Testarea recunoaşterii paternităţii făcută în faţa instanţei de judecată. Cerinţe. Admisibilitate
| Comentarii |
|
- Codul familiei: art. 57 alin. 2, art. 58 alin. 1;
- Cod civil: art. 1206;
- Cod procedură civilă: art. 304.
Excepţia de inadmisibilitate se referă la un gen de acţiune care nu poate fi promovată în justiţie, dreptul pretins încălcat neregăsindu-şi ocrotire în sfera juridicului, şi care îl pune pe magistrat în imposibilitate să o analizeze.
Or, în speţă, nu este aplicabilă această excepţie, reclamantul învestind instanţa cu o acţiune în contestarea recunoaşterii paternităţii, reglementată de art. 58 alin. 1 C. fam., conform căruia recunoaşterea care nu corespunde adevărului poate fi contestată de orice persoană interesată. Deci, în considerarea şi a dispoziţiilor art. 57 alin. 2 C. fam., instanţele de fond, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, trebuiau să analizeze incidenţa acestor dispoziţii legale, urmând a stabili dacă condiţiile prescrise de textele de lege menţionate pot fi reţinute în cauză sau nu.
(Curtea de Apel Suceava - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie,
decizia civilă nr. 383 din 2 decembrie 2009)
Prin cererea înregistrată la data de 11 februarie 2008 la Judecătoria Fălticeni, reclamantul T.S., în contradictoriu cu pârâta M.E.G., a contestat recunoaşterea pater
nităţii minorului M.I.G., născut pe data de 11 mai 1992, recunoaştere făcută prin decizia civilă nr. 261 din 4 martie 1996, pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosarul nr. 5320/1994, deoarece nu corespunde adevărului, tatăl minorului fiind un alt bărbat.
în motivarea cererii, reclamantul a arătat că la sfârşitul anului 1992, pârâta l-a acţionat în judecată pentru stabilirea paternităţii minorului. Prin sentinţa civilă nr. 10073/1993, Judecătoria Constanţa a respins acţiunea ca nefondată. în apelul promovat de pârâtă, în temeiul art. 1206 C. civ., a recunoscut paternitatea minorului, iar în baza acestei recunoaşteri, Tribunalul Constanţa a admis acţiunea pârâtei, constatând că este tatăl minorului.
Pârâta, prin întâmpinarea depusă la dosar, a invocat excepţiile inadmisibilităţii acţiunii, deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile prescrise de dispoziţiile art. 57 alin. 2 C. fam., şi a autorităţii de lucru judecat, dedusă din decizia civilă nr. 261 din 4 martie 1996 a Tribunalului Constanţa.
Prin sentinţa civilă nr. 1099 din 21 aprilie 2008, Judecătoria Fălticeni a respins excepţiile. De asemenea, a respins acţiunea formulată de reclamant ca nefondată.
Apelul declarat de reclamant împotriva hotărârii menţionate a fost admis de Tribunalul Suceava prin decizia civilă nr. 293 din 9 septembrie 2008, cu consecinţa desfiinţării hotărârii atacate şi trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, cu motivarea că aceasta, în mod nelegal, a schimbat obiectul acţiunii şi temeiul juridic al acesteia.
Curtea de Apel Suceava, prin decizia civilă nr. 134 din 10 decembrie 2008, a respins recursul declarat de pârâta, menţinând hotărârea tribunalului.
Reînvestită cu judecarea cauzei, Judecătoria Fălticeni, prin sentinţa civilă nr. 1214 din 4 iunie 2009, a admis excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtă şi a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, potrivit art. 58 C. fam., recunoaşterea care nu corespunde adevărului poate fi contestată de orice persoană.
Art. 57 alin. 2 C. fam. stabileşte modalităţile prin care se poate face recunoaşterea, respectiv declaraţie la serviciul stării civile, prin înscris autentic sau prin testament, în această situaţie recunoaşterea paternităţii fiind făcută cu ştiinţă de tatăl copilului.
în speţă, pârâta, în calitate de mamă a minorului M.I.G., născut pe data de 11 mai 1992, a chemat în judecată pe reclamant, pentru stabilirea paternităţii, cerere ce a fost admisă prin decizia civilă nr. 261/1996 a Tribunalului Constanţa, în considerentele căreia s-a reţinut că reclamantul este tatăl minorului, ca urmare a probatoriului administrat, respectiv a interogatoriului luat, prin care a recunoscut întreţinerea de relaţii intime cu mama copilului, dar şi a expertizei medico-legale care a concluzionat că, din punct de vedere dermatoglific, paternitatea este probabilă, iar sanguin poate fi tatăl copilului.
Pentru că stabilirea paternităţii minorului s-a făcut printr-o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat, prima instanţă a apreciat că nu se află în situaţia unei recunoaşteri extrajudiciare, ce ar putea fi contestată în condiţiile prevăzute de art. 58 alin. 1 C. fam.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul, care a criticat-o pentru interpretarea restrictivă a dispoziţiilor art. 57 alin. 2 C. fam. şi pentru că nelegal i-au fost respinse toate probele solicitate.
Tribunalul Suceava, prin decizia civilă nr. 288 din 6 octombrie 2009, a respins apelul ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că paternitatea minorului M.I.G. a fost stabilită prin hotărâre judecătorească, pe bază de probe şi nu prin modalităţile expres reglementate de prevederile art. 57 C. fam., situaţie în care acţiunea formulată de reclamant este inadmisibilă.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, în motivarea căruia a arătat că excepţia inadmisibilităţii acţiunii nu operează în prezenta cauză. Astfel, acţiunea în contestarea recunoaşterii paternităţii este reglementată de art. 58 alin. 1 C. fam., fiind, deci, o acţiune numită, adică o acţiune expres prevăzută de un text de lege. Inadmi-sibilitatea acţiunii ce face obiectul prezentului dosar nu poate fi reţinută, deoarece această excepţie presupune ca o acţiune în constatarea unui drept să nu poată fi primită când există calea acţiunii în realizarea dreptului, potrivit art. 111 C. pr. civ.
A precizat, de asemenea, că primele instanţe au dat o eronată interpretare şi aplicare dispoziţiilor art. 57 C. fam.
Examinând recursul prin prisma motivelor formulate, ce vizează dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ., a actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Inadmisibilitatea este un mijloc de apărare cu o natură juridică mixtă: diferă de apărările de fond şi se apropie de excepţiile de procedură prin obiectul ei; diferă de excepţiile de procedură şi se apropie de apărările de fond prin rezultatul ei - dacă e primită, conduce la respingerea acţiunii.
Obiectul excepţiei de inadmisibilitate îl reprezintă contestarea dreptului reclamantului de a sesiza instanţa.
Efectele produse de inadmisibilitate au un alt temei decât al apărărilor pe fond şi ele duc la respingerea acţiunii nu pentru că dreptul invocat nu există sau nu mai există, ci pentru că respectivul drept ipotetic nu poate fi protejat în justiţie pe calea aleasă de reclamant.
în concluzie, excepţia de inadmisibilitate se referă la un gen de acţiune care nu poate fi promovată în justiţie, dreptul pretins încălcat neregăsindu-şi ocrotire în sfera juridicului, şi care îl pune pe magistrat în imposibilitate să o analizeze.
Or, în speţă, nu este aplicabilă această excepţie, reclamantul învestind instanţa cu o acţiune în contestarea recunoaşterii paternităţii, reglementată de art. 58 alin. 1 C. fam., conform căruia recunoaşterea care nu corespunde adevărului poate fi contestată de orice persoană interesată. în considerarea şi a dispoziţiilor art. 57 alin. 2 C. fam., instanţele de fond, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, trebuiau să analizeze incidenţa acestor dispoziţii legale, urmând a stabili dacă condiţiile prescrise de textele de lege menţionate pot fi reţinute în cauză sau nu.
Pentru cele reţinute, Curtea, în baza art. 312 alin. 5 C. pr. civ., constatând că instanţele de fond au soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului, va admite recursul, va casa cele două hotărâri şi va trimite cauza pentru soluţionare în fond Judecătoriei Fălticeni.
| ← Reintegrare spaţiu locativ. Imobil proprietate personală a... | Suspendarea judecăţii apelului în temeiul disp. art. 155^1 CPC → |
|---|
