Uzucapiune. procedură. condiții. art. 28 din legea nr. 115/1938

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 336/R din data de 29.09.2016

Posesia antecesorului intimatului reclamant exercitată în modalitatea cerută de art.1847 Cod civil, a vizat un teren clar individualizat prin semne exterioare.

Fiind o suprafață de teren clar delimitată, posesia nu a mai avut un caracter echivoc.

Prin sentința civilă nr.492/05.04.2004 pronunțată de Judecătoria Reghin s-a respins ca prematur formulată, acțiunea civilă a reclamantului F.A.D în contradictoriu cu pârâtul B.Z. pentru constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, reținându-se că reclamantul nu a urmat procedura necontencioasă prevăzută de art.130 din DL nr.115/1938.

În esență reclamantul a invocat faptul că defunctul F.D. decedat la 6 mai 2002, al cărui moștenitor este reclamantul, a dobândit prin uzucapiune cota de 26/36 parte din terenul intravilan în suprafață de 364 mp înscris în CF 440 Ibănești, nr.top.1263, 1264 (acțiune precizată la 17 noiembrie 2003 - fila 73 din dosarul nr.1016/2003 al Judecătoriei Reghin).

În apelul declarat de reclamant, prin decizia civilă nr.753/A din 28 septembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Tg. Mureș, s-a anulat sentința amintită și s-a dispus rejudecarea cauzei pe fond, în procedura contencioasă de drept comun aleasă de reclamant.

În considerentele deciziei civile nr.753/A/2004 s-a reținut necesitatea clarificării în rejudecare, a următoarelor chestiuni: situația juridică a terenului înscris în CF 440 Ibănești, în sensul stabilirii cotei deținută de pârâtul B.Z și situația juridică actuală a imobilului, situația posesiei terenului în litigiu și a construcției existentă pe acest teren.

Ulterior, în urma modificărilor aduse Codului de procedură civilă prin Legea nr.219/2005, prin decizia civilă nr.178/AS/2006 Curtea de Apel Tg. Mureș a declinat în favoarea Tribunalului Mureș, competența de soluționare după anularea sentinței civile nr.492/2004 și reținerea cauzei spre rejudecare, a acțiunii civile formulată de reclamantul F.A.D în contradictoriu cu pârâții G. V., G. F.a, G. A. și G. I. și cu pârâtul B. Z.

Astfel, acțiunea reclamantului a fost soluționată pe fond în rejudecare, prin decizia civilă nr.347/9 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. 2770/102/2006.

Decizia civilă nr.347/9 iunie 2015 a fost casată în recurs.

Astfel, prin decizia civilă nr.3/R/2016 pronunțată de Curtea de Apel Tg. Mureș, s-a admis recursul declarat de pârâtul B.Z. împotriva deciziei civile nr. 347 din 09.06.2015 a Tribunalului Mureș, s-a casat integral decizia atacată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.

În considerentele deciziei s-a reținut incidența motivului de casare prevăzut de art.304 pct.5 și art.312 alin.5 Cod procedură civilă.

S-a reținut în esență că obiectul prezentei cauze constă în acțiunea civilă formulată de reclamantul F. A.-D. având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, asupra cotei de 26/36 parte din imobilul teren intravilan, înscris în CF nr.440 Ibănești, nr.top.1263 și 1264; sistarea stării de indiviziune cu pârâtul B. Z. prin dezmembrarea imobilului în parcele distincte corespunzătoare cotelor deținute de fiecare, înscrierea dreptului de proprietate al reclamantului astfel dobândit în cartea funciară și evidențierea construcțiilor în această carte funciară nou înființată.

Temeiul în drept invocat de reclamant constă în art.28 din DL nr.115/1938.

S-a mai reținut că titularii dreptului de proprietate asupra imobilului în discuție, astfel cum sunt înscriși în cartea funciară, sunt: G. V., G. F., G. A. și G. I., toți decedați, motiv pentru care tribunalul a numit un curator pe seama lor.

S-a reținut caracterul nelegal al deciziei nr.347/2015 a Tribunalului Mureș pe motivul soluționării cauzei fără introducerea moștenitorilor pârâților decedați, instanța de recurs apreciind că tribunalul nu a efectuat verificările necesare în vederea clarificării cadrului procesual sub acest aspect.

În rejudecare, prin decizia civilă nr. 373/19 mai 2016 Tribunalul Mureș a admis acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul F. A. D., împotriva pârâților G.V., G. F., G. A. reprezentați de curator special M. D., G. I., prin moștenitori G. O., G. F., G. M. L. și B.Z. și, în consecință: s-a dispus dezmembrarea imobilului cu număr topografic 1263, 1264 înscris în CF nr. 440 Ibănești, compus din teren intravilan cositor în suprafață de 346 mp în două parcele, după cum urmează :

- Parcela nr. 1, cu număr topografic nou 1263/1, 1264/1, în suprafață de 250 mp, care se va reînscrie în aceeași carte funciară, iar dreptul de proprietate se va întabula în favoarea lui G. V., G.F., G.A. și G. I.;

- Parcela nr. 2, cu număr topografic nou 1263/2, 1264/2, în suprafață de 96 mp, care se va reînscrie în aceeași carte funciară, iar dreptul de proprietate se va întabula în favoarea lui B. Z.

S-a constatat dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra parcelei cu număr topografic 1263/1, 1264/1 înscrisă în CF nr. 440 Ibănești, delimitată prin pct.5-23-63-65-64-62-49-60-10-7-66-6-5 din planul de situație anexa 1 la raportul de expertiză întocmit de expertul Misarăș Flaviu de la fila 110 din dosarul de apel nr. 2770/102/2006 al Tribunalului Mureș din primul ciclu procesual, de către antecesorul reclamantului, Fărcaș Dumitru, decedat la data de 6 mai 2002.

S-a dispus întabularea dreptului de proprietate asupra imobilului cu număr topografic 1263/1, 1264/1 înscris în CF nr. 440 Ibănești în favoarea lui F. D., cu titlu de uzucapiune.

S-a dispus evidențierea pe parcela cu număr topografic 1263/1, 1264/1 înscrisă în CF nr. 440 Ibănești a construcției reprezentate de casă de locuit din cărămidă, pe fundație din beton, acoperită cu țiglă, compusă din demisol cu beci, bucătărie, cămară și parter cu două camere, bucătărie, hol, cămară.

S-a dispus și obligarea pârâtului B.Z. la plata către reclamant a sumei de 3.033,2 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În considerentele deciziei s-a reținut în esență că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.28 din D.L. nr.115/1938 și anume ca titularul dreptului intabulat în cartea funciară să fie decedat, uzucapantul să posede imobilul timp de cel puțin 20 de ani de la moartea proprietarului tabular și posesia sa să fie utilă, indiferent de buna-credință sau reaua-credință a posesorului.

S-a reținut astfel că este îndeplinită condiția decesului proprietarilor tabulari G.V., G. F., G. A. și G. I., iar în ce privește posesia pentru o perioadă de 20 de ani, instanța a reținut că F. D., antecesorul reclamantului, era cunoscut în localitate ca proprietar al locuinței din Ibănești, nr.861 situată lângă locuința pârâtului B.Z. de la nr. 862, iar din declarațiile martorilor a rezultat că posesia s-a întins mai mult de 20 de ani.

S-a mai reținut că posesia exercitată de antecesorul reclamantului asupra imobilului a fost una utilă, adică continuă, neîntreruptă, netulburată, publică, exercitată sub nume de proprietar, că moștenitorii proprietarului tabular nu au ridicat nicio pretenție sau împotrivire posesiunii exercitate de posesori în tot acest interval de timp.

Tribunalul a reținut că moștenitorii proprietarilor tabulari nu se pot prevala de dispozițiile art.26 din DL nr.115/1938, acestea nefiind aplicabile în situația uzucapiunii reglementate de art.28 din același act normativ, ori în cazul de față nici un moștenitor nu și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară și nici nu poate fi considerat ca acceptant al moștenirii fiind străini de succesiune.

S-a reținut astfel că posesia exercitată de antecesorul reclamantului nu a privit o cotă parte din imobil, ci o suprafață de teren determinată în concret, individualizată prin semne exterioare de hotar. Posesia a fost lipsită de vicii, neexistând persoane care să conteste această posesie, pe perioada derulării ei de 20 de ani.

Reținând totodată că reclamantul, în calitate de moștenitor al posesorului imobilului are calitatea și interesul de a cere dezmembrarea imobilului în două parcele, conform cotelor înscrise în cartea funciară și a folosinței și de a cere apoi constatarea dobândirii prin uzucapiune a dreptului de proprietate și apoi notarea existenței construcției, instanța a admis cererea formulată de reclamant și a dispus, în baza art. 728 cod civil dezmembrarea imobilului cu număr topografic 1263, 1264 înscris în CF nr. 440 Ibănești, compus din teren intravilan cositor în suprafață de 346 mp în două parcele.

Împotriva deciziei civile nr. 373 din 19 mai 2016 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosar nr. 2770/102/2006, pârâții B.Z. și G. O. au declarat recurs.

Recurenții invocă prevederile art.304 pct.1, 2, 5, 6, 7, 8 și 9 din codul de procedură civilă de la 1865 și solicită:

1. Admiterea recursului și respingerea acțiunii ca inadmisibilă. Se invocă nulitatea hotărârii atacate pe motiv că Tribunalul Mureș nu s-a pronunțat față de un pârât G.V., fiul lui xxx, care pe de o parte nu a fost acționat în judecată și, pe de altă parte față de această persoană nu există decizie de curator legal emisă.

Recurenții arată în acest sens că în acțiunea introductivă sunt indicați pârâții G. V. - decedat la 22.12.1904, G.F., decedată la 10.09.1926, G.A., decedată la 28.01.1955 și G. I., decedat la 02.04.1977. Dintre aceștia a fost greșit indicat pârâtul G. V., decedat la 22.12.1904, deoarece potrivit cărții funciare proprietar tabular era G. V. a lui O., acesta fiind de fapt G. V., fiul lui xx, decedat la 20.11.1942, cu ultimul domiciliu în Ibănești, sat xx . Acest proprietar tabular are ca moștenitor pe G. I., cu privire la care recurenții susțin că nu a fost introdus în proces din cauza greșitei indicări a pârâtului G. V., în loc de G.V. a lui O.

Se susține că în condițiile în care reclamantul nu a indicat corect pârâții potrivit mențiunilor din cartea funciară, acțiunea este inadmisibilă, iar hotărârea judecătorească este lovită de nulitate absolută.

2. Recurenții solicită în subsidiar, admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Mureș. Susțin că nu au fost respectate dispozițiile Deciziei civile nr.3/R/14.01.2016 a Curții de Apel Tg. Mureș, în sensul că s-a omis introducerea în cauză a recurentului G. I., având calitatea de moștenitor legal după defunctul G. V., fiul lui O. și M., decedat la 20.11.1942, cu ultimul domiciliu în xxx, coproprietar indivizar al imobilului înscris în CF nr.440 Ibănești, teren intravilan în suprafață de 346 mp.

3. În al treilea rând recurenții solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii acțiunii civile introductive, cu obligarea reclamantului intimat la plata cheltuielilor de judecată la toate instanțele, inclusiv în calea de atac a recursului.

În susținerea celor redate mai sus la pct. 1 și 2, recurenții invocă motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct.1, 3, 5 din Codul de procedură civilă.

Recurenții susțin că hotărârea atacată este lovită de nulitate absolută întrucât cu toate că în acțiune este indicat în calitate de pârât G. V. decedat la 22 decembrie 1904, Tribunalul Mureș s-a pronunțat cu privire la o altă persoană - G. V. fiul lui O. și M., decedat la 20.11.1942, prin curator fără a exista o decizie de curator care să cuprindă numele său. În decizia de curator emisă potrivit acțiunii a fost indicat G.V. decedat la 22.12.1904 și nu G. V. decedat la 20.11.1942.

Susțin că s-a omis introducerea în cauză a lui G. I. în calitate de moștenitor legal după defunctul G. V., fiul lui xxx, decedat la 20.11.1942. Arată că în primul ciclu procesual au invocat în fața Tribunalului Mureș, excepția nulității absolute a acțiunii civile promovate de reclamantul F. A. D. împotriva unor persoane fără capacitate de folosință. Persoanele decedate au fost reprezentate în baza Dispoziției nr.259/05.09.2003 de curatorul M.D. care prin declarația autentificată sub nr.1368 din 15.12.2014 depusă la dosar a arătat că nu înțelege să îi reprezinte. Susțin că dispoziția de numire a curatorului este nelegală întrucât nu sunt îndeplinite cerințele art.152 lit.e din vechiul Cod al familiei respectiv pârâții nu sunt persoane dispărute, ci sunt decedați. În fața Tribunalului Mureș au invocat faptul că cererea de chemare în judecată nu îndeplinește cerințele art.112 pct.1 din Codul de procedură civilă, nefiind indicați pârâții, respectiv moștenitorii proprietarilor tabulari ai terenului a cărui uzucapiune se invocă.

În susținerea motivelor de recurs prevăzute de art.304 pct.6, 7, 8 și 9 Cod procedură civilă recurenții invocă următoarele:

Cu privire la incidența art.304 pct.7 Cod procedură civilă, recurenții susțin că dispoziția instanței privind sistarea stării de indiviziune a terenului cu număr topografic 1263, 1264 înscris în C.F. nr. 440 Ibănești, compus din teren intravilan cositor în suprafață de 346 mp în două parcele: parcela nr. 1, cu număr topografic nou 1263/1, 1264/1, în suprafață de 250 mp și parcela nr. 2, cu număr topografic nou 1263/2, 1264/2, în suprafață de 96 mp, fără a exista un raport de expertiză tehnică care să menționeze care sunt limitele acestor parcele și linia de hotar, este nelegală. Susțin că terenul nu a fost precis identificat, situație în care nu este posibilă împărțirea în două parcele a căror limite și linie de hotar nu se cunoaște. Recurenții arată că în motivarea hotărârii judecătorești se face referire la lucrarea întocmită de către expertul Elekes Emil în anul 2005 și nu la expertiza topografică întocmită de către expertul Mihalache Marian în anul 2015, despre care nici nu se face referire.

Susțin că prin hotărârea pronunțată s-a creat o stare de confuzie cu privire la identificarea terenului care este înscris în C.F. nr.440 Ibănești și care face obiectul acțiunii introductive. Astfel, expertul Elekes Emil a procedat Ia identificarea terenurilor aferente construcțiilor în perimetrul cărora este inclus și terenul înscris în CF nr.3102 nr.top. 1265/1, care este proprietatea exclusivă a recurentului G. În partea introductivă a expertizei, expertul Elekes Emil a menționat de altfel faptul că planul de situație privește terenurile din C.F. nr.440 nr.top.1263 și 1264 și C.F. nr.3102 nr.top.1265/1, fără a proceda însă la delimitarea acestor terenuri. Planul de situație apare astfel la nivel global, pentru o suprafața de teren mult mai mare decât cea care face obiectul procesului și care, potrivit mențiunilor din cartea funciară, reprezintă în mare majoritate proprietatea exclusivă a recurentului.

Se aerată în acest sens că C.F. nr.440 Ibănești are nr.topografice 1263 și 1264, fiind înconjurat de terenul înscris în C.F. nr.3102 nr.top.1265/1. Expertul Mihalache Marian a constatat faptul că potrivit hărții cadastrale, terenul înscris în C.F nr.440 Ibănești nr. 1263 si 1264 se află "în mijlocul terenului expertizat", fiind înconjurat de terenul înscris în C.F. nr.3102 Ibănești. Expertul nu a putut indica în mod precis amplasamentul terenului și nici al construcției care face obiectul acțiunii introductive, dar cu toate acestea, instanța de judecată a ignorat concluziile acestui raport și a dispus partajarea și evidențierea construcției.

Recurenții mai susțin că în mod legal, raportul de expertiză trebuia să facă parte integrantă din hotărâre astfel încât să nu existe nici un dubiu privind limitele proprietăților. Ori, instanța a luat în considerare lucrarea expertului Elekes Emil care de fapt nu a identificat imobilul în litigiu, și, mai mult decât atât, a indicat și terenul învecinat că ar fi în perimetrul imobilului, teren care de drept le aparține. Mai mult decât atât, s-a dispus evidențierea construcției de la nr.adm.861 fără a stabili în mod clar dacă aceasta se află sau nu pe terenul înscris în C.f. nr.440 Ibănești. Din motivarea hotărârii nu rezultă nici un argument de ce s-a procedat astfel. Expertul Mihalache Marian arătat faptul că "nu se poate stabili amplasamentul exact al nr.topografic pe un plan topografic deoarece parametrii nu corespund".

Cu privire la incidența art.304 pct.8 Cod procedură civilă, recurentul B.Z. susține că în mod nelegal instanța a dispus evidențierea pe parcela cu număr topografic 1263/1, 1264/1 înscrisă în CF nr. 440 Ibănești a construcției reprezentate de casă de locuit din cărămidă, pe fundație din beton, acoperită cu țiglă, compusă din demisol cu beci, bucătărie, cămară și parter cu două camere, bucătărie, hol, cămară, reținând faptul că ar fi fost construită de către F. D., antecesorul reclamantului F. A. D., fără a avea în vedere faptul că pentru această construcție a fost eliberată de Primăria comunei Ibănești Autorizația pentru executare de lucrări nr.1653 din 21 mai 1976 pe numele pârâtului, B. Z., privind edificarea unei construcții în Ibănești, nr.737/a parter cu 4 camere, 2 bucătării, două holuri, etaj cu 4 camere, două holuri. Astfel, este important de menționat faptul că Primăria Ibănești a eliberat autorizația pentru construcția casei având nr.1653 din 21 mai 1976, pe numele lui B. Z., care privește întreaga construcție existentă și în prezent, nicidecum doar pentru un nivel sau a unei părți a acesteia.

Recurentul invocă prevederile art.1 din Legea nr.50/1991 și susține că s-a luat în considerare o fișa tehnică în care ar fi fost menționați ca "beneficiari" ai construcției F.D. și recurentul pârât, B. Z. Actul care atestă calitatea de constructor este autorizația de construire, cea în baza căreia se poate dispune evidențierea unei construcții, nicidecum fișa tehnică.

Mai arată că instanța a dat credibilitate Procesului-verbal nr. 1255/04.04.2003, care ar fi fost întocmit de viceprimar G.Z. (care nici nu a semnat documentul) și secretar M.E. prin care "s-a constatat"; faptul că pe terenul situat în C.F. nr.440 Ibănești, nr.top. 1263 și 1263, F.D. și soția ar fi deținut construcții, fără a fi întocmită o lucrare topografică anexată procesului verbal, fără alte documente, fără a fi consultate și persoanele proprietare de carte funciară, vecinii imobilului. Deși la primărie exista autorizația de construire pe numele recurentului, nu se face vorbire de aceasta, iar în realitate construcțiile nici nu sunt amplasate pe aceste numere topografice, aspect care rezultă din expertiza topografică.

Susține că instanța de judecată nu a avut în vedere faptul că recurentul pârât B. Z., a fost fratele soției lui F. F. și că, date fiind aceste relații de rudenie foarte apropiate, a fost de acord să își deschidă o poziție în registrul agricol, înregistrându-și 0,08 ha. teren, conform adeverinței nr.209l/l2 iunie 2003 a Primăriei Ibănești. Cu privire la împrejurările în care F.D. și soția au ajuns să fie menționați în registrul agricol a arătat faptul că aceștia au avut doar statutul de simpli tolerați, nicidecum nu au stăpânit ca proprietari casa care a fost construită de recurent, prin efort financiar și material propriu și exclusiv.

Cu privire la incidența art.304 pct.9 Cod procedură civilă, recurentul susține că instanța de judecată a modificat nelegal obiectul acțiunii civile introductive, ceea ce a condus la "răsturnarea" argumentelor invocate privind neîndeplinirea cerințelor uzucapării terenului în litigiu. Astfel, arată că dacă prin acțiune reclamantul a cerut să se constate că a dobândit prin uzucapiune cota de 26/36 părți din imobilul înscris în C.F. nr.440 Ibănești, nr.top.1263 și 1264, să se sisteze indiviziunea prin dezmembrarea terenului în două parcele distincte care să fie transcrise în cărți funciare noi și să se evidențieze construcția, instanța a procedat mai întâi la sistarea stării de indiviziune, apoi a constatat dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune și evidențierea construcției. Instanța a motivat în sensul că reclamantul are calitatea și interesul să ceară dezmembrarea imobilului, fără a avea în vedere faptul că potrivit art.728 din vechiul Cod civil sistarea indiviziunii este posibilă numai între coproprietari indivizari. Ori, însuși reclamantul a cerut să se procedeze la sistarea indiviziunii după constatarea dobândirii proprietății prin uzucapiune, dar instanța a dispus altfel.

Recurentul arată că după ce a sistat indiviziunea, instanța s-a pronunțat asupra uzucapiunii motivând în sensul că "posesia exercitată ...nu a privit însă o cotă parte din imobil, ci o suprafață de teren determinată în concret, individualizată prin semne exterioare de hotar";. Prin acest raționament, instanța a schimbat toate datele spetei plecând de la ideea că în discuție se pune problema unei uzucapiuni a unui teren în integralitatea sa, ceea ce nu corespunde situației de carte funciară.

Astfel, deși însuși reclamantul a cerut a se constata că antecesorul său a uzucapat 26/36 părți în imobilul înscris în CF nr.440 Ibănești, instanța s-a pronunțat cu privire la un teren precis delimitat, ceea ce este în mod evident inadmisibil. Acțiunea introductivă are la bază situația de carte funciară, ori aceasta arată că pârâții decedați dețin 26/36 părți, deci nu se putea uzucapa un teren precis delimitat, ci doar o cotă parte indiviză.

Potrivit art.728 Codul civil, nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Ori înainte de a cere uzucapiunea, reclamantul nu putea obține sistarea stării de indiviziune, nefiind coproprietar indivizar.

Recurentul susține că întreaga construcție juridică a deciziei atacate a fost astfel concepută încât să se evite analiza motivelor pe care le-a invocat încă la începutul procesului în anul 2003, prin întâmpinarea depusă la dosar, prin care a arătat faptul că în cazul coproprietarilor indivizari este inadmisibilă uzucaparea unei cote-părți indivize de către un terț, cum este cazul lui F. D., acest aspect esențial nu a fost examinat de către completul de judecată. Recurentul pârât B. Z. susține că este singurul care putea uzucapa terenul deținut în proprietate de pârâții decedați, întrucât deține 10/36 părți din întreg.

Susține că nu era posibilă delimitarea faptică a celor 26/36 părți din întreg și pe cale de consecință, nici examinarea cerințelor uzucapiunii.

Potrivit art.28 din Decretul-Lege nr. l 15/1938, cel ce a posedat un bun nemișcător în condițiile legii, timp de 20 ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat.

Acțiunea în uzucapiune privind o cotă ideală de 26/36 părți dintr-un întreg promovată de o terță persoană împotriva unui copropietar indivizar este de facto inadmisibilă. Singurul care ipotetic ar putea uzucapa o cotă ideală ar fi un comoștenitor care din modul în care s-ar comporta ar fi perceput ca proprietar al întregului imobil. Ori în cauză, reclamantul este moștenitorul unui terț în raport de cei care sunt coproprietarii indivizari ai imobilului. Reclamantul a arătat că reclamă posesiunea cotei de 26/36 părți dintr-un imobil, iar nu în întregime terenul. Fiind în cazul unei proprietăți indivize, coproprietarii sunt presupuși că stăpânesc bunul împreună, motiv pentru care posesia lor, având acest caracter echivoc, nu poate fundamenta dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune de către coindivizar.

În mod excepțional, atunci când rezultă intenția fermă a unui dintre coindivizari de a se comporta ca proprietar exclusiv, este intervertită posesia comuna (animus condomini) în posesie exclusivă (animus domini), astfel că viciul echivocității posesiei poate fi înlăturat.

În cauză nu îndeplinite cerințele uzucapiunii, cu referire la cerințele unei posesiuni de bună-credință, neechivoce asupra imobilului astfel revendicat, respectiv o cotă ideală de 26/36 părți din imobil.

Intimatul reclamant F. A. D. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului declarat de recurenții pârâți și menținerea hotărârii atacate cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.

Intimatul susține în esență că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art.304 pct.1, 3 și 5 Cod procedură civilă. Instanța de apel a respectat în rejudecare, dispozițiile cuprinse în decizia de casare nr.3/2016 pronunțată de instanța de recurs, iar din probatoriul administrat în rejudecare a rezultat că moștenitorii indicați de recurentul pârât nu sunt moștenitori legali ai defuncților proprietari tabulari G. V., G. F. și G. A., iar pârâtul G. O. nu este moștenitorul direct al proprietarului tabular Gliga Ilisie. Susține că motivul invocat de recurenți în invocarea nulității absolute a deciziei atacate pe motiv că nu a fost introdus în cauză G. I. în calitate de moștenitor legal al defunctului proprietar tabular G. V., este neîntemeiat întrucât acesta nu a făcut dovada că este moștenitorul defunctului menționat. De altfel G. I. nu a declarat recurs împotriva prezentei decizii.

Intimatul invocă prevederile art.28 din DL nr.115/1938 și faptul că pornind de la data înscrierii dreptului de proprietate al proprietarilor tabulari G. V., G. A. și G. F. în CF 440 Ibănești, se prezumă că acest persoane sunt decedate.

In ceea ce privește recurentul pârât G. O., astfel cum a reținut și instanța de apel, acesta și-a dovedit doar calitatea de rudă al defunctului proprietar tabular G. I., însă calitatea de rudă moștenitoare nu este totuna cu cea de moștenitor acceptant a moștenirii.

Din înscrisurile depuse la dosar în rejudecare de către pârâtul G. O., rezultă faptul că acesta împreună cu G. F. și G.M., nu sunt moștenitorii direcți ai proprietarului tabular G. I., ci ai lui G. l. și G.T., în patrimoniul cărora, conform certificatului de moștenitor, nu figurează imobilul de la nr. adm. 861, loc. Ibănești, înscris în C.F. nr. 440 Ibănești.

Existența unor moștenitori, dar care nu și-au întabulat dreptul de proprietate în cartea funciară și nu au făcut dovada acceptării moștenirii pentru imobilul înscris în C.F. nr. 440 Ibănești, nu poate fi opusă celui ce uzucapează. In acest sens s-a pronunțat jurisprudența și doctrina (intimatul făcând referire în acest sens la Decizia civilă nr. 1291/2003 a Curții de Apel Tg. Mureș și la Decizia civilă nr. 338/2009 a Curții de Apel Alba Iulia).

Intimatul mai arată că moștenitorii nu se pot prevala de dispozițiile art. 26 din Decretul-Lege nr. 115/1938, acestea nefiind aplicabile în situația uzucapiunii reglementate de dispozițiile art. 28 din același act normativ. In caz contrar ar fi lipsită de orice eficiență instituția uzucapiunii extratabulare de fiecare dată când un moștenitor al proprietarului tabular decedat, opune posesorului dreptul său succesoral neîntabulat în cartea funciară. Ori, aceasta nu corespunde intenției legiuitorului care în situația de față a fost aceea de a recunoaște efecte juridice posesiei prelungite exercitate în condițiile legii, dar și de a sancționa pasivitatea îndelungată (20 de ani) a moștenitorului proprietarului decedat de natură să permită posesorului să se comporte public ca titular al dreptului de proprietate.

Potrivit art. 28 din Decretul Lege nr. 115/1938 "Cel ce a posedat un bun nemișcător în condițiunile legii, timp de 20 de ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară". Ca atare, dispozițiile art. 28 nu pot fi interpretate decât în sensul că uzucapiunea extratabulară nu poate avea loc dacă moștenitorii proprietarului tabular și-a intabulat dreptul de proprietate dobândit prin moștenire.

In cauza de față însă nici un moștenitor nu și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară și nici nu poate fi considerat ca acceptant al moștenirii, fiind străini de succesiune, neacceptând moștenirea în termenul legal conform prevederilor vechiului Cod civil.

De asemenea, reiterarea recurentului pârât a excepției nulității absolute a acțiunii civile pe motivul că cererea de chemare în judecată este promovată împotriva unor persoane decedate este neîntemeiată, având în vedere dispozițiile art. 28 și art. 130 din Decretul-Lege nr. 115/1938 în baza cărora s-a promovat prezenta acțiune în ceea ce privește capătul de cerere ce are ca obiect uzucapiune. În cea ce privește capătul de cerere având ca obiect ieșirea din indiviziune, intimatul arată că în cauză a fost introdus coproprietarul terenului în discuție, respectiv pârâtul recurent care deține cota parte de 10/36 din suprafața totală de 346 mp. identificată sub nr. top 1263 și 1264, înscrisă în C.F. nr. 440 Ibănești.

Intimatul susține că nu este incident nici motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă. Arată că instanța de apel nu a dispus dezmembrarea terenului în discuție conform raportului de expertiză efectuat în cauză de exp. Elekeș Emil sau de exp. Mihalache Marian și că susținerea recurenților pârâți în sensul că s-ar fi dispus evidențierea construcției de la nr.adm.861 fără a se stabili în mod clar dacă aceasta se află sau nu pe terenul înscris în CF 440, nr.top.1263 și 1264, este infirmată de toate cele trei expertize judiciare efectuate în cauză, din care rezultă fără putință de tăgadă că imobilul casă de locuit și anexele gospodărești edificate de F. D., situate la nr. adm. 861, sunt situate pe terenul identificat sub nr. top 1263 și nr. top 1264, înscris în cartea funciară mai sus amintită.

De asemenea, din lucrările de expertiză judiciară întocmit în prezenta cauză de către experții judiciari Elekeș Emil, Misarăș Flavius și Mihalache Marian, rezultă și faptul că imobilul casă de locuit și anexele gospodărești edificate de pârâtul B. Z., sunt evidențiate pe terenul înscris în C.F. nr. 3102 Ibănești, sub nr. Top 1265/1, cu suprafața de 76 mp. și pe terenul identificat sub nr. top 1262, cu suprafața de 284 mp. teren, de la nr. adm. 862.

Intimatul susține că afirmațiile recurentului pârât în susținerea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod de procedură civilă, sunt infirmate de vastul probatoriu administrat în prezenta cauză, din care rezultă că terenul în suprafață de 930 mp., din care face parte și suprafața de 250 mp. înscrisă în C.F. nr. 440 Ibănești, sub nr. top 1263 și 1264, a fost în posesia și folosința antecesorului F.D. începând din anul 1976, teren situat la nr. adm. 861 din loc. Ibănești. Acest teren a fost primit de F.D. împreună cu soția F., de la părinții acesteia din urmă în vederea construirii unei case de locuit.

De asemenea, recurentul pârât B. Z., care a fost frate cu soția antecesorului F. D., a primit de la părinți terenul înscris în C.F. nr. 3102 Ibănești, identificat sub nr. top 1262, care este limitrof cu terenul donat antecesorului F. D.

Contrar susținerilor recurentului pârât B.Z., din depozițiile martorilor audiați în prezenta cauză, B.F . B.A.(f.68), C. E. (f. 69), F.T ., D. M. și D. O. F. (f.71), precum și din înscrisurile de la dosar, rezultă că antecesorul F.D., a exercitat o posesie utilă, adică continuă, neîntreruptă, netulburată, publică, fiind recunoscut în localitatea Ibănești ca proprietar a imobilului situat la nr. adm. 861.

Astfel cum a reținut și instanța de apel, din declarațiile martorilor mai sus amintiți rezultă că antecesorul F.D. și-a construit casa de locuit și anexele gospodărești prevăzute în procesul-verbal de evidențiere nr. 1255 din 04.04.2003 emis de Primăria Ibănești, de la nr. adm. 861, pe terenul identificat sub nr. top 1263 și 1264 din C.F. nr. 440 Ibănești, iar recurentul pârât B.Z. și-a construit casa de locuit și anexele gospodărești prevăzute în procesul-verbal de evidențiere nr. 3614/19.11.2001 emis tot de Primăria Ibănești, de la nr. adm. 862, pe terenul identificat sub nr. top 1262 și 1265/1 din C.F. nr. 3102 Ibănești și nu în baza Autorizației de executare de lucrări nr. 1635/1974, astfel cum reiese din extrasul de carte funciară mai sus amintit.

De asemenea, acest aspect rezultă și din avizul nr. 122/1976, fișa tehnică și planurile de situație, prin care s-a permis construirea unei case de locuit cu două apartamente în regim cuplat de către antecesorul F.D. și recurentul pârât B. Z.

Prin urmare, pe lângă faptul că Autorizația de construire nr. 1653/1976 emisă doar pe numele recurentului pârât este nelegală, întrucât actele care au stat la baza emiterii acesteia sunt emise și pe antecesorul F. D., motiv pentru care acest act nu a fost semnat de primar, recurentul pârât B.Z. nici nu s-a folosit de această autorizație cu ocazia evidențierii construcțiilor în C.F. nr. 3102 Ibănești, astfel cum reiese din copia fidelă a cărții funciare, ci de procesul-verbal de evidențiere nr. 3614/19.11.2001 emis tot de Primăria Ibănești.

Intimatul susține că sunt nefondate și susținerile aduse de recurenți pentru motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 9 din art. 304 vechiul Cod de procedură civilă.

Contrar susținerilor recurentului pârât, instanța de apel nu a modificat obiectul acțiunii, întrucât nu cuprinde în dispozitivul hotărârii alte capete de cerere față de cele formulate prin cererea de chemare în judecată astfel cum a fost precizată.

Intimatul susține că nu se poate reține că s-a schimbat obiectul acțiunii prin faptul că s-a inversat ordinea capetelor de cerere din cererea de chemare în judecată, în sensul că s-a dispus dezmembrarea parcelei de 346 mp., identificată sub nr. top 1263 și 1264, înscrisă în C.F. nr. 440 Ibănești, în două parcele, potrivit propunerii făcute de expertul judiciar Misarăș Flaviu în raportul de expertiză judiciară efectuat în cauză, iar ulterior s-a constatat dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra parcelei nr. 1, în suprafață de 250 mp., identificată sub nr. top 1263/1 și 1264/1, înscrisă în C.F. nr. 440 Ibănești, de către antecesorul F. D., decedat la data de 06.05.2002 și s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară în favoarea acestuia asupra terenului, precum și evidențierea construcțiilor de la nr. adm. 861 în baza Procesului verbal de evidențiere nr. 1255/2003.

Arată că instanța de apel în mod legal a stabilit că intimatul reclamant, în calitate de moștenitor al posesorului imobilului, are calitatea și interesul de a cere dezmembrarea imobilului în două parcele conform cotelor înscrise în cartea funciară și a folosinței și de a cere apoi constatarea dobândirii prin uzucapiune a dreptului de proprietate și apoi notarea existenței construcții.

Susținerea recurentului pârât B.Z. că doar acesta avea dreptul să devină proprietar asupra terenului uzucapat de antecesorul F. D., întrucât are calitatea de coproprietar, este nejustificată legal, având în vedere faptul că acesta nu a avut niciodată în posesie și folosință suprafața de teren aferentă casei de locuit a antecesorului F.D. și nici nu are calitate de moștenitor legal sau testamentar al proprietarilor tabulari G. V., G. I., G. F. și G. A.

Intimatul prin reprezentantul convențional, a anexat la întâmpinare o parte din înscrisurile existente în dosarele de fond (filele 56 și urm.), iar la termenul de judecată din data de 20.09.2016 a depus o copie a CF 3102 Ibănești (filele 77-80 dosar).

Examinând legalitatea deciziei atacate prin raportare la motivele de recurs invocate, Curtea a apreciat că recursul declarat de recurenții B.Z. și G. O. este nefondat pentru următoarele considerente:

Motivele de casare invocate ( art.304 pct.1, 3, 5 Cod procedură civilă) nu sunt incidente în cauză.

Recurenții nu dezvoltă critici ce pot fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art.304 pct.1 și 3 Cod procedură civilă, argumentele dezvoltate în cererea de recurs urmând a fi analizate prin raportare la art.304 pct.5 și art.312 alin.5 Cod procedură civilă.

Astfel, nu poate fi primită susținerea recurenților în sensul că acțiunea de fond ar fi inadmisibilă prin raportare la cadrul procesual stabilit de reclamant prin acțiunea introductivă.

Este nefondată susținerea recurenților în sensul că tribunalul s-ar fi pronunțat față de un pârât care nu a fost acționat în judecată (respectiv față de G. V. decedat în noiembrie 1942).

În cuprinsul cererii de chemare în judecată reclamantul face referire în mod clar, neechivoc, la proprietarii tabulari înscriși în CF nr.440 Ibănești, sub nr.top.1263 și 1264 și anume: G. V., G. F., G. A., G. I.

Acest aspect rezultă clar și prin raportare la cazul de uzucapiune invocat - respectiv uzucapiunea de 20 de ani după decesul proprietarului tabular, reglementată de art.28 din DL nr.115/1938.

Astfel, în condițiile în care în cuprinsul acțiunii civile reclamantul a redat suficiente elemente de determinare a obiectului cererii de constatare a dobândirii prin uzucapiune (imobilul este identificat prin datele de carte funciară) și a indicat în mod clar cazul de uzucapiune invocat (art.28 amintit mai sus), nu există nici un dubiu cu privire la identitatea pârâților de rând 1-4, ca fiind persoanele ce sunt înscrise ca proprietari tabulari în CF nr.440 Ibănești, sub nr.top.1263 și 1264.

De altfel, în acest context s-a dispus de către instanța de fond Judecătoria Reghin, desemnarea de către Primăria comunei Ibănești a unui curator pe seama proprietarilor tabulari (Dispoziția nr.259 din 5 septembrie 2003 emisă de Primarul comunei Ibănești, existentă la fila 26 din dosarul Judecătoriei Reghin nr.1016/2003).

Prin urmare, independent de datele indicate la un moment dat cu privire la data decesului proprietarului tabular G. V., este clară referirea reclamantului din cuprinsul acțiunii civile la proprietarul tabular înscris în cartea funciară mai-sus amintită, precum și numirea curatorului pentru proprietarii tabulari înscriși în CF 440 Ibănești, nr.top.1263 și 1264.

Recurenții au invocat nelegalitatea citării proprietarilor tabulari prin curator M. D.

Această critică a fost invocată și în cererea de recurs soluționată prin decizia civilă nr.3/R/2016, însă nu a fost reținută ca motiv de natură a atrage cazul de casare prevăzut de art.304 pct.5 Cod procedură civilă, ci dimpotrivă, instanța de control judiciar a reținut caracterul justificat al acestei măsuri procesuale (ultimul aliniat de la fila 5 din decizia nr.3/R/2016 a Curții de Apel Tg.Mureș).

Pe de altă parte, trebuie să avem în vedere motivul instituirii de către instanța de judecată a acestei măsuri - respectiv pentru îndeplinirea funcției de ocrotire a intereselor persoanelor proprietari tabulari. În speță, considerentele arătate mai sus conduc la concluzia că Dispoziția nr.259/05.09.2003 a fost emisă de Primăria comunei Ibănești în calitate autoritate tutelară de la ultimul domiciliu al proprietarilor tabulari, pentru persoanele ce figurează în cartea funciară în discuție în această calitate și care sunt chemate în judecată pentru uzucapiune.

Din moment ce măsura curatelei nu a fost ridicată de aceeași autoritate care a instituit-o, declarația autentificată sub nr.1368 din 15.12.2014 dată de curatorul M. D. la care recurenții fac referire, nu constituie un act de natură a atrage încetarea funcției curatorului, ori a acestei măsuri.

Din considerentele deciziei nr.3/R/2016 pronunțată de Curtea de Apel Tg. Mureș rezultă că motivul de nelegalitate a deciziei atacate reținută de instanța de control judiciar a constat în necesitatea verificării chestiunilor referitoare la existența sau nu a moștenitorilor proprietarilor tabulari și citarea acestora.

Contrar susținerilor recurenților, tribunalul s-a conformat recomandărilor cuprinse în decizia de casare nr.3/R/2016 a Curții de Apel Tg.Mureș și a efectuat verificări ample pentru clarificarea inclusiv a identității proprietarii tabulari înscriși în cartea funciară amintită mai sus (pornind de la numele autorilor) și în funcție de aceste elemente, pentru identificarea moștenitorilor acceptanți.

Astfel, din conținutul adresei trimisă de Tribunalul Mureș, Comunei Ibănești (fila 51 dosar nr.2770/102/2006*), rezultă clar că actele de stare civilă solicitate pentru a fi comunicate la dosarul cauzei, îi vizează pe proprietarii tabulari.

Instanța mai are în vedere că la acea adresă transmisă de tribunal (existentă la fila 51 dosar nr.2770/102/2006*), Comuna Ibănești a comunicat extrase pentru uzul oficial din registrele de deces, de naștere și de căsătorie - filele 57-68 din dosarul amintit).

Iar față de solicitarea pârâtului B.Z. de introducere în cauză a anumitor persoane în calitate de moștenitori ai proprietarilor tabulari decedați ai imobilului în litigiu, tribunalul a dispus citarea acestor persoane (inclusiv a lui G. I. și G. O.) și totodată, a stabilit în sarcina lor obligația procesuală de a face dovada calității de moștenitori ai proprietarilor tabulari G. V. și respectiv G. I. (dispoziție cuprinsă în încheierea de ședință din 12 aprilie 2016, fila 48 din dosarul nr.2770/102/2006*).

Prin urmare procedura de citare s-a realizat și față de pretinșii moștenitori.

Pentru toate aceste motive și pentru motivele ce vor fi arătate cu ocazia analizării criticilor întemeiate pe art.304 pct.9 Cod procedură civilă, nu poate fi primită susținerea recurenților în sensul inadmisibilității acțiunii (sub aspectul cadrului procesual) și nici susținerile referitoare la nelegalitatea deciziei atacate pe motivul nelegalei citări a proprietarilor tabulari, ori a pronunțării deciziei fără introducerea în cauză a unuia dintre aceștia (G. V.) și nici cele referitoare la soluționarea cauzei de către tribunal cu nerespectarea recomandărilor cuprinse în decizia de casare (art.315 Cod procedură civilă).

Curtea a apreciat că nu sunt incidente nici motivele prevăzute de art.304 pct.7, 8, 9 Cod procedură civilă invocate de recurenți.

Cu privire la motivul de nelegalitate a deciziei atacate, prevăzut de art.304 pct.7 din Codul de procedură civilă, recurenții aduc de fapt critici modului de interpretare a probelor (raportul de expertiză topo, înscrisurile care au stat la baza evidențierii construcției) și se referă la dezmembrarea terenului și la evidențierea construcției de la nr.adm861.

Ori aceste aspecte nu sunt de natură a atrage incidența art.304 pct.7 Cod procedură civilă.

Curtea reține faptul că în cuprinsul deciziei tribunalul a redat în mod clar, argumentele care susțin și conduc logic, la soluția cuprinsă în dispozitiv.

Pretinsa "confuzie"; invocată de recurenți cu privire la identitatea terenului înscris în CF 440 Ibănești ce formează obiectul acțiunii, nu se regăsește în cuprinsul deciziei atacate. Dimpotrivă, instanța de apel, în rejudecarea fondului a precizat clar modalitatea de dezmembrare a terenului, a redat parcelele cu elemente clare de delimitare, conform raportului de expertiză topo și a planului de situație anexa 1 întocmit de expert tehnic judiciar Misarăș Flaviu și existent în dosarul nr.2770/102/2006 al Tribunalului Mureș.

Nu se invocă alte chestiuni de natură a atrage incidența art.304 pct.7. Cod procedură civilă.

Cu privire la invocarea art.304 pct.8 Cod procedură civilă, Curtea a constatat că recurenții dezvoltă argumente de fapt legate de modalitatea de interpretare a probelor și nu aspecte de nelegalitate a deciziei atacate pentru unul din cazurile prevăzute de acest motiv de recurs.

Nu se invocă interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, ori schimbarea naturii sau a înțelesului acestuia, ci se invocă interpretarea eronată a probelor (referitor la identificarea terenului și la construcție).

Astfel, cu privire la construcție, susținerile recurentului B.Z. vizează o greșită apreciere a materialului probator și a situației de fapt cu referire la persoanele care au edificat construcția de la nr. adm 861.

Iar cu privire la teren, se critică modalitatea de interpretare a probei constând în expertiza topo.

Însă toate aceste chestiuni nu pot fi încadrate în motivul prevăzut de art.304 pct.8. Instanța amintește că în recurs, controlul legalității deciziei pronunțată în apel se exercită numai pentru motivele prevăzute în art.304 Cod procedură civilă, nu și pentru motive de fapt.

Aspectele legate de ordinea de soluționare a petitelor cererii de chemare în judecată și cele referitoare la sistarea stării de indiviziune și la condițiile uzucapiunii urmează a fi analizate în raport de invocarea art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

Curtea a apreciat că nu poate fi reținut nici motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă. În invocarea acestui caz de nelegalitate a deciziei atacate, recurenții invocă neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a unei acțiuni de sistare a stării de indiviziune conform art.728 Cod civil și neîndeplinirea condițiilor necesare pentru constatarea uzucapiunii prevăzută de art.28 din DL nr.115/1938.

Recurenții fac referire și la ordinea de soluționare a capetelor de cerere (arătând că instanța a procedat mai întâi la sistarea stării de indiviziune și apoi a constatat dobândirea dreptului de proprietate al reclamantului prin uzucapiune și evidențierea construcției).

Cu privire la o inadmisibilitate a petitului de sistare a stării de indiviziune, argumentele cuprinse în motivele de recurs nu pot fi primite raportat la circumstanțele concrete ale prezentei cauze. Astfel, Curtea a avut în vedere investirea instanței inclusiv cu capătul de cerere având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin prescripția achizitivă, efectul retroactiv al uzucapiunii, precum și intenția reclamantului de a se judeca și cu pârâtul B.Z. nu numai cu proprietarii tabulari față de care a invocat uzucapiunea. Aceste aspecte ale cauzei conferă reclamantului interesul de a solicita partajarea suprafeței de teren cu privire la care invocă uzucapiunea, motiv pentru care nu putem reține un fine de neprimire a cererii de sistare a stării de indiviziune, în sensul invocat de recurenți.

Cu privire la modalitatea de aplicare a către prima instanță a normelor de drept material incidente în cauză, Curtea a avut în vedere următoarele:

Potrivit prevederilor art.28 alin.1 din DL nr.115/1938 "Cel ce a posedat un bun nemișcător în condițiunile legii, timp de 20 ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat";.

Potrivit art.26 din același act normativ "Drepturile reale se vor dobândi fără înscriere în cartea funciară din cauză de moarte, accesiune, vânzare silită, și expropriere; titularul nu va putea însă dispune de ele prin carte funciară, decât după ce s-a făcut înscrierea";.

În privința recurentului G.O., raportat la recomandările cuprinse în decizia nr.3/R/2016, Curtea a apreciat că dispozițiile art.26 din Dl nr.115/1938 au fost corect interpretate de tribunal, în sensul că în corelare cu art.28 redat mai sus, reglementarea cuprinsă în art.26 îi poate viza cel mult, pe moștenitorii direcți ai proprietarului tabular.

O interpretare contrară ar contrazice dispozițiile art.28 din Dl nr.115/1938, acest text legal reglementând un caz special de uzucapiune, condiționat de posesia utilă a imobilului o anumită perioadă de timp calculată de la data decesului proprietarului tabular.

Tribunalul s-a conformat recomandărilor cuprinse în decizia nr.3/R/2016 a Curții de Apel în privința cadrului procesual, însă potrivit înscrisurilor existente în dosarul tribunalului, recurentul G. O. nu este moștenitor direct al proprietarului tabular G.I. La fel, nu sunt dovezi nici în susținerea unei asemenea calități în persoana lui G. I. față de proprietarul tabular G. V. (G. I. ar fi strănepot al lui G. V. decedat în 1942 - fila 128 dosarul tribunalului nr.2770/102/2006*).

În aceste condiții și având în vedere că la dosar se regăsesc extrase din actele de deces al proprietarilor tabulari, Curtea a apreciat că tribunalul a aplicat corect prevederile art.28 alin.1 din DL nr.115/1938.

De asemenea, analiza condițiilor posesiei "utile"; s-a efectuat cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente - art.1847 și urm. Cod civil de la 1864.

Nu se poate reține lipsa "posesiei"; pentru motivul invocat de recurenți (respectiv că terenul ce formează obiectul uzucapiunii figurează în cartea funciară sub forma unei cote de teren - cota de 26/36 teren).

Uzucapiunea invocată (art.28 din DL nr.115/1938) nu vizează terenul proprietatea recurentului B.Z. (nr.adm.862), ci cel înscris în cartea funciară în proprietatea lui G. V., G. F., G. A. și G.I. - pozițiile B4, B6, B9 și B13 din CF 440 Ibănești.

Cu privire la acest teren, elementele particulare ale cauzei, corect reținute în considerentele deciziei atacate, conduc la concluzia că posesia antecesorului intimatului reclamant exercitată în modalitatea cerută de art.1847 Cod civil, a vizat un teren clar individualizat prin semne exterioare - este vorba de terenul aferent imobilului de la nr. administrativ 861 din localitatea Ibănești, pe când terenul recurentului B. de asemenea clar delimitat, este cel aferent nr. administrativ 862.

Din aceste motive, fiind o suprafață de teren clar delimitată, posesia nu a mai avut un caracter echivoc.

În acest context al elementelor cauzei, tribunalul corect a reținut că posesia exercitată de antecesorul intimatului reclamant a vizat o suprafață de teren clar delimitată și nu o posesie exercitată ca coproprietar (privită ca și cotă parte indiviză dintr-un întreg deținut alături de recurentul B. Z.).

Având în vedere alături de aceste elemente ale cauzei și principiul inscripțiunii și al specialității înscrierilor de carte funciară, dezmembrarea terenului înscris în CF 440 Ibănești în două parcele, s-a impus ca primă operațiune tehnică, tocmai pentru ca înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantului dobândit prin uzucapiune să fie precisă.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.312 alin.1 din Codul de procedură civilă recursul a fost respins ca nefondat.

Fiind în culpă procesuală, instanța a stabilit obligația procesuală a recurenților de plată în favoarea intimatului F. A. a sumei de 500 lei cu titlu cheltuieli de judecată în recurs (onorariul avocațial conform chitanței de la fila 77).

← Malpraxis. despăgubiri. condiții. art. 998 – 999 cod civil....  Exercitarea autorității părintești. competență. art. 8... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Uzucapiune. procedură. condiții. art. 28 din legea nr. 115/1938