Interpretarea art. 27 din Legea nr. 114/1996
| Comentarii |
|
Potrivit art. 27 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 114/1996, în cazul părăsirii definitive a domiciliului de către titularul contractului de închiriere sau al decesului acestuia, închirierea continuă, în beneficiul descendenţilor sau al ascendenţilor, dacă au locuit împreună cu acesta. În speţă, condiţia impusă de textul menţionat nu este îndeplinită întrucât, din probatoriul administrat a rezultat că reclamanta, la data decesului soţului său, nu mai locuia împreună cu acesta.
Secţia civilă, pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 1238 din 29 noiembrie 2007
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Pucioasa, reclamanta ME a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local al orașului Pucioasa, solicitând să-i fie atribuit beneficiul contractului de închiriere privind un imobil situat în Pucioasa județul Dâmbovița.
în motivarea cererii arată că locuiește în acest imobil (apartament) de peste 30 ani împreună cu soțul și socrii. După decesul soțului care a avut loc la 26 septembrie 2005, pârâta a refuzat să prelungească contractul de închiriere deși bunurile reclamantei se aflau în acest imobil.
Se invocă, ca temei de drept dispozițiile art. 27 din Legea nr. 114/1996.
Prin sentința civilă nr. 1213/2006 Judecătoria Pucioasa a admis acțiunea reclamantei și a dispus obligarea pârâtului să încheie contractul de închiriere cu reclamanta.
împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Consiliul Local Pucioasa.
Tribunalul Dâmbovița pronunțând decizia civilă nr. 236 din 30 aprilie 2007, a respins apelul ca nefondat.
S-a reținut în această decizie că instanța fondului a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 27 din Legea nr. 146/1996 în sensul că închirierea continuă în beneficiul soțului sau soției dacă a locuit împreună cu titularul.
împotriva deciziei pronunțată de Tribunalul Dâmbovița pârâtul Consiliul Local Pucioasa a declarat recurs, învederând următoarele:
Instanța de apel a făcut o aplicare greșită a legislației locative, în materia raporturilor dintre chiriași și proprietari, respectiv a dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 114/1996 - legea locuinței și anume:
La data de 21 august 2004 când s-a încheiat ultimul contract de închiriere pentru apartamentul în litigiu, reclamanta nu avea domiciliul în orașul Pucioasa, ci în București unde și-a mutat domiciliul începând cu 6 iulie 2004.
Se mai arată în motivele de recurs că nu ar fi posibilă continuarea închirierii apartamentului în litigiu în favoarea reclamantei, întrucât apartamentul a fost repartizat, ulterior cumpărat, de o terță persoană.
Prin decizia civilă nr. 1238/29 noiembrie 2007, Curtea de Apel Ploiești a admis recursul pârâtului Consiliul Local Pucioasa jud. Dâmbovița, în sensul admiterii apelului.
S-a schimbat în tot sentința civilă nr. 1213 din 20 decembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Pucioasa și pe fond s-a respins cererea reclamantei M. E.
S-a reținut că titularul contractului de închiriere al apartamentului în litigiu a fost M.G. (fostul soț al acesteia) fără a se indica în contract alți membri de familie ai titularului de contract.
M.G. titularul contractului de închiriere a decedat la 26 septembrie 2005.
Reclamanta, soția supraviețuitoare a lui M.G. (titularul contractului) la data decesului soțului (26 septembrie 2005) nu mai locuia împreună cu acesta, aspect dovedit cu înscrisul de la dosar, respectiv adresa emisă de Direcția Publică Comunitară de Evidență a Persoanelor Dâmbovița, care atestă că reclamanta M.E. a locuit în orașul Pucioasa la apartamentul în litigiu până la data de 6 iulie 2004, dată de la care figurează cu domiciliul în București, C.G. sector 1.
Apărările reclamantei în sensul că a locuit cu fostul soț în apartamentul în litigiu până la data decesului au fost contrazise chiar de răspunsurile la interogatoriu ale acesteia unde a arătat că începând cu anul 2002 s-a mutat în București unde are și locul de muncă.
Răspunsul la interogatoriu al acesteia este consfințit și de martorii audiați în cauză respectiv administratorul și președintele Asociației de proprietari care au declarat că reclamanta a plecat din apartament înainte de decesul soacrei acesteia și că nu venea la sfârșitul săptămânii în acest imobil.
Astfel s-a concluzionat că hotărârile recurate sunt nelegale, în speță fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., în sensul că au fost interpretate greșit dispozițiile art. 27 din Legea nr. 114/1996 - legea locuinței.
| ← Drepturi reale. Coproprietate forţată. Exercitare abuzivă a... | Stabilire domiciliu minor. Principiul interesului superior al... → |
|---|
