Succesiune. Erede. Justa cauză. Bună-credinţă. Dacă ereditatea unită cu justa cauză şi buna-credinţă poate duce la prescripţia de 10 ani. Succesor universal. Dacă el posedând cu bună-credinţă poate schimba posesia precară a autorului
| Comentarii |
|
C.civ., art. 644, art. 1858
1. Ereditatea fiind unul din modurile de dobândire a proprietăţii, prevăzută de art. 644 C.civ., constituie prin ea însăşi o justă cauză, care unită cu buna-credinţă, duce la prescripţia de 10 ani.
2. Succesorul universal cu bună-credinţă, poate schimba posesia precară a autorului său şi începe în persoana sa o poveste utilă.
Jud. Ocolului Drăgăşani, Vâlcea, cartea de judecată civilă nr. 674 din 7 octombrie 1911 (C.J. nr. 29 din 12 aprilie 1912, p. 345-346)
Având în vedere acţiunea de faţă prin care Tănase Popa din comuna Călina tinde a revendica de la Rizu Ungureanu din aceeaşi comună o
porţiune de teren în mărime ca 1 Vi ha pământ având vecinătăţile următoare: răsărit, şoseaua naţională, apus Mitrache şi Ilie Păun, miazăzi cu N. Vasiloiu şi miazănoapte cu Marin Enache.
Având în vedere că această acţiune fiind suspendată, prin moartea părţilor la 15 februarie 1897, a fost redeschisă la 20 februarie 1910 de Dumitru Tănase Popa şi alţii, care în calitate de fii şi nepoţi ai defunctului Tănase Popa pretind terenul menţionat mai sus de moştenitor al defunctului Rizu Ungureanu.
Având în vedere că reclamanţii îşi sprijină acţiune ape motivul că din depunerile martorilor audiaţi în ziua de 17 iunie a.c., rezultă că jurământul a fost al lui Tănase Popa, iar ei dovedindu-şi calitatea de fii şi nepoţi ai defunctului numit mai sus ar avea vocaţie la acel pământ, căci pârâtul deşi a stăpânit singur acel pământ de la 1897, moartea tatălui său, şi până astăzi, el nu poate invoca prescripţia de 30 (treizeci) ani; deoarece posesia lui Rizu Ungureanu a fost întreruptă prin acţiunea ce i-a intentat Tănase Popa la 1896 şi nici de prescripţie de 10 (zece) ani nu se poate folosi pârâtul căci şi această prescripţie a fost întreruptă prin acţiunea ce au avut autorii lor între ei la 1896.
Având în vedere că pârâtul prin avocatul său se opune la pretenţiile reclamanţilor pe motivul că el are pământul de la tatăl său, care l-a stăpânit de lung timp şi până la anul 1897 când a încetat din viaţă; că de la acea dată şi până astăzi el a stăpânit singur şi în calitate de moştenitor al tatălui său pământul din acţiune, deci având justa cauză, calitatea de moştenitor, recunoscută şi de reclamanţi şi buna-credinţă, prescrie proprietatea acelui imobil conform art. 1895 C.civ.
Considerând că în drept art. 1895 C.civ. prevede că cel ce câştigă cu bună-credinţă şi printr-o justă cauză un nemişcător determinat prescrie proprietatea acelui imobil prin trecere de 10 ani.
Considerând că după art. 1897 C.civ., prin justa cauză se înţelege orice titlu translativ de proprietate, deci moştenirea fiind un mod dea dobândi proprietatea (art. 644) poate fi considerată ca astfel, mai cu seamă că art. 1858 alin. (4) C.civ. permite succesorului cu bună-credinţă a schimba posesia precară a autorului său şi a începe cu persoana sa o posesie utilă.
Considerând că în speţă pârâtul a probat înaintea judecăţii: a) justa cauză prin calitatea de moştenitor a defunctului R. Ungureanu necontestată de reclamanţi; b) posesia de zece (10) ani prin faptul că reclamanţii au recunoscut ei înşişi, că pârâtul a stăpânit singur imobilul din acţiune de la anul 1897 şi până astăzi; c) iar buna-credinţă presupunându-se întotdeauna reaua-credinţă din partea pârâtului trebuie să o dovedească reclamanţii ceea ce nu au făcut.
Considerând că motivul ce mai invocă reclamanţii că pârâtul nu mai poate dobândi proprietatea acelui imobil prin prescripţia de 10 (zece) ni deoarece posesia a fost întreruptă prin acţiunea ce a intentat Tănase Popa lui R. Ungureanu la 1896, nu poate fi ţinut în seamă deoarece pârâtul nu uneşte posesia sa cu a autorului său, ci el a stăpânit singur de peste 10 ani imobilul din acţiune, lucrul ce astăzi a fost recunoscut de reclamanţi.
în rezumat, dar pârâtul dovedind înaintea judecăţii că a stăpânit singur de peste 10 ani imobilul ce formează azi obiectul acţiunii cu bună-credinţă şi în calitate de moştenitor al tatălui său R. Ungureanu a dobândit acel imobil prin prescripţie conform art. 1895 C.civ.
Faptul că din toate aceste motive acţiunea reclamanţilor, găsindu-se nefondată, urmează a fi respinsă.
Pentru aceste motive, Judecata respinge ca neîntemeiată acţiunea.
| ← Contestatie la executare. Desfiinţarea executării. Suspendare | întreruperea prescripţiei achizitive → |
|---|
