Obligarea la plata unei sume. Jurisprudență Cereri
| Comentarii |
|
Judecătoria MOINEŞTI Sentinţă civilă nr. 1843 din data de 20.10.2016
Prin acțiunea înregistrată în data de 13.01.2016 pe rolul Judecătoriei M sub nr. 101/260/2016, reclamanta Inspectoratul de Stat in Construcții-I.S.C. a chemat în judecată pârâta Comuna B., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 6487 lei reprezentând cote datorate în baza a două legi speciale, respectiv Legea nr. 50/1990 și Legea nr. 10/1995, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că pârâta, în calitate de investitor, a emis autorizația de construire nr. 2/27/07.2009 pentru executarea lucrărilor de construcții pentru investiția de extindere și amenajare sediu Primăria B, jud. B. În cuprinsul acestei autorizații este inserată, conform Legii nr. 50/1991, obligația titularului autorizației de a anunța data începerii lucrărilor autorizate, prin trimiterea înștiințării conform formularului anexat autorizației la inspectoratul în construcții teritorial, împreună cu dovada achitării cotei legale de 0,1% din valoarea autorizată a lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora.
În temeiul art. 267 alin. 14 lit. b) din Legea nr. 571/2003, în cel mult 15 zile de la data finalizării lucrărilor de construcții, odată cu efectuarea recepției la terminarea lucrărilor, solicitantul are obligația de a regulariza taxele și cotele legale. În acest scop, investitorul/beneficiarul are obligația de a declara la emitentul autorizației valoarea finală a lucrărilor.
Pârâta, în calitate de investitor avea obligația de a achita, în conformitate cu prevederile art. 30 alin. 1 din Legea nr. 50/1990, o cotă de 0,1% din valoarea lucrărilor, reprezentând cheltuieli pentru controlul statului în amenajarea teritoriului, urbanism și autorizarea executării lucrărilor de construcții, iar potrivit alin. 2, pentru întârzierea la plata acestor sume se plătesc penalități de 0,15% pe zi de întârziere, fără să depășească suma datorată. Totodată, potrivit art. 30 alin. 3 din Legea nr. 50/1991, cota stabilită la alin. 1 se aplică diferențelor rezultate din actualizarea valorii lucrărilor autorizate, care se face o dată cu recepția la terminarea lucrărilor.
De asemenea, potrivit art. 40 alin. 1 din Legea nr. 10/1995, investitorii sau proprietarii vor vira lunar către Inspectoratul de Stat în Construcții o sumă echivalentă cu o cotă de 0,70% din cheltuielile pentru executarea construcțiilor și lucrărilor prevăzută la art. 2 și pentru care se emit, în condițiile legii, autorizații de construire, cu excepția proprietarilor, persoane fizice, care execută lucrări de consolidare și reparații la locuințele proprietate. Potrivit alin. 2, întârzierile la plată a cotelor de către investitor sau proprietar se penalizează cu 0,15% pe zi de întârziere, fără a se depăși suma datorată.
Reclamanta a arătat că pârâta nu și-a executat obligațiile de plată pe care le avea în temeiul dispozițiilor legale arătate mai sus, astfel că a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 6487 lei.
În drept, au fost invocate prevederile art. 30 din Legea nr. 50/1991, art. 40 din Legea nr. 10/1995, art. 75 din Ordinul nr. 839/2009, art. 148 și următoarele Cod procedură civilă, art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013, Codul Fiscal și Codul de procedură fiscală.
În susținerea cererii reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii. Pârâta a arătat că la data de 27.07.2009 a fost emisă autorizația de construire nr. 2 pentru "extindere și amenajare sediu primărie comuna B.";, iar conform devizului general privind cheltuielile necesare investiției, valoare acesteia a fost estimată la suma de 525384 lei. În vederea stingerii obligației de a plăti cota de 0,1%, respectiv a sumei de 525 lei, la data de 03.08.2009, UAT B a achitat cu O.P. nr. 265 suma de 613 lei, în plus cu 88 lei.
Ordinul de începere a lucrărilor nr. 2315 a fost emis la data de 10.08.2009. Ulterior, la data de 02.04.2010, UAT B. a achitat cu O.P. nr. 105 suma de 808 lei reprezentând o parte din valoarea cotei de 0,7%.
Lucrarea a fost recepționată la data de 14.05.2010 când s-a întocmit procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 1188 în care s-a menționat valoarea finală a investiției de 405448,4 lei fără TVA, investiția realizându-se cu o economie de 119935,6 lei.
Datorită bugetului limitat, UAT B. a avut fonduri insuficiente să achite constructorului contravaloarea integrală a lucrărilor efectuate și reclamantei diferența din cota de 0,7%. Prin notificarea nr. 45240/23.12.2010, reclamanta a somat pârâta să achite suma de 2838,13 lei, fără să ia în calcul plata deja făcută. La data de 30.12.2015, UAT B. a plătit suma solicitată fără să scadă plata deja făcută de 808 lei, astfel că a achitat în plus suma de 896 lei reprezentând 88 lei cota de 0,1% conform Legii nr. 50/1991 și 808 lei cota de 0,7% conform Legii nr. 10/1995.
Pârâta a mai arătat că reclamanta poate solicita doar penalități pentru perioada 04.05.2010-30.12.2015, restul obligațiilor pârâtei fiind achitate.
În drept, au fost invocate prevederile Codului civil, Codului de procedură civilă, Legea nr. 50/1991, Legea nr. 10/1995.
Pârâta a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Prin răspunsul la întâmpinare reclamanta a arătat că pârâta a achitat în parte debitul solicitat, rămânând de plătit suma de 1822,86 lei reprezentând penalități de întârziere aferente cotei de 0,7% datorată conform art. 40 din Legea nr. 10/1995.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată astfel cum a fost precizată, reclamanta Inspectoratul de Stat in Construcții-I.S.C. a solicitat obligarea pârâtei Comuna B. la plata sumei de 1822,86 lei reprezentând penalități de întârziere la cota de 0,7% în valoare de 20130 lei.
Potrivit art. 40 alin. 1 din Legea nr. 10/1995, investitorii sau proprietarii vor vira lunar către Inspectoratul de Stat în Construcții o sumă echivalentă cu o cotă de 0,70% din cheltuielile pentru executarea construcțiilor și lucrărilor prevăzută la art. 2 și pentru care se emit, în condițiile legii, autorizații de construire, cu excepția proprietarilor, persoane fizice, care execută lucrări de consolidare și reparații la locuințele proprietate. Potrivit alin. 2, întârzierile la plată a cotelor de către investitor sau proprietar se penalizează cu 0,15% pe zi de întârziere, fără a se depăși suma datorată.
Instanța reține că valoarea declarată la terminarea lucrărilor a fost de 405448,40 lei, cota de 0,7% calculată în temeiul art. 40 din Legea nr. 10/1995 fiind de 2838,13 lei. Această sumă a fost achitată de pârâtă cu O.P. nr. 717/30.12.2015. Având în vedere că pârâta a achitat suma de 808 lei cu O.P. nr. 105/02.04.2010, rezultă că pârâta mai avea de achitat o diferență de 2030 lei reprezentând cota de 0,7% calculată conform art. 40 din Legea nr. 10/1995.
Având în vedere că pârâta nu a achitat cota de 0,7%, reclamanta a calculat pentru suma de 2030 lei penalități de întârziere în cuantum de 0,15%/zi pentru perioada 14.05.2010-23.12.2015, respectiv între data recepției la terminarea lucrărilor și notificarea pârâtei, rezultând un debit în valoare de 6196,57 lei. Deoarece potrivit art. 30 alin. 2 din Legea nr. 50/1990, penalitățile de 0,15% pe zi de întârziere nu vor putea depăși suma datorată rezultă că penalitățile datorate de pârâtă reclamantei sunt în cuantum de 2030 lei.
Totodată, instanța reține că pârâta a achitat o sumă de bani mai mare la cota de 0,1% față de valoarea declarată la terminarea lucrărilor, respectiv cu 207,14 lei mai mult decât datora în realitate, astfel încât din cuantumul penalităților urmează a fi scăzută suma de 204,14 lei.
Instanța, reținând că reclamanta a făcut dovada susținerilor sale din cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, va admite acțiunea formulată de reclamanta Inspectoratul de Stat în Construcții-I.S.C. în contradictoriu cu pârâta comuna B. prin primar, și va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 1822,86 lei reprezentând penalități de întârziere.
| ← Termenul până la care partea civilă poate mări sau micşora... | Obligarea intimatului la restituirea unei sume . Jurisprudență... → |
|---|
