TRECERE LA FALIMENT, PROIECT DE FUZIUNE DEPUS DE ADMINISTRATORUL SOCIAL ULTERIOR RESPINGERII DE CĂTRE CREDITORI A PLANULUI DE REORGANIZARE. CERERE DE OBLIGARE A ADMINISTRATORULUI JUDICIAR SĂ CONVOACE ADUNAREA CREDITORILOR PENTRU DEZBATEREA PROIECTULUI DE
| Comentarii |
|
Curtea de Apel CRAIOVA-Sectia a II-a civila Decizie nr. 27 din data de 04.02.2015
Eventuală fuziune nu poate fi pusă în discuție decât dacă este conținută în planul de reorganizare, întocmit și depus în condițiile legii, și numai odată cu dezbaterea acestuia. În condițiile în care un astfel de plan a fost dezbătut anterior de către creditori, fiind respins, reluarea dezbaterilor asupra unui proiect de fuziune - distinct de planul de reorganizare și depus cu depășirea termenului prevăzut de art. 94 din Legea nr. 85/2006 M - nu poate fi impusă creditorilor. În acest context cererea de obligare a administratorului judiciar să convoace Adunarea creditorilor pentru dezbaterea proiectului de fuziune este neîntemeiată.
Prin sentința nr. 366 din 23 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Olt Secția a-II-a Civilă, de contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 4459/104/2011, în baza art. 107 alin. 1 lit. B din Legea 85/2006, s-a admis cererea administratorului judiciar RDP GRUP IPURL Craiova, s-a dispus trecerea în faliment a debitoarei SC O SA Balș și dizolvarea societății și ridicarea dreptului de administrare, fiind numit lichidator judiciar pe RDP G IPURL cu atribuțiile prev. de art. 25 din Legea nr.85/2006 și onorariul conform art. 4 din Legea 85/2006.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 102 (3) din lege, faptul că nu a fost confirmat planul de reorganizare, iar prin sentința nr. 54/27.01.2014 pronunțată în dosarul 4459/104/2011/a5, s-a respins contestația formulata de contestatorii IDM și SM împotriva hotărârii adunării creditorilor din data de 17.01.2014, prin care s-a aprobat trecerea debitoarei SC O SA la procedura de faliment, sentință rămasă irevocabilă prin respingerea recursului ca nefondat conform deciziei nr.266/15.05.2014 pronunțata de Curtea de Apel Craiova în dosar nr. 445/104/2011/a5, totodată, în ceea ce privește proiectul de fuziune prin absorbție depus in data de 23.06.2014 la dosar din care rezulta ca absorbția se realizează prin transmiterea universală a patrimoniului SC O SA către SC TCA SRL, această măsură nu a fost confirmată printr-o hotărâre a adunării creditorilor din dosarul de faliment.
În ceea ce privește cererea de înlocuire a administratorului judiciar RDP G IPURL , formulata de creditorul SM, instanța a procedat la înregistrarea acesteia în dosarul asociat nr.4451/104/2011/a7, stabilind termen la data de 15.09.2014.
Împotriva sentinței a declarat apel SM, administrator special și creditor al debitoarei SC O SA, în nume propriu și pentru debitoarea SC O SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că la termenul din 23.06.2014 a depus spre analiză și observare un proiect de fuziune al debitoarei, prin absorbție, făcând dovada înregistrării la ORC Olt, ce atestă posibilitatea certă ca societatea absorbantă să achite deîndată atât pasivul debitoarei SC O SA cât și creanțele născute în timpul perioadei de observație. Prin sentința apelată judecătorul sindic a reținut că "această măsură nu a fost confirmată printr-o hotărâre a Adunării creditorilor din dosarul de faliment";.
Consideră că judecătorul sindic era ținut să dispună administratorului judiciar convocarea Adunării creditorilor pentru a analiza propunerea de fuziune.
Arată că judecătorul sindic ar fi trebuit să observe că administratorul judiciar era singurul care putea proceda la convocarea Adunării creditorilor, dată fiind poziția creditorului SM de creditor minoritar, cu o creanță sub limita cerută de lege.
Un alt motiv se referă la faptul că pronunțarea instanței de fond asupra trecerii la faliment, era condiționată de soluționarea în prealabil a cererii de înlocuire a administratorului judiciar, cerere pe care a formulat-o în ședința de judecată. Dosarul asociat nr. 4459/104/2011/a7 format ulterior pronunțării sentinței apelate și deci dispunerii deschiderii falimentului, cu numirea corelativă a lichidatorului provizoriu, a lăsat fără obiect cauza ce formează obiectul dosarului asociat.
Lipsită de temei legal este susținerea judecătorului sindic care și-a însușit punctul de vedere al administratorului judiciar ce consideră că o continuare a perioadei de observație ar fi condus la majorarea pasivului debitoarei.
Totodată, solicită ca instanța să constate că supunerea spre analiza creditorilor a planului de fuziune, era un demers în deplin consens cu interesul creditorilor și cu scopul procedurii insolvenței, societatea absorbantă urmând ca imediat ce administratorul judiciar ar fi depus situația pasivului calculat la zi al debitoarei, să procedeze la plata acestuia.
A solicitat admiterea apelului, anularea hotărârii recurate, urmând a se dispune continuarea procedurii de observație a debitoarei pentru convocarea de către administratorul judiciar a Adunării creditorilor în vederea analizei planului de fuziune.
În drept au fost invocate disp. art. 8 alin. 1 coroborat cu art. 12 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
La dispoziția instanței s-a timbrat cu 60 lei taxă judiciară de timbru.
Intimatul lichidator RDP G IPURL pentru debitoarea SC O SA, a depus la dosar note scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare, arată că instanța de fond a aplicat corect disp. art. 102 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 și a dispus trecerea la faliment, reținând că nu a fost confirmat un plan de reorganizare, că a fost soluționată irevocabil contestația apelantului împotriva hotărârii adunării creditorilor prin care a fost infirmat planul de reorganizare astfel că se impunea trecerea de îndată la faliment. Neconfirmarea niciunui plan și împlinirea termenului prevăzut de disp. art. 94 din Legea nr. 85/2006 au fost cumulativ întrunite, astfel că instanța de fond în mod just a pronunțat trecerea debitoarei la faliment, în condițiile art. 107 alin 1 lit. B din Legea nr. 85/2006.
Nu pot fi primite susținerile recurentului în sensul că judecătorul sindic era ținut să dispună administratorului judiciar să convoace adunarea creditorilor pentru a se discuta planul de fuziune prin absorbție, eventuala fuziune fiind o problemă de oportunitate și nicidecum de legalitate. Faptul că neîntrunirea condițiilor pentru convocarea adunării creditorilor, de către recurent, nu este în măsură să justifice intervenția judecătorului sindic, în condițiile în care legiuitorul a prevăzut expres o anumită condiție a valorii creanței deținute de creditorii care pot convoca adunarea creditorilor în ideea justificării unui interes colectiv. Apelantul creditor avea posibilitatea legală de a mobiliza și alți creditori în demersul său de convocare a Adunării creditorilor pentru discutarea proiectului de fuziune, în așa fel încât să fie îndeplinită condiția valorii minime de 30% din totalul creanțelor deținute de către creditorii care pot convoca adunarea.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, respectiv că pronunțarea instanței de fond asupra trecerii la faliment era condiționată de soluționarea în prealabil a cererii de înlocuire a administratorului judiciar, a arătat că, pe de o parte nu există nicio dispoziție legală care să prevadă această obligație, existând pe de o parte, potrivit dispozițiilor art.102 alin.3 din Legea nr.85/2006 obligația ca judecătorul sindic, constatând că sunt îndeplinite condițiile legale, să pronunțe de îndată, trecerea la procedura de faliment.
În ceea ce privește ultimul motiv de recurs, încercarea de fuziune între debitoare și o societate terță în această fază a procedurii, nu este în interesul creditorilor, ci dimpotrivă, constituie o încercare de fraudare a intereselor acestora în condițiile în care creditorii debitoarei au hotărât anterior, respingerea singurului plan de reorganizare propus și trecerea la procedura de faliment.
Totodată, susține că recurentul invocă un proiect de fuziune care este lovit de nulitate absolută în condițiile art.46 din Legea nr.85/2006.
Prin Încheierea de ședință din 23.10.2014 Curtea a calificat calea de atac formulată ca fiind recurs.
Analizând sentința prin prisma motivelor invocate Curtea a reținut următoarele:
Recurentul nu indică temeiul juridic al recursului, dar motivele de fapt invocate respectiv: judecătorul sindic era ținut să dispună administratorului judiciar convocarea Adunării creditorilor pentru a analiza propunerea de fuziune; pronunțarea sentinței de trecere la faliment era condiționată de soluționarea în prealabil a cererii de înlocuire a administratorului judiciar; judecătorul sindic și-a însușit punctul de vedere al administratorului judiciar care consideră că o continuare a perioadei de observație ar fi condus la majorarea pasivului debitoarei, pot fi încadrate la motivul prevăzut de art. 304 pct.9 C.proc.civ. urmând a fi analizate prin raportare la acesta.
Conform disp. art. 304 pct. 9 C. proc. civ. modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate: ...9. când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
O hotărâre este lipsită de temei legal atunci când, din modul cum este redactată, nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată, lipsa de temei legal netrebuind a fi însă confundată cu violarea legii sau nemotivarea. Lipsa de bază legală a hotărârii înseamnă absența unei norme juridice care să poată constitui premisa majoră a silogismului judiciar față de soluția dată. Cu alte cuvinte, pentru ca această susținere să fie întemeiată trebuie a se constata, pe de o parte, că hotărârea nu este motivată în drept ( dacă ea este motivată, dar greșit, atunci viciul constă în violarea legii, cu nuanțele ei - greșita interpretare sau aplicare a legii) iar pe de altă parte, că nu există în legislația în vigoare o normă juridică aplicabilă ca premisă majoră pentru concluzia la care s-a ajuns în cauză.
În ceea ce privește încălcarea sau aplicarea greșită a legii, adică nesocotirea de regulă a unei norme de drept substanțial ori interpretarea eronată a normei juridice aplicabile, pot exista două ipoteze:a) Pentru a fi în prezența primei ipoteze trebuie întrunite cumulativ următoarele condiții: legea pretins încălcată să existe și să fie în vigoare la momentul judecății; să existe o contradicție între considerentele și dispozitivul hotărârii; viciul să se afle în dispozitivul hotărârii, care contravine exigențelor legii stabilite corect în considerente. b) Pentru a fi în prezența celei de-a doua ipoteze, trebuie ca instanța, recurgând la textele de lege aplicabile litigiului, să le fi dat o greșită interpretare sau faptele reținute să fi fost greșit calificate, în raport cu exigențele textelor de lege.
În cauză, Curtea a constatat că - contrar susținerilor recurentului - în mod corect judecătorul sindic a reținut îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 102 (3) din Legea nr. 85/2006 M conform căruia: dacă nici un plan nu este confirmat și termenul pentru propunerea unui plan, în condițiile art. 94, a expirat, judecătorul sindic va dispune începerea de îndată a procedurii falimentului, în condițiile art. 107 și următoarele. Planul de reorganizare, depus de debitor prin administratorul special, nu a fost aprobat de creditori și deci nu a fost confirmat în condițiile legii, iar contestația numiților IDM și SM împotriva hotărârii Adunării creditorilor din 17.01.2014 prin care s-a aprobat trecerea la faliment a fost respinsă prin Decizia nr. 266/15.05.2014 a Curții de Apel Craiova.
Conform disp. art. 95 alin 6 lit. D din Legea nr. 85/2006 M, planul de reorganizare va specifica măsurile adecvate pentru punerea sa în aplicare, cum ar fi: ... D. fuziunea debitorului, în condițiile legii.
În cauză, în ședința din data de 23.06.2014 recurentul a depus proiectul unui plan de fuziune și a solicitat punerea acestuia în dezbaterea Adunării creditorilor. În mod corect judecătorul sindic a reținut că solicitarea este neîntemeiată, fiind lipsită de temei legal, o eventuală fuziune neputând fi pusă în discuție decât dacă este conținută în planul de reorganizare, întocmit și depus în condițiile legii, și numai odată cu dezbaterea acestuia. Or în cauză un astfel de plan fusese dezbătut anterior de către creditori, fiind respins, astfel că reluarea dezbaterilor asupra unui proiect de fuziune - distinct de planul de reorganizare și depus cu depășirea termenului prevăzut de art. 94 din Legea nr. 85/2006 M - nu poate fi impusă creditorilor. În raport de aceste considerente cererea de obligare a administratorului judiciar să convoace Adunarea creditorilor pentru dezbaterea proiectului de fuziune a fost apreciată ca neîntemeiată și în mod corect nu a fost admisă de judecătorul sindic.
Susținerea recurentului privind condiționarea trecerii la faliment de soluționarea prealabilă a cererii de înlocuire a administratorului judiciar a fost considerată neîntemeiată, neexistând vreo dispoziție legală în acest sens, ci dimpotrivă art. 102 alin 3 impune judecătorului sindic să dispună începerea de îndată a procedurii falimentului, în condițiile art. 107 și următoarele din Legea nr. 85/2006 M. Nu a fost reținută susținerea recurentului în sensul că prin trecerea la faliment dosarul având ca obiect înlocuirea administratorului judiciar ar rămâne fără obiect atât timp cât prin hotărârea de trecere la faliment s-a schimbat doar calitatea sa din administrator judiciar în lichidator judiciar, nicidecum persoana acestuia.
În ceea ce privește susținerea că " judecătorul sindic și-a însușit punctul de vedere al administratorului judiciar care consideră că o continuare a perioadei de observație ar fi condus la majorarea pasivului debitoarei"; Curtea a constatat că recurentul este în eroare de fapt, având în vedere că în considerentele sentinței recurate nu sunt menționate aceste rețineri ale instanței, respectiva sintagmă fiind menționată doar ca o susținere a administratorului judiciar. Această susținere nu era necesar a fi analizată și nici nu a fost analizată de judecătorul sindic care a dispus trecerea la faliment în temeiul disp. art. 107 alin. 1 lit. B , verificând deci existența acestui caz, nicidecum a cazului prevăzut de disp. art. 107 alin 1 lit. C din Legea nr. 85/2006 M.
În raport de considerentele de fapt și de drept de mai sus Curtea a constatat că susținerile recurentului sunt neîntemeiate, sent. nr. 366/23.06.2014 fiind temeinică și legală, astfel că în temeiul disp. art. 312 alin 1 C.proc.civ. recursul a fost respins ca nefondat.
| ← CERERE DE DESCHIDERE A PROCEDURII INSOLVENŢEI FORMULATE DE... | CONFIRMARE PLAN DE REORGANIZARE. „TĂCEREA” CREDITORILOR.... → |
|---|
