Excepţiile nu vor putea fi unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lor este necesară
administrarea de probe în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii.
Având în vedere că excepţia inadmisibilităţii este o excepţie de fond peremptorie instanţa apreciază că
prin admiterea acestei excepţii nu mai este necesară şi soluţionarea celorlalte excepţii invocate.
Acţiunea dedusă judecăţi vizează anularea testamentului întocmit de pârâtul M C în favoarea
fiicei sale pârâta M S.
Pârâtul M C, autorul testamentului, este în viaţă.
Testamentul, potrivit legii civile este un act „Mortis causa” care produce efecte după moartea
testatorului. Testamentul este un act unilateral, personal, solemn şi revocabil prin care testatorul
dispune pe timpul încetării sale din viaţă de tot sau în parte de bunurile sale. Pe tot parcursul vieţii
testatorul poate revoca s-au modifica testamentul, poate încheia orice act cu privire la bunurile testate
deoarece manifestarea de voinţă pe care a făcut-o prin testament nu-l leagă cu nimic în tot timpul vieţii
sale.
Deci, efectele testamentului nu se produc în timpul vieţii testatorului ci numai după moartea
sa, astfel că susţinerile reclamantului potrivit cărora îi afectează cota succesorală sunt nefondate.
Nu pot fi reţinute nici susţinerile potrivit cărora îi este afectată cota parte din moştenirea
rămasă de pe urma defunctei M P, soţia pârâtului M C, pentru care există dosarul nr. 908/316/2012
privind ieşirea din indiviziune, având în vedere că acest dosar îşi urmează cursul şi priveşte moştenirea
rămasă de pe urma defunctei M P, iar testamentul încheiat de pârât nu poate avea nici o implicaţie în
dosarul susmenţionat.
Reclamantul poate solicita anularea testamentului dar numai după decesul pârâtului M C şi
nu în timpul vieţii acestuia.
Având în vedere că testamentul a cărui anulare se cere nu a produs efecte, testatorul fiind
încă în viaţă nu există nici un temei legal pentru anularea acestuia pe cale judecătorească.
O acţiune judecătorească pentru anularea testamentului se poate introduce numai după
decesul testatorului ori în speţa de faţă, testatorul este în viaţă.
Faţă de aceste considerente instanţa apreciază că excepţia inadmisibilităţii invocată de
pârâţi este fondată şi va admite excepţia, urmând să respingă acţiunea formulată de reclamantul M A în
contradictoriu cu pârâţii M C şi M S, ca inadmisibilă.
Văzând disp. art. 274 Cod procedură civilă, care prevăd că partea căzută în pretenţii va fi
obligat la plata cheltuielilor de judecată, instanţa constată că reclamantul este parte căzută în pretenţii
astfel că îl va obliga să plătească către pârâţii M C şi M S, 800 lei cheltuieli de judecată, reprezentând
onorariu avocat.
| ← Acţiune în anulare contract – coparticipare procesuala... | Anulare parţială HCJ Acţiuni (în): anulare, posesorie,... → |
|---|
