Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001. Rolul activ al judecătorului
| Comentarii |
|
Stagiul complet de cotizare pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 şi care şi-au desfăşurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială.
Secţia I civilă, Decizia nr. 3172 din 2 octombrie 2012
Prin cererea introductivă, reclamantul-recurent D.C. a solicitat pârâtei-recurente Casa Județeană de Pensii D. emiterea unei decizii de recalculare a pensiei în baza O.U.G. nr. 4/2005 și O.U.G. nr. 100/2008, cu valorificarea sporurilor avute în activitate, precum și pentru activitatea desfășurată în grupa I și a II-a de muncă, depunând în acest sens o serie de adeverințe emise de unitățile angajatoare. A solicitat, totodată, și plata diferențelor dintre pensia cuvenită la 1.12.2005 și cea încasată.
Pe parcursul desfășurării litigiului, recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii D. a emis mai multe decizii de recalculare, și anume deciziile nr. 194244/16.09.2010 conform O.U.G. nr. 4/2005 și nr. 194244/16.09.2010 conform O.U.G. nr. 100/2008, nr. 194244/06.10.2011 în care recalcularea pensiei s-a făcut în temeiul O.U.G. nr. 4/2005 și nr. 194244/06.10.2011 de recalculare conform art. 169 din Legea nr. 263/2010 și în final cea cu nr. 194244/07.02.2012, care a rectificat decizia nr. 194244/06.10.2011 ce viza recalcularea pensiei conform O.U.G. nr. 4/2005.
Sub un prim aspect, Curtea a constatat că, în mod greșit instanța de fond, prin sentința recurată, a respins ca fiind rămasă fără obiect acțiunea, reținând că recurentul-reclamant nu mai are nicio pretenție față de emiterea acestei din urmă decizii. Aceasta a reținut, totodată, că s-au depus note scrise fără însă a observa faptul că, prin notele scrise formulate, reclamantul înțelege să conteste legalitatea și acestei ultime decizii.
Instanța de fond nu observă nici faptul că, prin chiar concluziile scrise depuse, reclamantul solicită admiterea acțiunii făcând referire la stagiul complet de cotizare eronat reținut de 30 ani, acesta apreciind că, în cazul său, stagiul complet de cotizare este de 25 ani.
Instanța de fond nu analizează nici faptul că recurentul-reclamant solicită și obligarea pârâtei la plata diferențelor de drepturi de pensie pe o perioadă de 3 ani prin raportare la data introducerii acțiunii. Recurentul a făcut, de altfel, referire și la concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, astfel cum a fost completat.
Curtea a apreciat că, în baza rolului activ al judecătorului, conferit prin dispozițiile art. 129 alin. (4) și (5) C.proc.civ., instanța de fond,constatând existența unei contrarietăți între poziția procesuală a reclamantului exprimată prin notele scrise, respectiv concluziile scrise, și cea exprimată oral, în fața instanței, avea obligația lămuririi acestui aspect, cu atât mai mult cu cât prezentul litigiu s-a desfășurat pe o perioadă considerabilă de timp, parte din susținerile și apărările reclamantului confirmându-se, dovadă fiind și emiterea succesivă a unor decizii de recalculare a pensiei acestuia.
Instanța de fond, învestită fiind cu solicitarea reclamantului, formulată în mod repetat, de a se pronunța asupra stagiului complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual, a omis a se pronunța asupra acestui aspect, astfel încât Curtea a suplinit această omisiune prin prezenta decizie.
în acest sens, s-a reținut că recurentului-reclamant i s-au deschis drepturile de pensie în anul 1997, acesta fiind pensionat la cerere, pentru limită de vârstă, în baza Legii nr. 3/1977.
Prin Decizia nr. 40/2008 pronunțată de I.C.C.J. în recurs în interesul legii, s-a statuat că dispozițiile art. 77 alin. (2) raportat la art. 43 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială. Deci, doar asigurații care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, determinate ca atare prin ordine ale Ministerului Sănătății și ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, au beneficiat atât de reducerea vârstei legale de pensionare, cât și de majorarea vechimii în muncă, deci a perioadei de contribuție, denumită în actuala reglementare stagiu de cotizare. Ca atare, pentru asigurații care au lucrat în condiții speciale de muncă și ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977.
Activitatea desfășurată de recurentul-reclamant nu se regăsește la art. 43 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 (mineri, personal artistic și aviație civilă) și nici nu a făcut obiectul actelor normative cu caracter special menționate.
în ceea ce privește susținerea privind existența unor hotărâri judecătorești irevocabile în sensul celor învederate de acesta, Curtea a reținut că practica judiciară depusă la dosar nu este obligatorie pentru instanță, întrucât potrivit Constituției, judecătorii se supun doar legii. Hotărârile judecătorești pronunțate în alte cauze sunt opozabile doar acelor părți litigante din cauza respectivă și nu erga omnes, instanța având obligația de a pronunța soluția pe temeiuri de drept aplicabile speței deduse judecății și pe propria convingere rezultată din analizarea situației de fapt raportată la probele administrate în cauză.
Mai mult, CEDO, prin Hotărârea pronunțată la data de 6.12.2007 în cauza Beian c. România, a precizat faptul că divergențele de jurisprudență constituie, prin natură, consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având autoritate asupra competenței lor teritoriale, iar rolul de a reglementa aceste contradicții ale jurisprudenței revine instanței supreme.
Așa fiind, aceste aspecte fiind statuate în prezenta decizie, instanței de fond îi revine obligația de a analiza legalitatea deciziilor contestate sub aspectul sporurilor și al grupei a II-a de muncă reținute prin acestea și influența pe care o au asupra cuantumului pensiei cuvenite recurentului.
Susținerea recurentului a fost aceea că stagiul de cotizare realizat în grupa a II-a de muncă este mai mare decât cel reținut de pârâta-recurentă, în același sens fiind și concluziile expertului desemnat în cauză, expuse în raportul de expertiză astfel cum a fost completat.
Se impune, așadar, a se stabili dacă raportat la conținutul înscrisurilor existente în dosarul de pensionare al recurentului se justifică reținerea altor sporuri și a unei perioade în plus ca fiind desfășurată de recurent în grupa a II-a de muncă, iar în caz afirmativ influența pe care acestea le au cu privire la cuantumul pensiei cuvenite și determinarea sumelor restante.
în acest sens, Curtea a apreciat că se impune fie suplimentarea raportului de expertiză efectuat în cauză, fie efectuarea unui nou raport de expertiză, probă care, prin raportare la dispozițiile art. 305 C.proc.civ., nu se poate efectua în fața instanței de control judiciar, având în vedere și dispozițiile art. XXII alin. (2) din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor.
Se impune, de asemenea, ca judecătorul fondului să solicite reclamantului o poziție procesuală concretă și exactă prin indicarea expresă a sporurilor și perioadelor în care și-a desfășurat activitatea în grupa a II-a de muncă pe care acesta apreciază că pârâta-recurentă nu le-a avut în vedere, cu menționarea adeverințelor la care înțelege să se raporteze, aceasta având în vedere faptul că, pe parcursul derulării litigiului, prin numeroasele note scrise depuse, reclamantul a făcut referire la diferite adeverințe, fără însă a fi constant în indicarea lor în cuprinsul tuturor acestor note scrise, în mod complet.
Ulterior acestor precizări, instanța de fond urmează a dispune în consecință asupra noilor obiective ale raportului de expertiză ce va fi administrat, ținând cont și de considerentele prezentei decizii.
Nu în ultimul rând, judecătorul fondului se va pronunța și asupra capătului de cerere privind plata diferențelor de drepturi de pensie pe ultimii 3 ani prin raportare la data înregistrării acțiunii, cerere reiterată de către reclamant în concluziile scrise depuse în fața instanței de fond.
în ce privește recursul declarat de pârâtă, Curtea, raportându-se la soluția pronunțată cu privire la recursul reclamantului și având în vedere strânsa legătură dintre soluția ce se va pronunța sub acest aspect și acordarea cheltuielilor de judecată, unic motiv de recurs invocat de pârâta recurentă, a admis, raportat la dispozițiile art. 312 alin. (2) și (3) C.proc.civ., și recursul Casei Județene de Pensii D.
(Judecător Iuliana Lucăcel)
| ← Divorţ cu elemente de extraneitate. Instanţa competentă | Recuperarea, din cauţiunea depusă în contestaţia la... → |
|---|
