Termenul până la care partea civilă poate mări sau micşora întinderea pretenţiilor civile.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 726 din data de 02.09.2016
Legislație relevantă
Art. 20 al. 1 și 5 lit. b Cod de procedură penală
Rezumat: Nefiind edificată cu privire la natura pretențiilor părții civile exprimate prin cereri depuse la dosar pe parcursul urmăririi penale respectiv a judecății în primă instanță, instanța trebuie să solicite lămuriri și nu să procedeze în mod arbitrar la calificarea cererilor ca fiind de acordare a daunelor morale, cu consecința respingerii cererii de majorare a pretențiilor ca tardivă.
Prin sentința penală nr. 116 din data de 05 aprilie 2016 pronunțată în dosar nr. 2161/237/2014, Judecătoria Gura Humorului, în temeiul art. 120 Cod penal a aplicat inculpatului C. I. V., măsura educativă neprivativă de libertate a asistării zilnice pe o perioadă de 4 luni pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. și ped. de art. 193 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 113 alin.3 Cod penal.
Inculpatul C. I. V. a fost obligat să respecte programul stabilit de Serviciul de Probațiune Suceava.
În baza art. 1357 alin. 1 și 2, art. 1370 și art. 1372 cod civil s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă A.L.C. și partea civilă Spitalul Municipal C. și a fost obligat inculpatul C.I.V., în solidar cu părțile responsabile civilmente C.M. și C.C. să plătească părții civile A. L. C. echivalentul în lei a sumei de 400 euro reprezentând despăgubiri și părții civile Spitalul Municipal C. suma de 795,99 lei.
S-a respins, ca tardivă, cererea de majorare a pretențiilor, formulată de partea civilă A.L.C.
În temeiul art. 398 rap. la art. 274 al.2 și 3 Cod procedură penală, inculpatul C. I.V. a fost obligat, în solidar cu părțile responsabile civilmente C.M. și C.C., să plătească statului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din care suma de 300 lei din cursul urmăririi penale, iar părții civile A. L. C. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Potrivit art. 274 al.1 teza a II-a Cod procedură penală rap. la art. 272 al.2 Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 260 lei, a rămas în sarcina statului urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Suceava.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Gura Humorului nr. 747/P/2013 din data de 25 august 2014, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului C. I. V. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev de art.193 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.113 alin.3 Cod penal, constând în aceea că, la data de 08.06.2013, în jurul orelor 20.00, în timp ce se afla pe strada LVM din orașul GH, jud. S. l-a lovit pe numitul A. L. C. cu un briceag în zona spatelui cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 16-18 zile de îngrijiri medicale.
Examinând probatoriul administrat în cauză, prima instanță a reținut că, față de modalitatea în care se coroborează materialul probator administrat în cauză, prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul a fost răsturnată, vinovăția sa fiind dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, în drept, fapta săvârșită întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art.193 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.113 alin.3 Cod penal.
Pentru stabilirea legii penale mai favorabile, instanța a avut în vedere o serie de criterii respectiv condițiile de incriminare, cele de tragere la răspundere penală și criteriul pedepsei.
Având în vedere că la data săvârșirii infracțiunii inculpatul C. I. V. era minor, iar Noul Cod penal stabilește în cazul infracțiunilor comise de către minori un regim sancționator compus numai din măsuri educative, cu excluderea pedepselor, s-a apreciat că mai favorabilă este legea nouă, așa încât, față de inculpat s-a dispus luarea unei măsuri educative neprivative de libertate, la individualizarea căreia instanța a avut în vedere împrejurările săvârșirii infracțiunii, atitudinea sinceră a inculpatului în faza de urmărire penală, împrejurarea că minorul inculpat este la primul contact cu legea penală. În privința împrejurărilor comiterii infracțiunii, instanța a reținut că gradul de pericol social al inculpatului este ridicat întrucât a comis faptele prin folosirea unei arme, respectiv a unui briceag deși ceilalți participanți la conflict, inclusiv victima erau neînarmați. De asemenea, inculpatul a profitat de neatenția victimei implicată în conflict și a lovit-o prin surprindere în partea din spate, aceasta observând leziunile abia după încetarea conflictului. Cu privire la urmarea produsă, instanța a reținut că infracțiunea dedusă judecății este una de o gravitate relativ ridicată, leziunile produse necesitând pentru vindecare 16-18 zile.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 120 Cod penal a aplicat inculpatului C. I. V. măsura educativă neprivativă de libertate a asistării zilnice pe o perioadă de 4 luni, acesta fiind obligat să respecte programul stabilit de Serviciul de Probațiune Suceava.
În ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a reținut că A. L. C. s-a constituit parte civilă cu suma de 400 euro fără a preciza în concret natura pretențiilor, a motivelor și a probelor pe care aceasta se întemeiază. A precizat totuși partea civilă că suma de 400 de euro este suma solicitată inculpatului pentru a se împăca. Întrucât suma indicată în cuprinsul declarației din data de 11.06.2013 (fila 20 d.u.p.) de 400 de euro, reprezintă suma solicitată de partea civilă pentru împăcare, iar partea civilă nu a arătat că a suferit vreun prejudiciu material în urma săvârșirii faptei, instanța de fond a apreciat că natura pretențiilor solicitate de persoana vătămată reprezintă daune morale pentru prejudiciul moral suferit. Față de această cerere instanța a avut în vedere dispozițiile art. 1391 alin.1 Cod civil, referitoare la repararea prejudiciului nepatrimonial, potrivit cărora în caz de vătămare a integrității sau a sănătății, poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială. Față de aceste aspecte, a apreciat că suma de 400 euro solicitată de partea civilă este suficientă pentru repararea prejudiciului moral suferit.
Totodată, prima instanță a constatat că la data de 30.10.2015 a fost primită la dosarul cauzei o cerere de majorare a pretențiilor civile de la suma de 400 euro la suma de 1000 de euro cu titlu de despăgubiri civile pe care a arătat că intenționează să le dovedească cu ajutorul martorilor. Deși partea civilă a arătat că cererea se întemeiază pe dispozițiile art. 20 alin.5 lit. b Cod procedură penală, instanța a apreciat că prin indicarea naturii pretențiilor și a probelor pe care se întemeiază, reprezintă o cerere modificatoare a celei de constituire parte civilă și nu doar una de mărire a întinderii pretențiilor și cum această cerere nu a fost formulată în termenul prevăzut de disp. art. 20 alin.1 Cod procedură penală, respectiv până la începerea cercetării judecătorești, a respins-o ca fiind tardivă.
În baza art. 1357 alin.1 și 2, art.1370 și art.1372 Cod civil, a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă A.L.C. și partea civilă Spitalul Municipal C. și a obligat pe inculpat, în solidar cu părțile responsabile civilmente C.M. și C.C. la plata către partea civilă A.L.C. a echivalentului în lei a sumei de 400 euro reprezentând despăgubiri si la plata către partea civilă Spitalul Municipal C. a sumei de 795,99 lei.
Împotriva acestei sentințe, Parchetul de pe lângă Judecătoria Gura Humorului a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate motivat de faptul că în mod greșit instanța a respins ca tardivă cererea de majorare a pretențiilor formulată de partea civilă A.L.C. deși aceasta a depus la dosar o cerere prin care și-a majorat pretențiile la suma de 1000 euro, posibilitate conferită de dispozițiile art .20 alin.5 lit. b Cod procedură penală.
Prin decizia nr. 726 din 2 septembrie 2016 a Curții de Apel Suceava s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Gura Humorului, împotriva sentinței penale nr.116 din 05 aprilie 2016, pronunțată de Judecătoria Gura Humorului, s-a desființat, în parte, sentința penală apelată, în sensul că s-a înlăturat dispoziția de respingere ca tardivă a cererii de majorare a pretențiilor formulată de partea civilă A. L. C.
S-a admis în parte, acțiunea civilă promovată de partea civilă A. L. C. și inculpatul C. I. V. a fost obligat în solidar cu părțile responsabile civilmente C. M. și C. C. să plătească acesteia suma de 400 euro cu titlu de daune morale.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare deciziei.
Cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.
Analizând apelul, prin prisma motivelor invocate și în baza actelor și lucrărilor dosarului, în conformitate cu prevederile art.417 și art.420 Cod procedură penală, Curtea a constatat că acesta este întemeiat, pentru următoarele motive:
Din actele și lucrările dosarului rezultă că persoana vătămată A. L. C. s-a constituit parte civilă pe parcursul urmăririi penale cu suma de 400 euro exprimându-și prin aceeași cerere și disponibilitatea de a se împăca cu inculpatul C. I. V. privitor la incidentul din data de 8.06.2013 când a fost agresată fizic de acesta.
Pe parcursul cercetării judecătorești partea civilă și-a majorat pretențiile la suma de 1000 euro, indicând ca temei al cererii dispozițiile art. 20 alin.5 lit. b Cod procedură penală .
Este real că în cererea formulată în acest sens și depusă la dosar pe parcursul judecății, partea civilă arată că își va dovedi pretențiile cu martori, însă s-a reținut că, această precizare nu poate fi interpretată ca o solicitare de obligare a inculpatului exclusiv la plata de daune materiale în condițiile în care și cele morale pot fi dovedite cu probe testimoniale propuse de partea interesată în acordarea de despăgubiri în scopul de a-i fi reparat prejudiciul de această natură ce i-a fost cauzat prin fapta ilicită a persoanei împotriva căreia a formulat plângere penală.
De asemenea, s-a apreciat că, nici interpretarea dată cererii inițiale a părții vătămate, formulată pe parcursul urmăririi penale, ca fiind o solicitare ce vizează acordarea de daune morale nu se justifică, cât timp în conținutul cererii nu se face vreo precizare în acest sens, motivarea din considerentele hotărârii potrivit căreia suma de 400 euro reprezintă daune morale întrucât partea civilă nu a arătat că a suferit vreun prejudiciu material neputând fi primită cât timp, actul medico-legal emis pe numele acesteia confirmă necesitatea unor zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor suferite, cu internarea acesteia în spital o perioadă de timp, fiind de notorietate că acest fapt presupune cheltuieli bănești și din partea persoanei lezate, nu doar a unității spitalicești.
Nefiind edificată cu privire la natura pretențiilor părții civile exprimate prin cele două cereri, instanța de fond trebuia să solicite acesteia lămuriri și nu să procedeze în mod arbitrar la calificarea cererilor ceea ce a condus la respingerea în mod greșit a pretențiilor materiale ca fiind cerute după expirarea termenului prevăzut de art.20 alin.1 Cod procedură penală.
Așa fiind și cum în apelul procurorului, nu s-a solicitat reaprecierea cuantumului pretențiilor civile acordate, arătându-se că suma stabilită, de 400 euro este suficientă pentru repararea prejudiciului cauzat părții civile intimate A. L. C., în condițiile în care aceasta nu a înțeles să promoveze calea de atac, instanța de control judiciar a procedat la înlăturarea din sentința atacată a dispoziției nelegale și, admițând în parte acțiunea civilă promovată în cauză, a menținut cuantumul daunelor stabilite de prima instanță în sarcina inculpatului intimat C. I. V., în solidar cu părțile responsabile civilmente C.M. și C.C.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței, care nu sunt contrare deciziei.
| ← Recurs. anulare dispoziţie emisă de primar privind încetarea... | Obligarea la plata unei sume. Jurisprudență Cereri → |
|---|
